Universul timpuriuDe ce suntem pe Pământ? De unde am apărut? Conform populaţiei Boshongo din Africa, înainte de apariţia omului era doar întuneric, apă şi marele zeu Bumba. Într-o zi, având o durere de burtă, Bumba a vomitat Soarele, care a evaporat apoi o parte din apă, dezvelind uscatul.

 

 

Nemulţumit încă, Bumba a vomitat luna, stelele şi apoi leopardul, crocodilul, ţestoasa, iar, în final, omul. Acest mit al creaţiei, ca multe altele, se luptă cu aceleaşi întrebări pe care ni le punem şi astăzi. Din fericire, acum noi dispunem de un instrument care ne furnizează răspunsuri: ştiinţa.

Prima observaţie ştiinţifică referitoare la aceste mistere al existenţei noastre a venit acum 80 de ani, când Edwin Hubble a început să efectueze măsurători pe muntele Wilson din regiunea Los Angeles. Spre surpriza acestuia, Hubble a descoperit că aproape toate galaxiile se depărtează de noi. Mai mult, cu cât mai departe se afla o galaxie, cu atât mai repede se depărta.

 

Descoperirea expansiunii Universului a dus la naşterea teoriei Big Bang-ului.


Expansiunea Universului reprezintă una dintre cele mai importante descoperiri ştiinţifice din istorie. Această descoperire a avut un impact decisiv asupra dezbaterii privind începutul Universului. Dacă galaxiile se depărtează acum, atunci trebuie că la un moment dat au fost apropiate. Dacă viteza lor ar fi fost constantă, cu câteva miliarde de ani în urmă, toate au pornit din acelaşi loc. Este acesta modul în care Universul a început? La început, savanţii nu au fost prea încântaţi de ideea că Universul are un început, pentru că asta pare să însemne că fizica primeşte o grea lovitură.

În acest caz s-ar putea invoca o instanţă externă responsabilă pentru începutul Universului, pe care unii ar putea-o numi Dumnezeu. În consecinţă, fizicienii au avansat teorii conform cărora Universul se află astăzi în expansiune, dar nu are un început. Probabil că cea mai cunoscută astfel de teorie a fost propusă în 1948 şi a fost numită teoria universului staţionar. Conform acestei teorii, Universul există dintotdeauna şi a arătat la fel mereu. Această ultimă proprietate avea meritul de a fi o predicţie care putea fi testată, un element cardinal al metodei ştiinţifice. Şi a fost dovedită falsă.

 



Dovezi că Universul a avut un început foarte dens au venit în octombrie 1965, odată cu descoperirea unor microunde de slabă intensitate, prezente pretutindeni în Univers. Singura interpretare raţională a acestei descoperiri este aceea că această radiaţie cosmică de fond, cum se numeşte, reprezintă rămăşiţele unei stări originare a Universului, dense şi fierbinţi. Pe măsură ce Universul s-a extins, radiaţia s-a răcit până a ajuns la ceea ce este astăzi.

Teoria a sprijin această idee. Împreună cu Roger Penrose am arătat că dacă teoria generală a relativităţii este corectă, atunci timpul a apărut într-o singularitate - un punct de infinită densitate şi curbare a spaţiu-timpului.

Universul a început prin intermediul Big Bangului, intrând într-o expansiune din ce în ce mai rapidă. Acest fenomen este numit inflaţie, iar această inflaţie a fost mult mai rapidă în Universul timpuriu: Universul s-a dublat de mai multe ori într-o fracţiune de secundă. Inflaţia a făcut Universul foarte mare, uniform şi plat. Cu toate acestea, acesta nu a fost pe deplin omogen: au fost mici variaţii din loc în loc. Aceste variaţii au produs mici diferenţe de temperatură în Universul timpuriu, pe care le putem observa în radiaţia cosmică de fond.


Suntem produsul fluctuaţiilor cuantice primordiale.


Aceste variaţii au semnificaţia că anumite regiuni au avut parte de o expansiune un pic mai rapidă. Regiunile mai lente s-au oprit din expansiune până la urmă şi au colapsat, formând galaxii, stele şi sisteme solare.

Datorăm existenţa noastră acestor mici variaţii pe care le-am amintit mai sus. Dacă Universul timpuriu ar fi fost omogen la modul absolut, nu ar fi apărut stele, iar viaţa nu ar fi putut surveni. Noi suntem produsul fluctuaţiilor cuantice primordiale.

Multe mistere rămân nerezolvate încă. Dar ne apropiem într-un ritm constant de răspunsurile la întrebări străvechi: de unde venim?, suntem singurele fiinţe din Univers care-şi put pune astfel de întrebări?

 

 

Textul de mai sus reprezintă traducerea şi adaptarea articolului Where did we come from? de Stephen Hawking, cu acordul editorului, publicat de New Scientist. Reed Business Information Ltd şi New Scientist nu îşi asumă nicio responsabilitate privind eventuale erori de traducere.