Ţesutul nervos este alcătuit din două componente, neuronii şi celulele gliale. Neuronii sunt celule diferenţiate, care au obţinut funcţii specifice. Ei transmit, generează şi recepţionează impulsul nervos. Spre deosebire de alte celule, ei nu se divid.
Acest fapt înseamnă că tumorile ţesutului nervos sunt date numai de celulele gliale. Celulele gliale sunt celule-satelit ale neuronului, cu rol trofic, de susţinere şi de protecţie.
Alcătuirea neuronilor
Neuronii sunt alcătuiţi din corp celular, dendrite şi axon. Corpul celular se mai numeşte somă. De obicei, corpul celular este direct proporţional cu mărimea neuronului, astfel încât dacă axonul este lung, iar dendritele mult ramificate şi corpul celular este mai mare. Astfel, soma are dimensiuni variate (între 7 şi 120 microni diametru). Corpul celular este alcătuit din aceleaşi elemente ca o celulă normală: membrană, citoplasmă, nucleu. Membrana se numeşte neuronală şi delimitează la periferie citoplasma, fiind specializată în recepţionarea, transmiterea şi generarea impulsului nervos. Citoplasma conţine organite comune şi, în plus, câteva organite specifice (care se găsesc doar în neuron): corpusculii Nissl (corpii tigroizi) şi neurofibrilele. Nucleul neuronului este sferic, cu dimensiuni ce variază între 3-18 microni.
Ştiaţi că...? Neuronii din cortexul cerebelului şi cel cerebral sunt cei mai mici. Cei mai mari sunt neuronii Purkinje din scoarţa cerebelului şi neuronii Bertz din scoarţa cerebrală.
Dendritele sunt prelungirile scurte ale neuronului, care preiau impulsul nervos şi îl transmit către corpul celular, realizând astfel conducerea celulipetă. Dendritele sunt mai groase lângă corpul celular şi scad în diametru pe măsură ce se îndepărtează de acesta. Cele mai subţiri dendrite au la capătul lor prelungiri numite spini sau gemule, care au rolul de a mări suprafaţa de contact şi numărul de sinapse. Fiecare regiune a sistemului nervos are un număr specific de dendrite.
Ştiaţi că...? Corpii tigroizi au fost identificaţi prima dată la microscopul optic şi s-a crezut despre ei că sunt un tip nou de organite. Însă când aceştia au fost priviţi la microscopul electronic (care s-a inventat mai târziu decât cel optic, fiind şi mai performant) s-a descoperit că ,de fapt, aceşti corpusculi Nissl nu sunt altceva decât conglomerări foarte dense de reticul endoplasmatic asociat cu ribozomi.
Spre deosebire de dendrite, care sunt multe la număr, axonul este o prelungire unică a neuronului. Conul axonal este un segment evazat, care face trecerea dintre corpul celular şi axon. Axonul poate depăşi uneori lungimea de 1 m. Telaxonul este o arborizaţie a axonului, ale cărei ramificaţii sfârşesc prin butonii terminali. Membrana axonului se numeşte axolemă, iar citoplasma se numeşte axoplasmă. Cea mai excitabilă porţiune a axonului este segmentul iniţial, locul unde se formează potenţialele de acţiune. În axon, impulsul nervos este transportat de la corpul celular spre butonii terminali, realizându-se astfel conducerea celulifugă. Materialul citosolic (proteine, aminoacizi, molecule de neurotransmiţător, enzime) este transportat în axon în două direcţii: de la corpul celular spre butonii terminali (transport anterograd) şi de la butonii terminali spre corpul celular (transport retrograd). Prin transport retrograd, sunt aduse în corpul celular unele virusuri neurotrope, cum ar fi herpex simplex. Aici, virusurile sunt degradate.
Ştiaţi că...? Ştiţi expresia „excepţia întăreşte regula”? Ei bine, deşi se spune adeseori despre dendrite că sunt scurte, există şi o excepţie: dendritele axoniforme. Acestea, după cum le spune şi numele, seamănă cu un axon şi sunt cele mai lungi prelungiri ale neuronului. Abia dacă nu ar exista acest tip de dendrite, axonul ar fi cea mai lungă prelungire a neuronului.
Clasificarea neuronilor
În funcţie de forma corpului celular, neuronii pot fi:
• stelaţi
• piramidali
• fuziformi
• sferici
Ştiaţi că...? Funcţiile principale ale neuronului sunt acelea de a transmite, genera şi recepţiona impulsul nervos. Însă neuronii pot avea şi funcţia de apărare a organismului. Astfel, prin transport retrograd, sunt aduse în corpul celular unele virusuri neurotrope, cum ar fi herpex simplex. Aici, virusurile sunt degradate.
Mai pot fi clasificaţi în funcţie de numărul prelungirilor astfel:
• unipolari (neuronul are numai axon, dendritele fiind doar mici spini pe suprafaţa corpului celular)
• pseudounipolari (ramificaţia unică se divide sub formă de T, braţul central fiind axonul, iar cel periferic dendrita)
• bipolari (neuronul are câte o prelungire la fiecare pol)
• multipolari (neuronul are un axon şi mai multe dendrite)
Ştiaţi că...? Corpul celular al neuronului poate avea aproape orice formă. Cu toate acestea, forma corpului celular nu ii atribuie neuronului o anumită semnificaţie funcţională.
Neuronii din cortexul cerebelului şi cel cerebral sunt cei mai mici. Cei mai mari sunt neuronii Purkinje din scoarţa cerebelului şi neuronii Bertz din scoarţa cerebrală.
Ştiaţi că...? Neuronul poate îndeplini şi funcţia de receptor. Astfel, în mucoasa olfactivă receptorul este reprezentat de neuroni bipolari. Dendrita acestor neuroni este groasă şi scurtă şi se termină cu o veziculă numită buton olfactiv. Aceste vezicule sunt adevărate traductoare fizico-chimice, care descifrează mesajul olfactiv.
Bibliografie:
Neuroanatomie clinică, I. Petrovanu, editura Edit-Dan, Iaşi, 1996
