Vă prezentăm în continuare un scurt dicţionar medical. Deşi mărimea acestuia nu rivalizează cu un dicţionar propriu-zis, credem că termenii existenţi pot fi de ajutor cititorilor noştri. Oricine doreşte să participe cu unul sau mai mulţi termeni, este binevenit.
A
Acetilcolină
Neurotransmiţător ce intervine în transmiterea impulsului nervos, în special la nivelul joncţiunilor neuromusculare.
Acid ascorbic
Altă denumire pentru vitamina C.
Acid folic
Altă denumire pentru vitamina B9.
Acromatopsie
Imposibilitatea de a distinge culorile.
Adipocit
Celulă care formează ţesutul adipos.
Adrenalină
Hormon secretat de medulosuprarenală (partea medulară a glandelor suprarenale), ce are diferite acţiuni asupra organismului: dilatarea bronhiilor, relaxarea musculaturii netede, contracţia sfincterelor, dilatarea pupilei, contractarea fibrelor netede. Produce alertă corticală, anxietate şi frică. Aceste acţiuni ale adrenalinei ajută la adaptarea organismului în diferite situaţii stresante.
Afazie
Tulburare a limbajului, în care bolnavul nu poate să se exprime şi nici nu înţelege ceea ce spune interlocutorul, deşi aparatul fonator şi aparatul auditiv al celui dintâi nu sunt defecte. Afecţiunea se datorează unor leziuni ale creierului.
Alfaprodin
Opioid utilizat în medicină ca analgezic, însă este folosit şi ca stupefiant.
Anamneză
Procedeu prin care medicul pune întrebări unui pacient, cu scopul de a obţine informaţii ce le va utiliza pentru stabilirea unui diagnostic. Examinarea clinică a pacientului debutează cu anamneza.
Antracoză
Boală caracteristică minerilor, care afectează plămânii datorită inhalării de praf de cărbune. Se mai numeşte „plămânul negru” deoarece culoarea plămânului se schimbă din roz în negru.
Apoferitină
Proteină de care se leagă fierul, formând feritina.
Abazie
Imposibilitatea de a merge, fără să existe vreo deficienţă la nivelul aparatului locomotor.
Amfiartroză
Articulaţie semimobilă, care nu permite decât unele mişcări. Exemplu de amfiartroză este articulaţia dintre corpurile vertebrale care se face prin interpunerea discurilor vertebrale.
Aortă
Cea mai mare arteră din organism, care se ramifică, irigând toate ţesuturile şi organele corpului omenesc. Ramuri ale aortei sunt aorta descendentă, care se împarte în toracală şi abdominală, şi arterele iliace comune.
Artrodie
Articulaţie ce are un grad de mobilitate foarte mare. Un exemplu de atrodie este articulaţia genunchiului.
Astazie
Afecţiune caracterizată prin neputinţa de a sta în poziţie verticală, deşi muşchii nu prezintă niciun deficit. Astazia intervine în cazul extirpării cerebelului. Extirparea cerebelului este compatibilă cu viaţa, însă au loc câteva deficienţe manifestate la nivelul aparatului locomotor, de tipul astaziei. Aceste funcţii ale cerebelului vor fi însă preluate de scoarţa cerebrală, odată cu trecerea timpului.
B
Bacteriologie
Ramură a microbiologiei care se ocupă cu studiul bacteriilor.
Balanită
Inflamaţie a mucoasei glandului.
Baritoză
Afecţiune a plămânului apărută ca urmare a inhalării prafului de bariu.
Biopsie
Recoltarea prin diferite tehnici a fragmentelor de ţesut sau a fragmentelor de organe de la pacient, cu scopul ca acestea să fie studiate la microscop.
Biotină
Altă denumire pentru vitamina B7.
Bilă
Lichid produs de ficat cu rol în digestia grăsimilor. Este secretată continuu de către hepatocite. În perioada dintre mese este depozitată în vezica biliară, iar în timpul digestiei se eliberează în duoden.
Bronhie
Ramificaţie a traheii care pătrunde în plămân. Bronhiile se tot divid, ultima ramificaţie a acestora numindu-se bronhiolă.
Bronşiolită
Inflamaţie a peretelui bronhiolelor.
Bronşită
Inflamaţie a peretelui bronhiilor.
C
Cardia
Sfincter ce prezintă o contracţie tonică, situat pe o porţiune de 2-5 cm la joncţiunea dintre esofag şi stomac. Contracţia lui previne refluxul gastro-esofagian.
Calcitonină
Hormon secretat de celulele C din tiroidă şi din paratiroide, cu rol hipocalcemiant (ajută la fixarea calciului în oase şi, deci, scade concentraţia acestui mineral din sânge).
Capita papaveris
Fructe de mac mature, folosite ca stupefiante.
Cataractă
Afecţiune a ochiului ce se caracterizează prin opacifierea cristalinului. Acuitatea vizuală se pierde gradat, pe măsură ce cristalinul devine tot mai opac. De cele mai multe ori, are loc orbirea. Cataracta este principala cauză de pierdere a vederii. Tratamentul este chirurgical: cristalinul afectat este îndepărat şi se implantează unul artificial.
Codeină
Opiod folosit în medicină ca analgezic şi antitusiv. Este al doilea cel mai predominant alcaloid din opium, fiind izolat prima dată în Franţa de către Pierre Robiquet, în anul 1832. Este utilizat pentru a trata durerile slabe până la moderate. Folosit ca stupefiant, poate provoca dependenţă fizică, printre simptomele de sevraj numărându-se: greaţă, diaree, frisoane, insomnie, iritabilitate, spasme musculare, crampe ale stomacului, transpiraţie, durere.
Codoxim
Opioid cu efecte antitusive.
Conjunctivită
Reprezintă inflamaţia mucoasei conjunctivale, ce poate avea diverse cauze: alergice, infecţioase, traumatice. Printre simptomele afecţiunii se numără: ochi roşii, senzaţie de prurit, secreţii vâscoase, vedere tulbure, uneori senzaţia de usturime sau de nisip în ochi. Conjunctivita poate fi cauza unei reacţii alergice la praf, polen, produse cosmetice. S-au întâlnit şi cazuri când reacţia alergică se datora lentilei de contact. Dacă este tratată necorespunzător, conjunctivita poate provoca complicaţii serioase.
Constipaţie
Imposibilitatea de a elimina materiile fecale. Poate surveni în anumite boli, însă se poate datora şi unei alimentaţii necorespunzătoare. În acest ultim caz, se recomandă un consum mai mare de fibre vegetale. Un alt factor favorizant al constipaţiei este sedentarismul.
D
Debit cardiac
Volumul de sânge expulzat de ventricul într-un minut. Se calculează prin înmulţirea volumului-bătaie (cantitatea de sânge ce este expulzată la o singură bătaie a inimii) cu frecvenţa cardiacă (câte bătăi au loc într-un minut).
Defecaţie
Proces de eliminare a materiilor fecale din intestin. Când fecalele ajung în rect, se iniţiază dorinţa de defecaţie.
Diafiză
Reprezintă corpul oaselor lungi. Centrul diafizei este străbătut de un canal ce adăposteşte măduva osoasă. În jurul canalului se află ţesut osos compact.
Disartrie
Afecţiune în care cuvintele sunt articulate defectuos. Poate apărea ca urmare a unui accident vascular cerebral.
Disfagie
Afecţiune ce se caracterizează prin dificultate la deglutiţie.
Disfonie
Tulburarea a vocii, ca urmare a unor leziuni la nivelul creierului sau ca urmare a unor traumatisme cu localizare la nivelul corzilor vocale. Poate fi o modificare permanentă sau temporară. Această afecţiune este caracterizată prin modificarea intensităţii şi timbrului vocal.
Daltonism
Afecţiune genetică ce se manifestă prin imposibilitatea de a distinge culorile complementare (de exemplu roşu de verde). Perturbările în perceperea culorilor se datorează absenţei totale sau parţiale a pigmenţilor fotosensibili din celulele cu conuri.
Dentină
Parte a dintelui ce se află imediat sub smalţ. Dintele este alcătuit 80% din dentină.
Dermatoză
Termen generic pentru orice boală de piele.
Dextromoramid
Opioid analgezic ce este de aproximativ trei ori mai puternic decât morfina. Se foloseşte în uşurarea durerilor cauzate de cancer. A fost descoperit şi patentat în 1956 de Paul Janssen (deci este o substanţă sintetică).
Diabet zaharat
Disfuncţie provocată de hiposecreţia de insulină, rezultatul global fiind hiperglicemia. Diabetul zaharat se caracterizează prin glicozurie, poliurie, polifagie, polidipsie, scădere în greutate.
Diaforeză
Transpiraţie abundentă.
Diafragm/ diafragmă
Muşchi ce separă cutia toracică de cavitatea abdominală.
Diampromid
Opioid ale cărui efecte pot fi comparate cu ale morfinei: provoacă ameţeli, greaţă şi este analgezic şi sedativ.
Diaree
Creşterea frecvenţei sau a cantităţii de materii fecale eliminate într-o zi. Poate fi de natură infecţioasă.
E
Epifiză
Capătul osului lung. Fiecare os lung are 2 epifize. În interiorul epifizei există ţesut osos spongios, iar la periferie acesta este acoperit de ţesut osos compact.
Echimoză
Pată ce apare pe piele în urma unui traumatism, având iniţial culoarea roşie, apoi violet-albastru, albastru-verzui şi în cele din urmă galben-verzui. Se mai numeşte vânătaie.
Edem
Acumulare de lichid sub piele, aceasta fiind în zonele afectate lucioasă, întinsă şi fără elasticitate.
Efelidă
Pată mică neregulată, de culoare galben-brună, ce face parte din grupul nevilor. Apare mai ales la persoanele blonde sau roşcate. Efelidele se mai numesc pistrui.
Electrocardiogramă
Înregistrarea grafică a activităţilor electrice ale inimii.
Enterocit
Celulă din intestin.
Entorsă
Alungirea ligamentelor componente ale unei articulaţii. Printre simptome se enumeră durerea apărută brusc, echimoza şi inflamaţia. În funcţie de gravitatea entorsei şi de localizarea ei (în acest caz, dacă este vorba de gleznă), poate apărea şi imposibilitatea de a merge.
Epinefrină
Altă denumire pentru adrenalină.
Epistaxis
Sângerare nazală.
Eritem
Roșeață a pielii, ce apare ca urmare a vasodilataţiei.
F
Faringită
Inflamaţia mucoasei faringiene. Faringita este de obicei de origine virală şi se întâlneşte cu precădere în sezonul rece. Dar chiar şi în sezonul cald poate apărea această afecţiune, mai ales după consumarea unor lichide foarte reci. Se caracterizează prin dureri ale gâtului, uneori foarte severe.
Fanere
Organe anexe ale pielii, care s-au dezvoltat la suprafaţa ei. La om, fanerele sunt reprezentate de unghii şi păr.
Farmacodinamie
Ramură a farmacologiei care se ocupă cu studiul efectelor şi mecanismelor de acţiune ale medicamentelor.
Farmacognozie
Ramură a farmacologiei care se ocupă cu studiul materiei prime (care poate fi de origine vegetală sau de origine animală) din care se obţin medicamentele.
Farmacologie
Ştiinţă ce studiază interacţiunea dintre o substanţă activă (medicament) şi un biosistem (organism).
Fentanil
Opioid sintetic descoperit de Paul Janssen în 1960. Este de 100 de ori mai puternic decât morfina: 100 micrograme de fentanil echivalează cu aproximativ 10 mg de morfină. Este folosit intravenos ca anestezic şi analgezic. Este utilizat pentru a calma durerile provocate de cancer. Printre reacţiile adverse ale fentanilului se numără diareea, greaţa, somnolenţa, confuzia, durerile abdominale, durerile de cap, oboseala, halucinaţiile, depresia.
Feritină
Formă principală de depozit de fier din ţesuturi, molecula de feritină conţinând uneori chiar şi 4000 de atomi de fier. Se formează prin legarea fiereului de o proteină numită apoferitină.
Foliculită
Infecţie a foliculului pilos, ce se manifestă prin vezicule mici de puroi localizate în jurul rădăcinii firului de păr.
Fonocardiogramă
Înregistrarea grafică a zgomotelor cardiace.
G
Glicogen
Formă de depozit a glucozei. Este un polimer al glucozei cu moleculă foarte mare.
Glicogenogeneza
Proces de formare a glicogenului. Glicogenogeneza are loc în diferite celule din organism, dar se întâlneşte cu precădere în ficat şi muşchi.
Glicogenoliză
Proces prin care glicogenul se desface în glucoză, sub acţiunea adrenalinei şi glucagonului.
Glicoliză
Proces de desfacere a moleculei de glucoză în două molecule de acid piruvic.
Gluconeogeneză
Dacă glicemia scade ca urmare a aportului insuficient de glucoză, are loc procesul de transformare a acizilor graşi sau a aminoacizilor în glucoză.
Gastrită
Inflamaţie a mucoasei stomacului. Gastrita acută poate avea drept cauză consumul excesiv de alcool. Gastrita cronică se poate datora infecţiei bacteriene cu Helicobacter pylori.
Gingivita
Inflamaţie a gingiilor.
Glaucom
Afecţiune a ochiului, ce se caracterizează prin creşterea presiunii intraoculare. Umoarea apoasă nu se drenează corespunzător, iar această cumulare de lichid duce la compresia vaselor globului ocular şi a nervului optic. Astfel, celulele din retină sunt distruse, iar nervul optic se poate atrofia, rezultând orbirea. Reprezintă a doua cauză de pierdere a vederii. Totodată, 95% dintre persoanele ce suferă de glaucom au peste 45 de ani. Altă denumire pentru această afecţiune este „apa neagră”.
Glicozurie
Eliminarea glucozei prin urină. Este un simptom al diabetului zaharat.
Gliom
Tumoră a sistemului nervos central. Sunt afectate celulele gliale (de unde şi denumirea de gliom).
Glosita
Inflamare a limbii. Această afecţiune se manifestă prin modificarea aspectului şi culorii limbii.
Glucagon
Hormon al pancreasului endocrin, cu efect hiperglicemiant.
Gomfoză
Articulaţia dento-alveolară (dintele este implantat în alveola dentară).
H
Hematurie
Prezenţa sângelui în urină.
Hemostază
Totalitatea mecanismelor care intervin în oprirea sângerării la nivelul vaselor mici. Se desfăşoară în trei timpi. Primul timp, numit vasculo-plachetar, se caracterizează prin vasoconstricţia vasului şi prin aderarea trombocitelor la nivelul plăgii. Al doilea timp, timpul plasmatic, se caracterizează prin coagularea sângelui (proces de transformare a sângelui din stare lichidă în stare de gel). Ultimul timp, timpul trombodinamic, se caracterizează prin retracţia cheagului, care durează 2-24 de ore.
Haluce
Denumire pentru degetul mare de la picior.
Hematom
Acumulare de sânge într-un ţesut, ca urmare a unei hemoragii.
Hemeralopie
Adaptare deficitară la lumină slabă. Se mai numeşte „orbul găinilor”.
Hemoragie
Pierderea unei cantităţi de sânge din sistemul circulator, fie la exterior (hemoragie externă), fie într-o cavitate a organismului (hemoragie internă). Cea mai frecventă cauză a hemoragiilor este traumatismul.
Hemosiderină
Formă de depozit a fierului în organism, mai stabilă decât feritina. Este un pigment galben-auriu sau maro, care provine din degradarea hemoglobinei.
Hepatocit
Celulă a ficatului.
Hidrocodon
Opioid semisintetic ce este folosit ca analgezic şi ca antitusiv. Tratează durerile severe sau moderate. Crează euforie, de aceea este folosit ca stupefiant. În Belgia, Germania, Suedia şi Olanda nu mai este folosit în medicină. Dacă este combinat cu alcool, cocoină, amfetamine sau barbiturice poate provoca moarte.
Hipercapnie
Creşterea concentraţiei de dioxid de carbon din sânge.
Hipercheratoză
Îngroşare a stratului cornos al pielii (stratul superficial al epidermei).
Hipocapnie
Scăderea concentraţiei de dioxid de carbon din sânge.
Hipoxie
Scăderea concentraţiei de oxigen din ţesuturi.
I
Irită
Inflamaţie a irisului.
Icter
Afecţiune ce se datorează excesului de bilirubină din sânge. Pielea şi sclerotica au o culoare galbenă.
Impuls nervos
Reprezintă activitatea electrică a membranei neuronului, prin care se realizează transmiterea informaţiei de-a lungul sistemului nervos.
Inaniţie
Afecţiune patologică caracterizată prin denutriţie extremă cauzată de lipsa unui aport alimentar adecvat.
Inapetenţă
Lipsa poftei de mâncare.
Incisiv
Dinte aflat în partea anterioară a cavităţii bucale, cu rol în tăierea alimentelor.
Index
Denumire pentru degetul arătător.
Insulină
Hormon al pancreasului endocrin, cu rol hipoglicemiant.
Iodopsină
Pigment din celulele cu conuri ale retinei, cu rol în vederea fotopică, diurnă, colorată, când se pot sesiza detaliile şi contururile lucrurilor.
Ipohondrie
Teama permanentă de a suferi de o boală gravă, fără a exista motive întemeiate. Se mai numeşte hipocondrie.
J
Jejun
Parte a intestinului subţire, situată între duoden şi intestinul gros.
Jejunectomie
Îndepărtarea chirurgicală a jejunului sau a unei părţi din jejun.
Joncţiune neuromusculară
Sinapsă specială, în care fibra nervoasă ia contact cu fibra musculară, având ca rezultat final contracţia musculară. Se mai numeşte placă motorie.
K
Keratită
Inflamarea corneei.
Keratopatie
Termen ce denumeşte orice boală a corneei.
L
Lagoftalmie
Afecţiune în care pleoapa superioară este scurtă, nereuşind să acopere tot globul ocular.
Leiomiom
Tumoră benignă, dezvoltată din proliferea fibrelor musculare netede.
Leptină
Proteină hormonală ce are rol în reglarea ingestiei de alimente.
Levomoramid
Izomer inactiv al dextromoramidului.
Lizozom
Veziculă ce conţine în interiorul ei enzime hidrolitice care au rol în digestia intracelulară a unor substanţe proprii sau a unor substanţe aduse de la exteriorul celulei. Lizozomii se găsesc în număr mare în globulele albe, întrucât ele au rol în „eliminarea” substanţelor străine organismului (bacterii, virusuri etc.).
Luxaţie
Dislocarea elementelor componente ale unei articulaţii, în special a suprafeţelor articulare. Printre simptome se enumeră: deformarea vizibilă la locul afecţiunii, durere, imposibilitatea de a merge dacă luxaţia este localizată la nivelul gleznei.
M
Menisc
Disc cartilaginos care se găseşte între două suprafeţe articulare. Rolul lui este de a facilita alunecarea celor două suprafeţe.
Micţiune
Proces de eliminare a urinii. Din vezica urinară, urina va ajunge la exterior printr-un canal numit uretră.
Mamelon
Formaţiune anatomică proeminentă a mamelei, unde se deschid canalele glandulare prin care este ejectat laptele matern. Popular, se mai numeşte sfârc.
Melanină
Pigment ce se găseşte în piele, păr şi iris. Ea determină culoarea acestora. Totodată, ne protejează pielea de razele ultraviolete ale soarelui (bronzul se datorează creşterii cantităţii de melanină din piele).
Melanocit
Celulă ce produce melanină.
Menton
Proeminenţă a maxilarului inferior. Se mai numeşte bărbie.
Metadonă
Opioid sintetic, folosit în medicină ca analgezic. Se mai foloseşte şi pentru tratarea dependenţei de opiacee, inclusiv heroină şi morfină. Dozele mai mari de metadonă pot bloca efectele de euforie a heroinei şi a altor droguri similare, astfel încât pot reduce sau chiar opri la dependenţi consumul acestor opiacee. Nu este destinat pentru tratamentul dependenţei de alcool. În Rusia, tratamentul cu metadonă este ilegal.
Miocardită
Inflamaţie a miocardului.
Miocit
Celulă a fibrei musculare.
Mirofin
Substanţă stupefiantă, derivată a morfinei.
Mutaţie
Modificare în secvenţa nucleotidică a unei gene, ca urmare a faptului că intervine o eroare în autoreplicarea ADN-ului.
N
Naştere
Expulzia produsului de concepţie (a fătului).
Nefrită
Inflamaţie a rinichiului.
Nefropatie
Termen ce denumeşte orice boală a rinichiului.
Neuropsihofarmacologie
Ramură a farmacologiei ce se ocupă cu studiul efectelor ce le au medicamentele asupra sistemului nervos şi asupra activităţii mintale.
Nev
Pată mică aflată pe piele. Dintre nevi fac parte aluniţele şi efelidele. Aluniţa este o tumoră benignă formată din celule melanocitare. Există însă posibilitatea de a se transforma într-o tumoră malignă, mai ales dacă este supusă traumatismelor repetate. Nevul melanocitic (aluniţa) poate fi dobândit de-a lungul vieţii sau poate fi prezent din naştere (nev melanocitic congenital).
Nevrită
Inflamarea unui nerv.
Noradrenalină
Hormon secretat de medulosuprarenală (partea medulară a glandelor suprarenale). Are efecte asemănătoare adrenalinei.
Norcodeină
Opioid ce este derivat din codeină.
Norepinefrină
Altă denumire pentru noradrenalină.
O
Ocitocină
Hormon secretat de hipotalamus, dar eliberat de neurohipofiză, cu rol în stimularea contracţiei musculaturii netede a uterului gravid, mai ales în preajma travaliului.
Ocluzie intestinală
Blocarea parţială sau totală a intestinului subţire sau a intestinului gros. Astfel, conţinutul acestora nu mai poate înainta. Se intervine chirurgical, fiind o urgenţă medicală. Ocluzia intestinală se poate datora unor corpi străini sau unor tumori, însă acestea nu sunt singurele cauze.
Odontoblast
Celulă ce aparţine dintelui, cu rol în elaborarea dentinei.
Oftalmie
Inflamarea globului ocular.
Osteocit
Celulă matură osoasă.
Osteosarcom
Tumoră malignă, în care celulele tumorale produc os tumoral. Poate apărea la diverse oase, însă cel mai des se întâlneşte la femur, tibie, humerus şi maxilar.
Otită
Inflamaţie a urechii medii sau externe. În funcţie de localizare, se disting două tipuri: otită externă şi otită medie. Otita medie, mai periculoasă decât cea externă, debutează cu zvâcnituri, durere, scăderea auzului, febră, frisoane, stare generală proastă. Pot apărea complicaţii ca meningitele sau encefalitele.
P
Pepsină
Enzimă ce devine activă în mediu acid, cu rol în digestia proteinelor. Pepsina scindează proteinele în aminoacizi, care se vor absorbi mai uşor.
Pepsinogen
Formă inactivă a pepsinei. Pepsinogenul se transformă în pepsină la contactul cu acidul clorhidric sau la contactul cu pepsina anterior formată.
Pilor
Sfincter situat la joncţiunea dintre stomac şi intestinul subţire.
Pancreatită
Inflamaţie la nivelul pancreasului. Poate apărea la persoanele ce suferă de alcoolism cronic, însă aceasta nu este singura situaţie.
Paraneuron
Celulă din afara sistemului nervos, cu aceeaşi origine ca acesta şi cu unele proprietăţi ale neuronului.
Parathormon
Hormon ce aparţine paratiroidelor, cu rol hipercalcemiant (concentraţia din sânge a calciului creşte).
Peteşie
Pată roşie de dimensiuni foarte mici, care apare pe piele ca urmare a ruperii unui capilar.
Petidină
Primul opioid sintetic, ce a fost sintetizat în anul 1932 de Otto Eislib. Iniţial a fost folosit ca o substanţă anti-spasmodică, iar proprietăţile sale analgezice au fost descoperite de Otto Schaumann. În prezent este folosit pentru a trata durerile moderate până la severe. Comparativ cu morfina, petidina este mai sigură şi dă mai puţină dependenţă. Efectele adverse sunt similare cu ale altor opioizi: greaţă, vărsături, sedare, ameţeli, constipaţie. Supradoza poate cauza flaciditate musculară, depresie respiratorie, hipotensiune şi comă.
Pleură
Membrană ce acoperă fiecare plămân.
Pneumocit
Celulă a plămânului.
Police
Denumire pentru degetul mare de la mână.
Polidipsie
Consum exagerat de lichide.
Polifagie
Ingerarea unor cantităţi mari de alimente.
Poliurie
Eliminarea unei cantităţi crescute de urină.
Prezbitism
Afecţiune a ochiului ce se datorează scăderii elasticităţii cristalinului.
Prurit
Senzaţia locală sau generală de mâncărime a pielii. De obicei, pruritul este un simptom al unei boli.
Pulpită
Inflamaţie a pulpei dintelui. Este o afecţiune ce dă dureri atroce din cauza faptului că pulpa dintelui este bine irigată şi inervată.
R
Rahitism
Afecţiune localizată la nivelul oaselor, caracterizată printr-o calcifiere insuficientă a acestora. Rahitismul se datorează deficitului de vitamina D3. Este o boală a copiilor. Corespondentul rahitismului la adulţi se numeşte osteomalacie.
Rect
Ultima parte a intestinului gros. El se continuă cu orificiul anal, pe unde sunt eliminate materiile fecale.
Retină
Parte a ochiului, alcătuită din 10 straturi în care se găsesc diferite tipuri de celule, inclusiv celulele cu conuri şi cu bastonaşe. Pe retină se formează imaginea.
Riboflavină
Altă denumire pentru vitamina B2.
Rinalgie
Durere localizată la nivelul nasului.
Rinită
Inflamaţie a mucoasei nazale. Poate fi acută sau cronică. Rinita cronică apare de obicei în cazul netratării rinitelor acute, însă se poate datora şi unor boli ca sifilisul sau tuberculoza. Rinita se manifestă prin strănutări repetate, senzaţia de înfundare a nasului, secreţii apoase ce se pot transforma în secreţii mucopurulente, febră uşoară.
Rodopsină
Pigment din celulele cu bastonaşe ale retinei, cu rol în vederea difuză, atunci când nu se disting culorile, detaliile şi contururile obiectelor. Se mai numeşte purpur retinian.
S
Scopolamina
Alcaloid toxic ce se găseşte în frunzele unor plante, însă poate fi obţinut şi pe cale artificială. Doza letală la om este de aproximativ 100 mg. În cantităţi mici se foloseşte în medicină. Are efecte uşor sedative şi este antiemetic (combate răul de mare).
Sinartroză
Articulaţie fixă, imobilă, care nu permite decât mişcări foarte reduse. Exemple sunt suturile craniene sau simfizele.
Sclerotică
Membrană a globului ocular. Este albă şi opacă, fiind slab vascularizată. Are rol protector.
Scolioză
Derivare laterală a coloanei vertebrale. Astfel, coloana vertebrală va avea forma literei S sau forma literei C.
Sebum
Substanţă alcătuită din mai multe tipuri de lipide, care este secretată de glandele sebacee.
Splenită
Inflamaţie a splinei.
Stern
Os ce intră în alcătuirea cutiei toracice. Este poziţionat în partea frontală a corpului.
Stomatită
Inflamaţie a mucoasei bucale. Poate fi provocată de infecţii (infecţia cu virusul herpex simplex), de agenţi fizici sau de agenţi chimici (reacţii alergice la coloranţii din alimente). Alte cauze ale stomatitei sunt consumul de tutun sau alcool.
Strabism
Afecţiune vizuală, caracterizată prin faptul că ochii nu au capacitatea de a focaliza aceeaşi imagine în acelaşi timp. Apare astfel „privirea încrucişată”. De obicei, este vorba despre o disfuncţie a muşchilor oculari.
Sutură
Articulaţia fixă a oaselor craniului.
T
Tubocurarină
Alcaloid utilizat în medicină pentru anestezie, întrucât opreşte conducerea sistemului nervos la nivelul plăcii motorii.
Teratogen
O substanţă teratogenă produce malformaţii. Dacă substanţa teratogenă este ingerată de mamă în timpul sarcinii, este foarte posibil ca fătul să se nască cu malformaţii.
Termoliză
Proces prin care organismul elimină căldura în exces.
Tetanie
Afecţiune ce se caracterizează prin apariţia spasmelor musculaturii netede şi striate.
Cauza este scăderea calciului plasmatic, ceea ce afectează activitatea sistemului muscular.
Tibie
Os ce face parte din scheletul gambei, alături de fibulă.
Timocit
Celulă a timusului.
Tiroidită
Inflamare a tiroidei.
Tiroxină
Hormon ce aparţine tiroidei, cu rol în procesele de creştere şi diferenţiere celulară şi tisulară.
Trepanare
Formă de chirurgie preistorică, prin care se perfora craniul, cu scopul de a se reduce hipertensiunea craniană sau cu scopul de a se îndepărta spiritele malefice.
Triiodotironină
Hormon ce aparţine tiroidei, cu rol asemănător tiroxinei.
Trombocit
Element figurat sanguin, cu rol în coagularea sângelui.
U
Uree
Produs de catabolism ce este eliminat prin urină.
Uremie
Nivelul de uree din sânge.
Ureter
Canal ce face legătura dintre rinichi şi vezica urinară. Există două uretere (câte unul pentru fiecare rinichi).
Uretră
Canal prin care se elimină la exterior urina.
Uvulă
Organ musculos din partea posterioară a cavităţii bucale. Are rol în fonaţie şi deglutiţie. Se mai numeşte omuşor.
V
Vasomotricitate
Capacitatea fibrelor musculare din vasul de sânge de a se contracta şi de a se relaxa. Astfel, diametrul vasului sanguin se poate mări sau micşora.
Vasopresină
Hormon secretat de hipotalamus, dar eliberat de neurohipofiză, cu rol în creşterea absorbţiei apei de la nivelul nefronului. Se mai numeşte hormon antidiuretic.
Vernix caseosa
La naştere, pielea este acoperită de vernix caseosa, un înveliş cremos de culoare alb-gălbuie. Vernix caseosa este secretată de glandele sebacee şi are rol emolient şi protector pentru nou-născut.
Vezică urinară
Cavitate în care se stochează temporar urina.
X
Xenoftalmie
Stare patologică în care apare oftalmia, cauzată de prezenţa unui corp străin în ochi.
Xerofagie
Regim alimentar ce se manifestă prin ingerarea hranei uscate.
Xilină
Anestezic local, cunoscut şi sub numele de lidocaină.
Y
Yohimbina
Substanţă extrasă din scoarţa arborelui Corynanthe yohimbe, ce are asupra sistemului nervos efecte contrare adrenalinei.
Yperita
Lichid incolor şi vâscos la temperatura camerei, cu un miros asemănător muştarului, hreanului sau usturoiului. Când nu e folosit în formă pură, culoarea variază de la galben la maro. A fost folosit ca şi armă chimică în Primul Război Mondial, lângă oraşul Ypres, Belgia, de unde îi provine şi numele. Este puţin solubil în apă, dar foarte solubil în grăsimi, de aceea se absoarbe foarte repede în piele. La contactul cu aceasta, yperita duce la apoptoză (celula se autodistruge) sau la lezarea iremediabilă a ADN-ului, ceea ce conduce la cancer.
Z
Zaharoză
Substanţă ce face parte din clasa zaharurilor, fiind obţinută prin combinarea unei molecule de glucoză cu una de fructoză. Se extrage din unele plante, cum ar fi trestia de zahăr.
Zigomatic
Se poate referi la: 1. Oasele zigomatice, situate sub pielea obrajilor, formând pomeţii obrajilor. 2. Muşchii zigomatici, mare şi mic, situaţi în dreptul pomeţilor obrajilor, cu rol în ridicarea buzei superioare.
Zigot
Celula-ou ce se formează în urma fecundării gameţilor (ovulul în cazul femeii şi spermia în cazul bărbatului).
Zoofobie
Stare patologică, manifestată prin frica nemotivată de animale.
Zoopsie
Halucinaţie vizuală apărută în urma unor intoxicaţii cu alcool sau stupefiante. Suferindul vede animale periculoase sau hidoase.
Bibliografie:
en.wikipedia.org/wiki/Sulfur_mustard
en.wikipedia.org/wiki/Yohimbine
en.wikipedia.org/wiki/Trepanning
en.wikipedia.org/wiki/Leptin
es.wikipedia.org/wiki/Hemosiderina
en.wikipedia.org/wiki/Codeine
en.wikipedia.org/wiki/Myrophine
en.wikipedia.org/wiki/Diampromide
en.wikipedia.org/wiki/Fentanyl
en.wikipedia.org/wiki/Dextromoramide
Anatomia şi fiziologia omului, Bogdan Voiculescu, Cezar Th. Niculescu, Cristian Niţă, 2007, Ed. Corint, Ediţia a II-a
Farmacologia în comprimate, Cătălina Elena Lupuşoru, editura Alfa, 2009
Prescripţie medicală, Ostin C. Mungiu, Iaşi 2004
Fiziologie umană, I. Haulică, ediţia a III-a, revizuită şi adaugită, 2007
Esenţial în fiziologie, Gheorghe Petrescu, volumul I, 2008