Scientia

Este destul de bine cunoscut faptul că oamenii cu mame mai în vârstă au o probabilitate mai mare de a avea probleme genetice decât cei cu mame mai tinere. Acum avem primele dovezi solide că ar putea fi valabil şi pentru taţii mai în vârstă. Detalii, în continuare.

Legătura dintre vârsta mamei unui bebeluş şi riscul ca acesta să aibă probleme din  naştere, numite defecte congenitale, este destul de evidentă. Pentru o femeie în vârstă de 30 de ani există o probabilitate de 1 la 1000 să dea naştere unui copil cu sindromul Down. La vârsta de 35 de ani, probabilitatea atinge o valoarea mai mare decât dublă, 1 la 400, iar după aceea creşte extrem de rapid, la 1 la 100 la 40 de ani şi 1 la 10 la 50. Motivul este că anormalităţile cromozomale ale ovulelor mamei se înmulţesc, anormalităţi ce apar în mod natural cu trecea timpului.

Dovezi clare că există o legătură similară între probleme mintale şi vârsta tatălui sunt mult mai dificil de găsit, deşi foarte multe studii au încercat să demonstreze acesta. Diverse studii au sugerat că există o legătură între vârsta taţilor şi incidenţa în rândurile copiilor lor a unor maladii ca Alzheimer, autism, tulburare bipolară, schizofrenie, diabet de tipul 1, sindrom Down, nivel al inteligenţei mai scăzut ori scleroză multiplă, printre altele.

Este o listă dramatică, dar pentru fiecare studiu care propune o astfel de legătură, un altul susţine că nu există o asemenea relaţie. Este o problemă complicată – şi din ce în ce mai relevantă, având în vedere că părinţii aşteaptă în general din ce în ce mai mult înainte de a-şi începe familia – dar şi frustrantă, deoarece există foarte multe dovezi contradictorii fără un răspuns clar. Acestea fiind spuse, ar trebui menţionat că acum, oricare ar fi riscul, vorbim totuşi despre un risc, nu despre o certitudine, iar mame şi taţi mai în vârstă au copii perfect sănătoşi, inclusiv Pablo Picasso în vârstă de 66 de ani.

Iată ultima dovadă ce sugerează o legătură între vârstă paternă şi riscul crescut de tulburări congenitale. Un studiu privind sănătatea mintală realizat în Malaezia a arătat recent că micuţii au un risc de doar 9% de a prezenta boli mintale – inclusiv tulburare obsesivo-compulsivă, depresie, anxietate şi diverse fobii – când tatăl are 19 ani sau mai puţin şi că acesta creşte încet până la 42% dacă acesta are 50 de ani sau mai mult şi dacă mama este cu cel puţin 11 ani mai tânără decât tatăl.

Se pare că acea ultimă parte este ceea ce conduce la acele boli. Indiferent de vârstă tatălui, dacă este cu cel puţin 11 ani mai în bătrân decât mama, riscul de apariţie al bolilor mintale creşte cu 24%. Deci acum nu mai este vorba de vârsta absolută a tatălui, ci de vârsta relativă? Probabil că nu este imediat evident ce înseamnă aceasta. S-ar putea presupune că factorii sociologici şi de mediu joacă un rol în acest fenomen, dar nu se poate afirma nimic sigur.

Este mult mai clar de ce contează vârsta absolută a taţilor. Nu foarte diferit de problemele congenitale cauzate de vârsta mamei, are de-a face cu mutaţiile gradate din sperma tatălui. Dacă e ceva surprinzător, este că ne este dificil să găsim dovezi ale defectelor genetice paternale.

Până la urmă, femeile se nasc cu toate ovulele în ovare, care vor suferi 23 de mutaţii genetice până femeie atinge menopauza. Sperma, pe de altă parte, se divide o dată la 16 zile, iar sperma unui bărbat în vârstă de 50 de ani trece prin aproximativ 800 de astfel de diviziuni, existând altfel mult mai multe oportunităţi pentru apariţia de mutaţii. Dar efectele acestora nu rezultă foarte clar din datele pe care le avem.

Ce putem afirma cu destulă certitudine este că bărbăţii mai în vârstă au un risc mai mare de a le da micuţilor lor boli mintale. Până la vârsta de 50 de ani, existenţa acelui risc este relativ clară, dar riscul poate începe chiar de la 35 de ani. Este însă o întrebare bună ce reprezintă, mai exact, acele riscuri?

Textul de mai sus reprezintă traducerea articolului Older dads might give their kids an increased risk of mental illness, publicat de io9.com.
Traducerea: Anca Negulescu