Scientia

Este NLP-ul (programarea neuro-lingvistică) într-adevăr o mare descoperire ştiinţifică în psihoterapie sau doar o tendinţă New Age de întrajutorare? Astăzi ne vom îndrepta privirea sceptică spre programarea neuro-lingvistică.

NLP-ul (neuro-linguistic programming) ori programarea neuro-lingvistică este o tehnică de comunicare de tip New Age care intenţionează să faciliteze exercitarea influenţei. Este o nouă ştiinţă sau e un altă abordare de tipul învârte-roata-şi-inventează-un-nou-sistem-de-tipul-ajută-te-pe-tine-însuţi (self-help-system) care îşi deghizează marketingul în limbajul ştiinţific?

Începuturile NLP-ului, când Richard Bandler intră în scenă

La începutul anilor 1970 un tânăr student la psihologie din cadrul Universităţii California, din Santa Cruz, petrecea o altă noapte târzie în laborator. Sarcina lui Richard Bandler era să transcrie ore şi ore de sesiuni psihoterapeutice ale non-conformistului psihiatru german Fritz Perls. După ce a transcris atât de mult încât mâinile îi erau gata să cadă, Bandler a observat un tipar interesant în felul în care Perls le vorbea pacienţilor. Avea obiceiul ciudat, aproape enervant, de a lua comentariile pacienţilor şi de a le reevalua împreună cu ei prin întrebări specifice, forţându-i să-şi examineze cu atenţie cuvintele folosite. Câteodată părea ca şi cum nu puteai face nici cea mai simplă remarcă fără ca Perls să nu îţi ceară socoteală. Ce te-a determinat să alegi acest cuvânt; care sunt implicaţiile afirmaţiei tale? Perls îşi forţa pacienţii să se confrunte cu cauzele şi motivaţiile celui mai obişnuit comentariu. Bandler a observat că această tehnică avea un efect impresionant. Pacienţii erau la un moment dat aduşi în punctul în care nu mai puteau să explice şi rămâneau cu un fel de vid interior, devenind apoi extrem de receptivi la sugestiile lui Perls de a umple acel gol. În loc să ia în nume de rău ceea ce s-ar fi numit o examinare dură, pacienţii tindeau să accepte acest proces; iar Bandler a descoperit că luate per total, tehnicile psihiatrului păreau foarte eficiente.

Richard Bandler

Modelul Meta şi Modelul Milton - baza NLP-ului

Bandler a relatat descoperirea sa lui John Grinder, un lingvist din Santa Cruz. Grinder a fost intrigat. Cei doi au discutat pe larg descoperirile şi au decis să caute cazuri pe acelaşi tipar. Le-au găsit în sesiunile psihoterapeutice ale iniţiatoarei terapiei de familie Virginia Satir. Crezând că au dat peste ceva important, Bandler şi Grinder s-au documentat şi au codificat tehnica, numind-o Modelul Meta. Construite în mare pe Modelul Meta, cei doi au publicat primele două din numeroasele cărţi ce aveau să apară în 1975. Şi-au anunţat descoperirea drept o realizare epocală în psihoterapie care „va ajuta oamenii să aibă vieţi mai bune, mai pline şi mai bogate.” (Reţine că această presupusă realizare a fost creată de un student şi de un lingvist, niciunul psihoterapeut; deşi Bandler s-a întors pentru a-şi lua masterul în psihologie.)

Şi-au dezvoltat apoi Modelul Meta printr-o tehnică de comunicare diferită pe care au învăţat-o studiind munca hipnoterapeutului Milton Erickson. Stilul lui Erickson era total opus celui sub presiune al Modelului Meta. Ceea ce făcea el era să dea sugestii generale clienţilor săi. Nu oferea direcţii specifice, precum „Te simţi fericit”, în schimb dădea o sugestie de genul „Eşti liber să te simţi aşa dacă vrei.”. Nu „Pune cana pe tejghea”, ci „Ia în considerare locurile unde ţi-ar plăcea să aşezi cana, aici de exemplu.” În acest mod, Erickson era capabil de a-şi direcţiona clienţii către destinaţia dorită de el, lăsând respectivii paşi să fie făcuţi de ei, punându-le la dispoziţie astfel nişte alegeri. Bandler şi Grinder au numit acest lucru Modelul Milton. Au găsit ambele modele a fi eficiente pentru influenţarea altora.

Împreună, Modelul Meta şi Modelul Milton, au format baza pentru ceea ce s-a numit ulterior programarea neuro-lingvistică. Bandler şi Grinder erau la a cincea carte în momentul în care au publicat Modelul Milton, iar de aici înainte, cărţile au tratat subiectul programării neuro-lingvistice, prescurtată ca NLP (neuro-linguistic programming). Până atunci, cărţile erau publicate de propria editură a lui Bandler, Meta Publications. Ei ofereau totodată ateliere de instruire şi cursuri, lansate la început prin publicaţiile psihologice. Dar a reieşit faptul că afacerea lor nu provenea din industrie, ci de la managerii de afaceri, reprezentanţii de vânzări şi entuziaştii New Age.

NLP s-a dezvoltat din aceleaşi origini cu EST şi Esalen, cu care, în fapt, avea în comun mulţi dintre clienţi. Cele două grupuri erau, de asemenea, amplasate în regiunea din jurul coastei din nordul Californiei. Pe parcursul anilor 1970, astfel de grupuri răspândeau filosofii de întrajutorare de regulă ignorate de cei mai mulţi. Bandler, Grinder şi un grup de asociaţi, care s-au dezvoltat în jurul lor, s-au îmbogăţit şi au avut succes până la începutul anilor 1980 când marca înregistrată intră în conflict, iar procesele mutuale, procesul lui Bandler pentru asasinarea legată de traficul de cocaină a unei prostituate (pentru care a fost achitat) îi separă pe liderii NPL. Astăzi termenul de NPL există în domeniul public, iar majoritatea fondatorilor iniţiali încă îşi publică materialul şi îşi învaţă clasele să utilizeze termenul, dar organizaţia nu mai este marcă înregistrată.

Citeşte şi articolul nostru, cu trimitere către NLP: Eşti tipul vizual, auditiv ori kinestezic?

Cum funcţionează Modelul Meta şi Modelul Milton?

Am citit destul de multe despre NLP şi analiza mea asupra Modelului Meta este destul de simplă. L-aş descrie drept o modalitate agresivă de a discuta, care intenţionează să domine o conversaţie prin căutarea unui nod în papură în propoziţiile celorlalte persoane. De exemplu, dacă este o zi frumoasă şi totul merge bine, s-ar putea să fiu dispus să fac un comentariu general, degajat precum „Mă simt bine astăzi”. Răspunsul bazat pe Modelul Meta la această afirmaţie este: „Ce anume te face să te simţi bine?” . Iar eu chiar nu ştiu ce. Nu am un răspuns concret. Orice aş spune e atacat în acelaşi fel: „Mai exact cum te face acest lucru să te simţi bine?”. Brusc sunt în defensivă; sunt făcut să cred că greşesc, poziţia mea e considerată a fi nesusţinută; iar acum sunt ca un chit în mâinile celor de la NPL. Practic, este vorba de a avea un aer de superioritate în felul de a vorbi cu cineva pentru exercitarea influenţei. Acesta este Modelul Meta. Nu e psihoterapie; e vânzare sub presiune. Modelul Milton o ia pe o altă cale în aceeaşi direcţie: vânzări sub mică presiune.

Cât de eficient este NLP-ul?
Este programarea neuro-linvistică parte din ştiinţa (psihologia) oficială?

Şi nu sunt doar vânzări. Este negocierea în afaceri. Este vorba de a câştiga avantajul în relaţiile interpersonale. Este vorba de a fi un manager sau un antrenor sportiv eficient. Dar - marele „dar” - în ciuda declaraţiilor celor ce vând cărţi şi seminarii de NLP, această practică nu face parte din psihoterapia modernă. Rusia şi Regatul Unit au asociaţii profesionale de practicanţi NLP, dar acestea sunt formate mai mult din oameni care vând cărţi şi seminarii şi doar rar din psihiatri acreditaţi. În 2005, Jurnalul de Psihiatrie al Australiei şi Noii Zeelande a publicat rezultatele unui studiu amănunţit despre toate publicaţiile în legătură cu NLP şi cu modalităţi similare, care se grupau sub termenul de „terapii prin putere”. Articolul declară:

Adepţii noilor terapii fac afirmaţii îndrăzneţe referitoare la eficacitatea terapeutică, în special ca răspuns la afecţiunile care au fost rezistente la tratamentul tradiţional. Această lucrare examinează o colecţie de noi terapii numite „Terapiile prin Putere”, subliniindu-le procedurile propuse şi dovezile pentru şi împotriva utilizării lor. Aceste terapii sunt testate pentru practicarea pseudoştiinţifică... Se concluzionează că ele nu au oferit nicio teorie validă din punct de vedere ştiinţific, ci doar eficacitate nespecifică, ele nu arată nicio dovadă conform căreia oferă îmbunătăţiri substanţiale faţă de îngrijirea psihiatrică existentă, în schimb manifestă numeroase caracteristici compatibile cu pseudoştiinţa.

Se pare că singurele menţiuni despre NLP în marile gazete sunt critice, dacă se găsesc de fapt în afara jurnalelor de hipnotism şi domenii asemănătoare. Chiar şi în 1987, Jurnalul de Consiliere Psihologică a publicat un articol care:

Examinează bibliografiile experimentale pe tema programării neuro-lingvistice (NLP). [Autorii] au concluzionat că eficacitatea acestei terapii nu a fost încă demonstrată. Prezintă datele de la şapte studii recente care cercetează în continuare principiile de bază NLP şi aplicaţiile lor în situaţiile de consiliere.

Caută mai adânc şi vei descoperi publicaţii care să susţină scopul terapeutic al NLP, deşi din jurnale cu reputaţie variată. Articolul Wikipedia referitor la NLP oferă o listă lungă de astfel de articole, aşa că dacă te gândeşti să susţii cazul că NLP este o ştiinţă, e uşor să găseşti dovezi. Desigur, omul obişnuit n-are cum să ştie de ce parte să treacă, aşa că este un caz pe care l-aş recomanda pentru analiza meta: studiile care încearcă să rezume toate articolele de aici. Cel mai mare dintre acestea (pe care l-am putut găsi) a fost scris de Michael Heap în 1988:

Dacă afirmaţiile făcute de adepţii NLP despre sistemele de reprezentare şi manifestaţiile lor comportamentale sunt corecte, atunci fondatorii lui au făcut descoperiri remarcabile despre mintea şi creierul uman, care ar avea implicaţii importante pentru psihologia umană, în special pentru ştiinţele cognitive şi pentru neuropsihologie. Cu toate acestea, nu există nicio referinţă despre ele în cărţile specializate sau în jurnalele axate pe aceste discipline. La fel, materialul nu este predat la cursurile de psihologie.

Heap a descoperit totodată că atunci când şi-a întrebat colegii despre NLP, aceştia în general nu auziseră de el. Indiferent de ce ai vrea să spui despre NLP, adevărul este că nu face parte din psihologia recunoscută. Acest aspect nu-l face neapărat greşit sau inutil, ci înseamnă că programarea neuro-lingvistică nu constituie o parte din ştiinţa consacrată, practicată.

Aşa că în realitate, ceea ce cunoaştem despre NLP se reduce la cultura pop, la New Age, la sistemele tip ajută-te singur, care în mod necinstit se promovează ca ştiinţă. Citeşte această carte şi vei fi un manager mai bun, un comerciant mai priceput şi cu mai mult succes. Promisiunea acestor rezultate – fie că sunt bani, succes sau e vorba de ceva interpersonal, psihologic – constituie un steguleţ roşu care să te avertizeze că eşti în afara domeniului profesional de psihologie, sau al oricărui tip de ştiinţă medicală. Dacă orice doctor sau o persoană de orice altă profesie îţi garantează că vei avea rezultate sau că scopurile tale sunt uşor de atins, ai un bun motiv să fii sceptic.

Textul reprezintă traducerea articolului NLP: Neuro-linguistic Programming, publicat de skeptoid.com, cu acordul editorului.
Traducerea: Livia Ştefan