Scientia

În cele nouă luni pe care le petrece în uterul mamei sale, copilul nu are posibilitatea de a lua direct contact cu aerul şi nici nu se poate hrăni ca un copil nou-născut. Dar fătul nu poate trăi nici fără hrană, nici fără oxigen. Cum face totuşi să-şi asigure elementele necesare subzistenţei şi dezvoltării?

Fătul respiră şi se hrăneşte prin intermediul mamei. Mai precis prin mijlocirea cordonului ombilical. Esenţial pentru copilul aflat în uterul matern - ca şi pentru adult, de altfel - este ca acesta să obţină substanţele nutritive şi oxigenul necesare vieţii. Modul în care acestea sunt furnizate organismului este mai puţin relevant. Aşadar, deşi poate părea ciudat pentru un cititor nefamiliarizat cu subiectul, fătul poate trăi foarte bine fără să-şi folosească plămânii pentru asigurarea oxigenului şi fără să-şi folosească sistemul digestiv pentru asigurarea nutrienţilor. În privinţa furnizării substanţelor nutritive pe altă cale decât cea obişnuită avem exemplul pacienţilor aflaţi în comă: aceştia nu au posibilitatea de a se hrăni ca noi ceilalţi, în consecinţă le sunt injectate direct în sânge substanţe hrănitoare care-i ţin în viaţă până la deces ori revenirea din comă.

PLACENTA ŞI CONEXIUNILE FĂTULUI CU MAMA

Pe perioada de graviditate copilul stă în uterul mamei. Acesta este conectat prin intermediul cordonului ombilical la placentă care, la rându-i este ataşată de peretele uterului. În felul acesta este asigurat transferul de elemente esenţiale vieţii între mamă şi copil.

Placenta se formează între săptămâna a patra şi luna a patra a sarcinii. După formare, deci după luna a patra începe să funcţioneze schimbul de oxigen, bioxid de carbon, apă, săruri minerale şi substanţe hrănitoare între mamă şi copil.

Cordonul ombilical

Cordonul ombilical conţine două artere şi o venă. Prin intermediul acestuia copilul nu doar primeşte oxigen şi nutrienţi, ci şi elimină "deşeurile", cum este dioxidul de carbon. Sunt situaţii în care placenta "îmbătrâneşte", adică suprafaţa utilă se diminuează; în consecinţă, aceasta fiind interfaţa dintre copil şi mamă, dacă "îmbătrânirea" este semnificativă, fătul va avea dificultăţi în dezvoltare.

Plămânii

Plămânii nu sunt folosiţi pe perioada gestaţiei, deşi fătul, în apropierea naşterii, începe să exerseze mişcări specifice respiraţiei. Imediat după naştere însă, plămânii se umplu cu aer şi încep să-şi execute funcţiile pentru tot restul vieţii.

În timpul gravidităţii, atunci când mama respiră, oxigenul este extras de plămânii acesteia, este transmis în organism prin intermediul neobositei pompe care este inima, o parte din acesta ajungând la placentă. De aici, oxigenul este transferat tot prin intermediul sângelui, prin cordonul ombilical către copil.

Circulaţia sanguină

Circulaţia sanguină a copilului este independentă de cea a mamei. Singurul loc de intersectare este placenta. Sângele bogat în oxigen şi substanţe nutritive ajunge la placentă prin arterele uterului.

Lichidul amniotic

Lichidul amniotic umple în faptul sacul amniotic, locul în care fătul se dezvoltă. Acest lichid asigură o temperatură constantă, libertate de mişcare copilului, protecţie faţă de lovituri şi microbi etc. Aşa cum probabil ştiţi, fătul îşi "antrenează" aparatul digestiv şi pe cel urinar prin înghiţirea lichidului amniotic şi eliminarea acestuia sub formă de urină. Trebuie menţionat că produsul urinării nu este vătămător.

Pentru cei care se întrebau auzind despre naşterile sub apă dacă nu există riscul înecării copiilor, probabil că acum lucrurile sunt mai clare: până în momentul în care copilul ia prima gură de aer, el trăieşte în lichidul amniotic. După eliminarea acestuia la contactul cu aerul, omul nu mai are posibilitatea de a trăi fără riscul de a se îneca într-un mediu lichid.

BIBLIOGRAFIE:
http://www.drspock.com/article/0,1510,5247,00.html
http://www.pennmedicine.org/health_info/animationplayer/ (diverse animaţii)
http://www.ehow.com/about_5114532_fetus-oxygen.html