(Timp citire: 3 minute)

 

Adeseori se face confuzie între "domiciliu" şi "reşedinţă". Din această cauză apar diverse variaţiuni pe această temă în scopul nobil de a aduce lămuriri suplimentare, ca: "domiciliu permanent", "reşedinţă permanentă, "domiciliu stabil", "domiciliu flotant" etc.

Din fericire există un text de lege care clarifică lucrurile,  Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului numărul 97 din 2005 (actualizată ianuarie 2017), unde putem găsi definiţii pentru ambii termeni.

Iată cele mai importante prevederi din această ordonanţă referitoare la subiectul nostru:

cetăţenii români nu pot avea în acelaşi timp decât un singur domiciliu şi/sau o singură reşedinţă. În cazul în care aceştia deţin mai multe locuinţe, îşi pot stabili domiciliul sau reşedinţa în oricare dintre ele;

domiciliul persoanei fizice este la adresa la care aceasta declară că are locuinţa principală;

reşedinţa este adresa la care persoana fizică declară că are locuinţa secundară, alta decât cea de domiciliu.

Aşadar, după cum se poate observa din lectura definiţiilor de mai sus, nu există domiciliu permanent şi altul de sezon. Atunci când o persoană are încheiat un contract de locaţie (chirie) pentru un apartament, în fapt respectiva persoană are reşedinţa la adresa apartamentului închiriat, iar nu domiciliu flotant ori domiciliu temporar. Domiciliul persoanei rămâne cel trecut în cartea de identitate.

 

 

OPERAŢIUNI REFERITOARE LA REŞEDINŢĂ

Mențiunea privind stabilirea reședinței se înscrie la cererea persoanei fizice care locuiește mai mult de 15 zile la adresa la care are locuința secundară.
Mențiunea privind stabilirea reședinței se acordă pentru perioada solicitată, care nu poate fi mai mare de un an, și are valabilitate pe timpul cât persoana locuiește în mod efectiv la adresa declarată ca reședință. La expirarea acestui termen, persoana poate solicita înscrierea unei noi mențiuni privind stabilirea reședinței.

Mențiunea privind reședința se înscrie pe un document, denumit dovada de reședință, care va însoți cartea de identitate, cartea electronică de identitate și cartea de identitate provizorie.

 

ÎNSCRIEREA ÎN CARTEA DE IMOBIL

Responsabilul cărţii de imobil are obligaţia să înscrie, pe baza actului de identitate, persoanele care domiciliază sau au reşedinţa în imobilul respectiv şi să o prezinte, la cerere, poliţiştilor sau lucrătorilor serviciilor publice comunitare de evidenţă a persoanelor.

Persoanele care îşi schimbă domiciliul sau îşi stabilesc reşedinţa sunt obligate să ceară înscrierea în cartea de imobil la noua locuinţă în termen de 15 zile de la mutare.

La hoteluri şi în alte locuri de cazare în comun, înscrierea în cartea de imobil se face la sosire, prin grija proprietarului sau a administratorului acestora, după caz.

 

 

Actualizare ianuarie 2017:

În ordinul Ordinul Ministerului Finanțelor Publice 1099/2016 pentru reglementarea unor aspecte privind rezidenţa în România a persoanelor fizice, așa cum observă un cititor, se introduce un nou concept, "locuinţa permanentă".
"Locuinţa permanentă" este definită astfel: O locuinţă se consideră permanentă dacă este proprietatea personală a persoanei fizice, dacă aceasta este închiriată de persoana respectivă sau dacă rămâne disponibilă oricând pentru această persoană şi/sau familia sa.

La o primă lectură se observă că dispare conceptul de reşedinţă (nu e menţionat în ordinul de ministru) şi apare cel de "locuinţă permanentă", definit în forma de mai sus. "Domiciliu" nu este definit, probabil subînţelegându-se că se preia definiţia din OUG97/2005, actualizată. Care este rostul acestei confuzii terminologice? Greu de înţeles...

BIBLIOGRAFIE:
Ordonanţă de urgenţă nr. 97/2005    
Ordinul Ministerului Finanțelor Publice 1099/2016