Deşi în interiorul comunităţii ştiinţifice teoria evoluţiei prin selecţie naturală este unanim acceptată, există în continuare curente de opinie care contestă veridicitatea evoluţiei darwiniene. Vă vom oferi în seria următoare 15 dovezi în sprijinul teoriei evoluţiei.
Cei mai mulţi biologi sunt de acord cu ideea că viaţa a evoluat prin selecţie naturală, de-a lungul a miliarde de ani. Ei continuă cercetarea şi predarea în ramuri ce se bazează tocmai pe această fundaţie, fiind la fel de siguri că selecţia naturală este adevărată ca şi de faptul că Pământul se roteşte în jurul Soarelui.
Dat fiind faptul că veridicitatea şi conceptele evoluţiei darwiniene sunt adesea contestate, deşi rar de către biologi, o informare succintă asupra evoluţiei prin selecţie naturală este folositoare multor oameni. Vă vom oferi în continuare 15 exemple publicate în prestigioasa revistă Nature în ultimul deceniu pentru a ilustra amploarea, profunzimea şi puterea gândirii în termenii teoriei evoluţiei.
Iată mai jos cele 15 teme ce vor fi subiectul a 15 articole succesive.
Dovezi din arhiva fosiliferă
Strămoşii tereştri ai balenelor
Din apă pe uscat
Originea penelor
Istoria evoluţionistă a dinţilor
Originea scheletului vertebratelor
Dovezi legate de habitate
Selecţia naturală în speciaţie
Selecţia naturală la şopârle
Un caz de co-evoluţie
Dispersarea diferenţiată la păsările sălbatice
Supravieţuirea selectivă a peştilor sălbatici
Istoria evolutivă contează
Dovezi care au la bază procesele moleculare
Cintezele din Galapagos descoperite de Darwin
Microevoluţia întâlneşte macroevoluţia
Rezistenţa la toxine a şerpilor şi scoicilor
Variaţie versus stabilitate
Dovezi provenind din arhiva fosiliferă
Strămoşii tereştri ai balenelor
Fosilele oferă indicii cruciale despre evoluţie, deoarece dezvăluie de multe ori forme remarcabile ale unor creaturi demult dispărute de pe Pământ. Unele dintre ele documentează însăşi evoluţia în acţiune, oferind detalii despre creaturi care se mută dintr-un mediu de viaţă în altul.
Balenele, de exemplu, sunt adaptate excelent vieţii acvatice de milioane de ani. Dar, la fel ca noi, ele sunt mamifere. Respiră aer şi nasc pui vii, alăptându-i. Totuşi, există dovezi solide ce indică faptul că mamiferele au evoluat iniţial pe uscat. Dacă este adevărat, atunci strămoşii balenelor trebuie să-şi fi schimbat habitatul la un moment dat, mutându-se în mediul acvatic.
Există numeroase fosile din primele aproximativ zece milioane de ani ale evoluţiei balenelor. Acestea includ câteva fosile ale unor creaturi acvatice cum ar fi Ambulocetus şi Pakicetus, ce prezintă caracteristici întâlnite acum doar la balene – în special în ceea ce priveşte anatomia urechii – dar sunt dotate şi cu membre similare celor ale mamiferelor terestre din care este clar că provin. Practic, aceste creaturi hibrid erau deja balene. Ceea ce lipsea era începutul poveştii: creaturile de uscat din care balenele în cele din urmă au evoluat.
O lucrare publicată în 2007 pare să fi identificat acel grup de vieţuitoare. Numite raoellide (eng. raoellids), aceste creaturi, acum dispărute, ar fi arătat ca nişte câini foarte mici, dar erau înrudite mai îndeaproape cu paricopitatele – grup care include vacile, oile, căprioarele, porcii şi hipopotamii din zilele noastre. Dovezile moleculare au sugerat de asemenea că între balene şi paricopitate există o strânsă legătură evolutivă.
Evoluţia balenelor
Credit: http://www.edwardtbabinski.us
Studiul detaliat, ai căror autori sunt Hans Thewissen şi colegii săi de la Universitatea de Medicină şi Farmacie Northeastern Ohio din Rootstown, arată că un raoellid, Indohyus, este similar balenelor, dar se deosebeşte de alte paricopitate prin structura urechilor şi dinţilor, dar şi în ceea ce priveşte grosimea oaselor şi compoziţia chimică a dinţilor. Aceşti indicatori sugerează că acea creatură de mărimea unui raton petrecea mult timp în apă. Raoellidele obişnuite aveau însă o alimentaţie complet diferită de cea a balenelor, fapt care sugerează ideea că stimulentul principal al migraţiei spre mediul acvatic ar fi putut fi schimbarea hranei.
Acest studiu demonstrează existenţa unor posibile forme tranziţionale în arhiva fosiliferă. Multe alte exemple ar fi putut fi scoase în evidenţă, existând motive solide să credem că multe altele aşteaptă să fie descoperite, în special în cadrul grupurilor care sunt puternic reprezentate în arhiva fosiliferă.
15 dovezi ale evoluţiei speciilor (2)
Bibliografie:
Thewissen J.G.M., Cooper L.N., Clementz M.T., Bajpai S., Tiwari B.N., Nature 450, 1190-1194 (2007)
Resurse suplimentare:
Thewissen J.G.M., Williams E.M., Roe L.J., Hussain S.T., Nature 413, 277-281 (2001)
de Muizon C., Nature, 413, 259-260 (2001)
Novacek M.J., Nature, 368, 807 (1994)
Zimmer C., At The Water’s Edge (Touchstone, 1999)
Material video despre studiile lui Thewissen:
www.nature.com/nature/videoarchive/ancientwhale
Situl web al autorului:
Hans Thewissen: www.neoucom.edu/DEPTS/ANAT/Thewissen
Textul de mai sus reprezintă traducerea articolului "15 evolutionary gems" pus la dispoziţie online de prestigioasa revistă Nature celor care doresc să evidenţieze soliditatea teoriei evoluţiei prin selecţie naturală.
Traducător: Diana Basaca.{jcomments on}
