O echipă internaţională de cercetători de la Universităţile din Melbourne, New South Wales (Australia) şi Helsinki (Finlanda) a creat în premieră mondială un tranzistor despre care se speră că va fi, pe viitor, parte integrantă a computerelor cuantice capabile să proceseze cantităţi de informaţie imposibil de gestionat cu tehnologiile informatice disponibile în prezent.Deşi încă de domeniul fantasticului, se speră că viitoarele computere cuantice vor deţine puterea de procesare necesară dezvoltării de modele computerizate ale climei planetare, ajutând astfel la descifrarea mecanismelor încălzirii globale ori puterea de computaţie necesară prezicerii efectelor pe care noile medicamente le vor avea asupra organismului uman, scurtând astfel considerabil timpul dedicat testelor de laborator în acest domeniu.
Cheia funcţionării viitoarelor computere cuantice rezidă în producerea de unităţi informaţionale cuantice numite qubiţi, lucru realizabil doar cu ajutorul unor tranzistori constând dintr-un singur atom. Echipa menţionată este prima care reuşeşte să dezvolte aceste unităţi informaţionale folosindu-se de un microcip pe bază de siliciu.
Crearea tranzistorilor atomici este o sarcină extrem de grea din cauza dificultăţilor de ajustare a plasamentului atomilor individuali la aceste scări extrem de mici. Tranzistorii pot fi asemănaţi unei chiuvete, cu electronii curgând, asemenea apei, între un electrod "sursă" şi un electrod "drenă", fluxul fiind controlat cu ajutorul unei "porţi". Prin plasarea unui atom suficient de aproape de sursă şi drenă, cercetătorii au reuşit transferul electronilor între sursă şi drenă în mod controlat, folosind un efect numit tunelare cuantică, foarte improbabil la scară macroscopică, dar comun la scară atomică şi constând în depăşirea bruscă, de către un obiect, a unei bariere aparent de netrecut (respectiv, în cazul de faţă, trecerea electronului peste bariera reprezentată de atom, brusc şi aparent imposibil din perspectiva comună a vieţii noastre la scară macroscopică).
Avantajul major al acestui tranzistor nu este reprezentat de dimensiune, deoarece scheletul, aşa cum am menţionat, este tot unul bazat pe siliciu, ci de modul de stocare a informaţiei, care permite, datorită particularităţilor comportamentului materiei la nivel cuantic, stocarea unei cantităţi mult mai mari de informaţie faţă de ceea ce permit tehnologiile disponibile în prezent.
