Fie că o face direct prin efectele generate la nivelul celulelor nervoase, fie indirect prin efectele pe care le are asupra altor celule care intră în componenţa unor ţesuturi, organe, aparate ori sisteme ce influenţează sistemul nervos, alcoolul este răspunzător de distrugerea celulelor creierului. În cele ce urmează voi încerca să vă conving de efectele nocive ale unui consum neadecvat de alcool asupra organismului, cu precădere asupra sistemului nervos.
De curând a apărut pe site un articol care susţine că afirmaţia potrivit căreia „Alcoolul distruge celulele creierului” este un mit. Personal, consider că această afirmaţie este adevărată şi nicidecum un mit. Pentru a înţelege cum acţionează alcoolul la nivelul organismului vom începe cu câteva noţiuni de bază în prima parte a acestui articol, urmând ca efectele negative ale alcoolului asupra celulelor nervoase să fie prezentate într-un articol ulterior.
Alcoolul este un termen general ce înglobează o familie de compuşi organici cu proprietăţi comune din care fac parte: metanolul, isopropanolul, etanolul (cel mai ingerat alcool în rândul populaţiei umane) etc.
Alcoolul (etanol) este un lichid volatil care arde (oxidează) cu uşurinţă şi care este foarte solubil în apă, fiind format din carbon, oxigen şi hidrogen.
Alcoolul este un sedativ al sistemului nervos central, iar acesta este sistemul din organism care este cel mai sever afectat de alcool, gradul de afectare a sistemului nervos central fiind direct proporţional cu concentraţia de alcool din sânge. [1]
După ce este ingerat, alcoolul trece din stomac în intestinul subţire unde este rapid absorbit în sânge şi distribuit la nivelul organismului. Întrucât este distribuit atât de rapid şi complet, alcoolul poate afecta sistemul nervos central chiar şi în concentraţii mici. Pe măsură ce concentraţia de alcool creşte, răspunsul unei persoane la stimuli scade simţitor, limbajul devine confuz cu apariţia tulburărilor de echilibru. Odată cu creşterea concentraţiilor – peste 0,35g/100 mililitri de sânge, o persoană poate deveni comatoasă, cu survenirea decesului. [2]
Alcoolul este absorbit la nivelul tractului gastrointestinal prin simpla difuziune în sânge. Intestinul subţire este cea mai eficientă regiune a tractului gastrointestinal pentru absorbţia de alcool mulţumită suprafeţei foarte mari. La persoanele à jeun („pe stomacul gol”) se admite că aproximativ 10-20% din cantitatea de alcool este absorbită la nivelul stomacului (volumul de alcool influenţează absorbţia), iar 75-80% este absorbită la nivelul intestinului subţire. Din cauza acestor diferenţe, concentraţiile maxime de alcool în sânge sunt obţinute la persoanele à jeun în aproximativ 0,5-2 ore (în medie 0,75-1,35 ore în funcţie de doza ingerată şi timpul scurs de la ultima masă), în timp ce la persoanele non à jeun, concentraţiile maxime se obţin în aproximativ 1 oră, iar în cazuri extreme până la 4 ore (în medie 1,06-2,12 ore).
Alcoolul are o afinitate crescută pentru apă, astfel încât se găseşte în ţesuturile organismului şi în fluide atât timp cât conţin apă. Alcoolul absorbit este rapid transportat la nivelul organismului prin intermediul sângelui şi odată ce absorbţia este completă apare un echilibru, astfel încât sângele de la nivelul organismului, la un anumit moment dat, conţine aproximativ aceeaşi concentraţie de alcool.
În ceea ce priveşte eliminarea alcoolului, ficatul este responsabil de eliminarea – prin intermediul metabolismului – a aproximativ 95% din alcoolul ingerat. Restul de alcool este eliminat prin intermediul respiraţiei, urinei, transpiraţiei, materiilor fecale, laptelui (la femei, bineînţeles) ori salivă. Organismul foloseşte diferite căi metabolice în oxidarea alcoolului la acetaldehidă, la acid acetic, dioxid de carbon şi apă. Persoanele sănătoase metabolizează alcoolul la o rată constantă. În medie, o persoană va elimina aproximativ 15 ml de alcool pe oră. Există mai mulţi factori care influenţează această rată. Rata de eliminare tinde să fie mai mare când concentraţia de alcool din sânge este mai mare. De asemenea, alcoolici cronici pot metaboliza alcoolul (în funcţie de starea lor de sănătate) la o rată mult mai mare decât media. Capacitatea ficatului de a metaboliza alcoolul tinde să scadă odată cu înaintarea în vârstă.
În principiu, cu cât avem o masă mai mică, cu atât vom fi mai puţin afectaţi de cantitatea de alcool. Cum am specificat deja, alcoolul are o afinitate mare pentru apă. În mare, concentraţia de alcool de la nivelul sângelui reprezintă o funcţie a cantităţii totale de alcool din organismul unei persoane divizată de cantitatea totală de apă din organism. Astfel încât, pentru două persoane cu mase diferite, persoana cu o masă mai mare va obţine concentraţii mai mici de alcool decât persoana mai slabă în cazul aceleaşi concentraţii de alcool ingerate. Cu toate acestea, pentru persoanele cu aceeaşi greutate, un individ cu o masă musculară mai mare va fi mai puţin afectat decât o persoană cu un procent mai mare de ţesut adipos din moment ce ţesutul adipos nu conţine foarte multă apă şi nu va absorbi foarte mult alcool.
Concentraţia de alcool din sânge depinde de cantitatea de alcool consumată şi de rata la care organismul metabolizează alcoolul. Având în vedere că organismul metabolizează alcoolul la o rată constantă, creşterea ratei de ingestie a alcoolului peste rata de eliminare a acestuia duce la un efect cumulativ şi o creştere a concentraţiei de alcool în sânge.
Consumul de alimente alături de alcool rezultă într-o amânare a obţinerii concentraţiei maxime de alcool în sânge. În primul rând, pentru că alcoolul este absorbit eficient mai mult în intestinul subţire, ingestia alimentelor poate încetini absorbţia alcoolului la nivelul organismului. Orificiul piloric din partea inferioară a stomacului se va închide pentru a menţine alimentele în stomac în vederea digestiei împiedicând în acest fel şi alcoolul să ajungă la intestinul subţire. Absorbţia alcoolului la nivelul stomacului va genera o tranziţie redusă şi mai puţin eficientă. Un alt motiv este faptul că rata de eliminare a alcoolului este invers proporţională concentraţiei de alcool din sânge. Astfel, reducerea cantităţii de alcool de la nivelul sângelui, datorită ingestiei de alimente, care va genera o absorbţie redusă, va duce la o eliminare mai rapidă a alcoolului.
Personal, cred că incidenţa acestor boli este scăzută întrucât decesul persoanelor dependente de alcool apare, înainte de dezvoltarea acestor bolilor, prin alte cauze.
În ceea ce priveşte diferenţele dintre sexe, dar în niciun caz ca o regulă generală, femeile tind să aibă o concentraţie mai mare de ţesut adipos şi un procent mai mic de apă la nivelul organismului astfel încât, la persoanele cu aceeaşi greutate, în cazul unei cantităţi identice de alcool ingerat, femeile vor avea o concentraţie de alcool mai mare. O altă diferenţă privind sexul este în ceea ce priveşte eliminarea de alcool întrucât, deşi nu se cunoaşte mecanismul, studiile arată că femeile elimină alcoolul de la nivelul organismului la o rată cu 10% mai mare. Pe de altă parte, cantitatea totală de apă tinde să scadă cu vârsta astfel încât o persoană mai în vârstă va avea o altă concentraţie de alcool în sânge în comparaţie cu o persoană tânără dacă ne raportăm la aceeaşi cantitate de alcool ingerată.
Surse:
http://www.intox.com/t-Physiology.aspx
1 James C. Garriott - Garriot’s Medicolegal Aspects of Alcohol (5th ed 2008)
2 http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/2764113
Guyton and Hall - Textbook of Medical Physiology 12th ed(2011)
