Scientia

Citirea imaginativă este cel mai eficient mijloc de învăţare, producând rezultate excelente chiar şi în cazul elevilor consideraţi „slabi", fiind în acelaşi timp o metodă pentru armonizarea ambelor emisfere cerebrale şi pentru dezvoltarea inteligenţei.

Această metodă oferă oportunitatea de a folosi şi alte disponibilităţi interioare în procesul de învăţare, respectiv capacitatea subconştientului de a crea imagini mintale.

Atunci când citeşti un roman interesant, de care eşti captivat, transpui automat cuvintele în imagini mintale creându-ţi propriul film (de aceea mulţi preferă să citească un roman decât să vadă ecranizarea făcută de altcineva). Citirea imaginativă constă în a-şi crea astfel de imagini pentru orice text pe care îl citeşti. Sunt elevi care au rezultate foarte slabe la învăţătură, dar ţin bine minte un film, putând să-l povestească amănunţit. Este evident că, dacă vor crea un „film mintal" atunci când învaţă, vor avea aceleaşi performanţe şi la şcoală.

Pentru minte, cuvintele vehiculează imagini. Atunci când scrii sau când vorbeşti, eşti un fel de retroproiector care îi ajută pe ceilalţi să vadă imagini. Un anumit text nu este decât transpunerea în cuvinte a unor evenimente, astfel încât şi alţii să înţeleagă despre ce este vorba; este transpunerea în cuvinte-simbol a experienţelor pe care încearcă să le transmită autorul, iar sarcina cititorului este cea a unui regizor - să descifreze simbolurile transformându-le în imagini mintale.

Cuvintele unui text codifică deci realitatea într-un fel de cyberspaţiu, iar citirea trebuie să decodifice simbolurile, convertindu-le în evenimente şi percepţii. Cu cât decodificarea este mai bună, cu atât va fi mai bună şi înţelegerea, respectiv reţinerea.

În timp ce vorbirea şi citirea se desfăşoară în mai multe faze succesive, ceea ce consumă timp, limbajul intern este comprimat şi centrat pe înţelesuri, pe idei şi imagini, prezentând un maximum de economicitate, utilizând sinteze, substituind cuvintele cu imagini şi fixându-se mai ales asupra acţiunilor şi calităţilor, ceea ce permite să se obţină o viteză de „lucru" de sute de ori mai mare decât cea a vorbirii.

Traducerea unui mesaj verbal în formă vizuală nu este dificil. Nu trebuie transpuse cuvintele în sine, ci înţelesul lor. Aparent, totul se face sub forma unui joc cu imagini mintale; rezultatele sunt însă spectaculoase, acest tip de învăţarea conducând la o fixare trainică fără nici un fel de repetiţie.

Bibliografie: ”Tehnici de superînvățare” , autori Oana Panagoreț și C.M.Armeanu.