Scientia

Cercetătorii de la Harvard au folosit lumina şi ingineria genetică pentru a identifica modul în care neuronii intercţionează unii cu alţii în cazul sistemului nervos al acestui nematod. Studiu lor a fost publicat în ultimul număr al revistei Nature Methods.

Munca specialiştilor de la Harvard are la bază înţelegerea anterioară a circuitelor neuronale ale C. elegans, un vierme utilizat frecvent în cercetarea din domeniul biologiei. Deşi structura fizică, deci dispunerea celor 302 neuroni ai nematodului, era deja foarte bine documentată, studiul aici menţionat aduce ca noutate absolută măsurarea felului în care neuronii acestui organism îşi influenţează reciproc activitatea, putând constitui doar un prim pas către realizarea unei hărţi detaliate a fluxului de impulsuri nervoase în întregul organism.

Conform spuselor lui Sharad Ramanathan, profesor asistent la catedrele de biologie moleculară şi celulară şi de fizică aplicată de la Harvard, “deşi am întocmit harta interacţiunilor a doar 4 neuroni, este pentru prima dată când oamenii de ştiinţă au reuşit să identifice şi să detalieze modul în care neuronii organizaţi într-un circuit îşi activează, respectiv îşi inhibă vecinii.”

Cercetătorii au folosit senzori pe bază de calciu marcând prin procedee genetice neuronii cu acest element chimic, respectiv o reţea de oglinzi cu ajutorul căreia au activat, cu ajutorul luminii, canalele ionice de la nivelul neuronilor. Cu ajutorul reţelei de oglinzi au fost activaţi neuroni individuali, timp în care s-a măsurat prin intermediul calciului activitatea de la nivelul altor neuroni. Această activitate măsurată indică dacă aceşti alţi neuroni au fost activaţi ori inhibaţi în momentul în care neuronul sursă a fost "iniţializat" prin intermediul impulsurilor luminoase.