Există viaţă după moarte? Rămâne o formă de conştiinţă? Întrebări la care de obicei răspunsul este: nu, odată cu moartea creierului dispare şi conştiinţa. Totuşi, rezultatele unui studiu ştiinţific efectuat de-a lungul anilor de către un medic olandez asupra experienţelor la graniţa morţii ne lasă cu o serie de întrebări asupra fenomenului numit conştiinţă.


Cardiologul olandez Pim van Lommel susţine, în urma studiilor efectuate de-a lungul multor ani, că moartea nu este un sfârşit, ci doar o transformare. Dacă nu ar veni de la un medic, aceste cuvinte ar putea fi considerate ca fiind aberaţii generate de durerea pierderii cuiva drag.

Pim van Lommel este însă un medic cardiolog şi un om de ştiinţă care s-a aventurat în studiul aşa-numitei Near Death Experience (NDE) – experienţa la graniţa morţii, adică a ceea ce se întâmplă atunci când o persoană ajunge în pragul morţii, reuşind însă -  de cele mai multe ori cu ajutorul medicilor – să se reîntoarcă la viaţă.

Se aud multe poveşti cum că cei care ar fi trăit o astfel de experienţă relatează călătorii în afară corpului, în care văd medicii şi sala în care zace corpul lor, mai văd tunele luminoase şi pe cei dragi care sunt morţi.

Van Lommel a realizat un studiu ştiinţific al fenomenului, care a durat din 1988 până în 1992, asupra a 344 de pacienţi care în perioada respectivă s-au aflat cel puţin o dată la graniţa morţii; este vorba despre pacienţi care au avut un infarct grav, în urma căruia au fost readuşi în viaţa prin reanimare. Van Lommel a stat de vorbă cu aceste persoane, punându-le o serie de întrebări în cadrul unui chestionar pe care l-a analizat tocmai pentru a defini elementele comune şi eventualele experienţe de tipul NDE.

Să vedem care au fost rezultatele acestui studiu. 282 de pacienţi (82%) nu au avut nici un fel de experienţă de tip NDE, nu-şi aminteau nimic din ceea ce s-a întâmplat atâta vreme cât erau inconştienţi. 62 de pacienţi (18%) au spus că ar fi avut experienţe de tip NDE. Dintre aceştia 21 (6%) avuseseră un episod de pre-moarte mai puţin grav; 18 au avut NDE moderat; 17 - NDE destul de profund, iar 6 o experienţă foarte profundă şi gravă.

Cei 62 de pacienţii care au avut experienţe NDE  vorbeau despre un tunel, peisaje celeste sau întâlnirea cu persoane dispărute. Circa o pătrime dintre aceştia relata cum că ar fi comunicat cu un fel de lumină; 13% şi-au retrăit viaţa, iar 8% au relatat cum că la un moment dat ar fi ajuns la un fel de frontieră. Interesant este faptul că toţi pacienţii au spus că nu le era frică de moarte.

 


Ascent of the Blessed de Hieronymus Bosch

 

Van Lomme a încercat să găsească o explicaţie la faptul că doar anumiţi pacienţi relatau despre experienţe NDE, căutând corelaţii cu diverşi factori, precum: tipul de medicamente pe care le luau sau durata pre-morţii; nu a fost însă descoperită nici o diferenţă de acest gen. Experienţele de NDE au avut loc, din câte susţine van Lommel, în timpul stopului cardiac, deci când sângele nu circulă în creier. Care este deci legătură între conştiinţă şi creier?

Majoritatea oamenilor de ştiinţă sunt convinşi că nu există conştiinţă fără creier şi că moartea creierului duce inclusiv la dispariţia conştiinţei. Van Lommel susţine că studiile pe care le-a efectuat ar putea fi legate de existenţa unei conştiinţe în afara creierului, similar unor unde electromagnetice care există independent de emițătorul radio sau telefonul celular. Conştiinţa ar exista dintotdeauna şi, cu sau fără un corp, va continua să existe, mai spune van Lommel. Rezultatele studiului de care v-am relatat au fost publicate în revista The Lancet şi într-o carte (Consciousness Beyond Life: The Science of the Near-Death Experience).

Cum era de aşteptat, majoritatea oamenilor de ştiinţă nu sunt de acord cu concluziile lui van Lommel – ceea ce nu înseamnă că acest fenomen, experienţele la graniţa morţii, nu trebuie studiat în continuare.