Chiar de la intrare, Disneyland este proiectat să arunce o vrajă asupra vizitatorilor. Prima parte - Main Street (Strada Principală) - pare că se întinde mile întregi către castelul din depărtare. Toate acestea se bazează pe iluzii optice. Detalii, în continuare.
Cărămizile din partea de sus a castelului şi etajele clădirilor de pe Main Street sunt cu mult mai mici decât cele folosite la nivelul solului, făcând totul să pară mai înalt. Clădirile sunt, de asemenea, înclinate către castel, ceea ce face ca Main Street-ul să pară mai lungă - accentuând nerăbdarea vizitatorilor.
“Păsările-umbrar” mascule creează iluzii forţate de perspectivă văzute doar de femele
Aceste tehnici sunt exemple de perspectivă forţată, un truc vizual care face obiectele să pară mai mici sau mai mari, mai departe sau mai aproape decât sunt în realitate. Aceste iluzii au fost folosite de arhitecţii clasici pentru a-şi face clădirile să pară mai măreţe, de producători de filme pentru a face oamenii să pară nişte hobiţi, şi de către fotografi pentru a crea fotografii amuzante. Dar oamenii nu sunt singurii care folosesc perspectiva forţată. În pădurile din Australia, masculul marii păsări-umbrar foloseşte aceleaşi iluzii pentru a-şi curta perechea.
“Păsările-umbrar” sunt rude ale ciorii şi gaiţei care locuiesc în Australia şi Noua Guinee. Pentru a-şi atrage perechea, masculii din aproximativ 20 de specii construiesc o structură complicată denumită umbrar, pe care o decorează cu obiecte special alese. Câteva specii sunt atrase de lucrurile de culoare albastră; altele colectează o amestecătură de flori, fructe, schelete de insecte şi multe altele. Masculul creează o imagine elaborată; femela îl judecă după îndemânarea lui ca interpret, constructor şi decorator.
Gusturile marii păsări-umbrar în materie de decoraţiuni interioare pare “spartan” faţă de cel al rudelor sale. Acesta creează o cărare din beţe către o curte, decorată cu obiecte gri şi albe, de pildă scoici, oase şi pietricele. Masculul interpretează în curtea interioară în timp ce femela îl priveşte din stradă. Vederea ei este fixă şi îngustă şi, potrivit lui Endler (unul din autorii studiului pe care se bazează acest articol - n.n.), masculul ştie cum să exploateze asta.
Cercetătorul a aflat că masculul plasează cele mai mari obiecte către spatele curţii şi cele mai mici în partea din faţă a curţii. Aceasta generează perspectiva forţată. Din punctul de vedere al femelei, obiectele care sunt mai îndepărtate şi mai mari au aceleaşi dimensiuni cu cele de mai aproape. Dacă vederea păsărilor-umbrar este cât de cât similară cu cea a oamenilor, curtea ca întreg pare mai mică, efect opus celui obţinut în parcul Disneyland.
Există multe posibile beneficii ale acestei iluzii optice. Endler spune că “cea mai simplă ipoteză (şi cea mai probabilă) este aceasta: cu cât este modelată mai regulat curtea, văzută din stradă, cu atât este mai evident şi mai uşor de observat masculul”. Ca alternativă, dacă interpretează pe o scenă aparent mai mică, masculul poate să pară mai mare în ochii femelei. “Din ceea ce ştiu nici un alt animat nu mai face construcţii care produc perspectivă”, spune Endler.
Prin analizarea a 19 umbrare diferite din Queensland, Endler a arătat că aranjamentul de obiecte din curte era departe de a fi unul întâmplător. Când a încercat să schimbe locul pietricelelor, masculii au pus totul rapid la loc. În trei zile, iluzia a fost restabilită.
Perspectiva a fost un element familiar al artei occidentale până la Renaştere, iar Endler descrie curtea marii păsări-umbrar folosind termenul artă. Şi alţii sunt de acord cu asta; în acest videoclip David Attenborough compară munca unei păsări-umbrar din specia Macgregor cu o sculptură a artistului britanic Andy Goldsworthy şi se întreabă de ce una poate fi considerată artă şi cealaltă nu. Definirea artei este o treabă complicată, dar Endler crede că este vorba de un model vizual pe care artistul îl creează în lumea exterioară pentru a influenţa comportamentul altora. “Influenţarea comportamentului poate varia de la atracţie şi vizionarea voluntară a artei de către alţii până la împerecherea cu artistul, ceea ce fac păsările-umbrar“, spune el.
David Attenborough - Comportamentul păsării-umbrar australiene - BBC wildlife
Dând meritul artistic deoparte, descoperirea lui Endler ridică de asemenea câteva întrebări despre abilităţile mentale ale păsărilor-umbrar. Comportamentul a fost descoperit recent şi Endler spune că încă trebuie să facă experimente foarte serioase pentru a vedea de cât de multe abilităţi mentale au nevoie păsările-umbrar pentru a crea aceste iluzii. Cea mai extravagantă explicaţie e cea conform căreia păsările ar avea un simţ al perspectivei şi că ele ştiu cumva că trebuie să plaseze obiecte mici aproape de stradă şi obiectele mai mari mai departe.
Endler mai spune: “cea mai simplă ipoteză este că păsările generează iluziile prin încercări”. Petrec în jur de 80% din timpul lor la umbrar, mutând obiecte prin curţi, verificând priveliştea din drum şi mutând obiectele din nou. Ar putea să facă asta până când priveliştea din stradă arată bine“, precizează Endler. “Un comportament ceva mai complex ar fi necesar dacă masculii ar beneficia de o regulă moştenită ori învăţată pe baza căreia ar plasa obiectele mai mici în faţa străzii şi obiectele din ce în ce mai mari din ce în ce mai departe”. Niciuna dintre tehnici nu ar trebui complet scoasă din calcul, dat fiind faptul că păsările-umbrar sunt înrudite cu unele dintre cele mai inteligente păsări – ciorile, corbii, gaiţele şi neamurile lor.
Nu toate păsările-umbrar sunt la fel de îndemânatice în crearea iluziilor şi Endler a aflat că unii masculi sunt mult mai buni decât alţii în aranjarea obiectelor în ordinea potrivită. De această variaţie beneficiază femelele, fiind vorba aici de un indicator a calităţii masculului; la urma urmei, păsările-umbrar se bucură de oportunităţi de împerechere în funcţie de forţa pe care o afişează arhitectura afişată.
Masculii cu cea mai uniformă curte (din perspectiva femelelor) ar putea fi mai buni la aranjarea obiectelor, şi posibil mai inteligenţi. Privind diferit problema, ei ar putea fi mai buni la furarea obiectelor potrivite de la alte păsări-umbrar, la a se opune la asemenea acte de hoţie sau la alegerea şantierelor cu o varietate de obiecte din care pot alege.
Articol tradus de Alexandru Gabriel Dumitrescu de pe blogul NotExactlyRocketScience.
