Distanța Soare - Pământ, cu dimensiunea celor două corpuri cosmice la scară
Clic pe imagine pentru o rezoluție mult superioară.
Nu pot să nu revin la gândul ăsta din când în când: planeta noastră este doar un rest de praf cosmic, rămășiță a formării Soarelui cu circa 4,5 miliarde de ani în urmă. Terra se rotește de atunci în jurul acestei mingi de foc nucleare, cu noi „în cârcă” de doar câteva sute de mii de ani.
Pentru a da o imagine de ansamblu m-am hotărât să creez o imagine care nu cred că a mai fost vreodată creată pe Internet (cea de mai jos), adică o imagine în care să arăt distanța enormă dintre Soare și Terra, luând în calcul dimensiunile reale ale celor două corpuri cerești. Cu alte cuvinte, am corelat distanța reală dintre Soare și Terra cu diametrele reale ale celor două și am redus totul la o imagine (enormă) care să ne dea cea mai bună perspectivă asupra locului nostru în raport cu Soarele.
Dacă priviți cu atenție imaginea de mai jos, o să observați că formularea „rest de praf cosmic” nu este o metaforă, căci literalmente Terra este doar o „scăpare”, o bucată infimă de materie ce s-a „salvat” cumva din „ghearele” gravitației enorme exercitate de materia ce a format Soarele.
Ce este și cum funcționează un uragan?
În fiecare an, în jur de şase furtuni tropicale se transformă în uragane, izbind Insulele Caraibe şi estul Statelor Unite. Da, este o vijelie îngrozitoare, dar cum ajunge astfel şi cum şi când decid oamenii că e vremea ca o furtună să capete „statutul” de uragan?
De ce lipsa determinismului nu dovedește existența liberului-arbitru (JID-072)
Michio Kaku este un faimos fizician, printre cei mai faimoși dintre cei implicați în popularizarea fizicii astăzi. În cadrul unui videoclip văzut de aproape 1,5 milioane de oameni acesta ne explică, sub titlul „Why Physics Ends the Free Will Debate”, cum ne demonstrează fizica faptul că avem liber-arbitru. Din păcate, argumentul său este unul slab, fără nicio valoare. Iată de ce.
De ce se coagulează sângele?
De fiecare dată când ne tăiem sau suferim o leziune, aşa cum ştim, sângerăm, dar în scurt timp sângerarea se opreşte. De ce se întâmplă acest lucru? De ce nu rămânem fără pic de sânge în corp atunci când ne rănim?
Tulburătoarea simplitate (aparentă) a materiei...
Tabloul particulelor elementare
Din câte știm astăzi despre universul nostru, acesta este alcătuit în cea mai mare parte din energie întunecată (68%), apoi din materie întunecată (27%) și în proporție mai mică din materie (5%), pe care o mai numim „obișnuită”, ca să fim siguri că s-a înțeles la ce ne referim :)
Combustia umană spontană
Astăzi ne vom îndrepta privirea sceptică asupra unuia dintre pilonii paranormalului: combustia umană spontană. Ideea ar fi aceea că oamenii pot, în timp ce îşi văd pur şi simplu de treabă, să izbucnească în flăcări, fără nicio sursă externă de aprindere.
Ce a fost înainte de Big Bang? De ce fizicienii mai bat câmpii câteodată
Prin peregrinările mele pe diverse site-uri, văzând ce mai spun diverși oameni de știință, invariabil dau și de opinii care se pot numi oricum, numai știință nu. Recent am dat de un titlu care mi-a atras atenția pe site-ul BigThink „The great Big Bang misconception”. Sunt mereu interesat de astfel de subiecte, pentru că mă aștept să aflu un amănunt ori o nuanță care-mi scăpase. Dar și pentru că e fascinat să vezi oamenii vorbind despre ce nu știu.
În esență, teoria Big Bang este rezonabilă, cu destule probleme conceptuale, dar și cu sprijin observațional. Problema cea mai importantă pare a fi aceea că nu dispunem de fizica necesară pentru a descrie o singularitate, adică acel moment ipotetic de început al universului, în care tot universul era de o dimensiune foarte mică (cât de mic? depinde de autor).
Numerele naturii ce fac posibilă viaţa
Valorile multor constante fundamentale par stabilite exact pentru ca viaţa să poată exista. În 2000 Martin Rees a scris cartea „Doar şase numere", în care vorbeşte despre şase constante, care dacă ar fi avut valori doar un pic diferite, noi nu am fi existat.
Experimentul cu două fante al lui Thomas Young: o poartă către lumea cuantică
Experimentul cu două fante, cunoscut și ca experimentul lui Young, este un experiment fundamental din mecanica cuantică care demonstrează natura duală undă-particulă a luminii și a materiei. Realizat pentru prima dată de Thomas Young în 1801, experimentul a fost reinterpretat ulterior în contextul mecanicii cuantice, oferind o perspectivă fascinantă asupra lumii la scară microscopică.
Superpoziția cuantică: o lume probabilă dincolo de simțuri
Mecanica cuantică, născută din revoluția științifică a secolului XX, ne-a dezvăluit o lume bizară, guvernată de reguli ce sfidează intuiția noastră obișnuită. Unul dintre conceptele sale fundamentale, superpoziția cuantică, ne provoacă să reconsiderăm realitatea la scară microscopică, unde particulele pot exista simultan în mai multe stări și locații.
Spațiu-timpul are o masă intrinsecă. Este acesta absorbit de o gaură neagră?
Gaură neagră - reprezentare artistică
Conceptul de vid absolut, adică de spațiu în care nu se află absolut nimic, este unul învechit. Spațiul, fără pic de materie în el, este departe de a fi fără nimic în el. Am scris un articol, Cât cântărește spațiul gol, unde am vorbit în detaliu despre spațiu și ce conține acesta, când nu conține „nimic”. Într-un alt articol am vorbit despre ce este spațiul în concepția lui Einstein (Spațiul nu are o existență în sine), unde în esență spuneam că ceea ce numim „spațiu” este doar o caracteristică a câmpului gravitațional din univers.
Cum ajung oamenii la sinucidere?
În fiecare an, pe micuţa noastră planetă se sinucid 800.000 de oameni. Aproximând puţin, 2.000 pe zi sau 100 pe oră. De fapt, până să termini acest paragraf de citit, undeva în lume un om îşi pune singur capăt zilelor. Cum ajung oamenii să se sinucidă?
De ce renunțarea la carne vine cu consecințe neprevăzute, plus alte gânduri la final de iarnă (JID-071)
• Unii visează că într-un viitor apropiat carnea va fi interzisă pentru consum, altfel animalele fiind ferite de abatoarele noastre și trăind o viață tihnită și fericită. Mă întreb dacă acești vizionari au luat în calcul că un asemenea viitor ar putea echivala și cu cvasi-dispariția multor specii de animale domestice, care pur și simplu nu ar reprezenta interes sub aspectul creșterii în ferme / gospodării și nici nu s-ar putea descurca în libertate / sălbăticie.
• Iar dacă această poveste bizară a originilor, mă refer la Big Bang, este reală, atunci legile fizicii trebuie să fi cunoscut o transformare, căci de aceea nu înțelegem ce se întâmplă în momentul „singularității”. Dar mă gândesc și la faptul că ceva care a evoluat, deși pare acum stabil, e foarte probabil să evolueze, oricât de lent. Nu trăim într-un univers static, neschimbător. Iar o mică schimbare la nivel fundamental ar putea duce la modificare catastrofală, pentru noi, a modului în care funcționează lumea.
Ce spun e acum ar putea fi și un scenariu de film SF :) Omul s-ar apropia de extincție, căci se apropie momentul în care legile fizicii ar ajunge la valori care coincid cu momentul în care atomii s-ar dezintegra. Cumva, un super-spion ar trebui să rezolve și această „amenințare” din partea universului însuși :)
Folosim doar 10% din creier?
Ori de câte ori cei care studiază creierul se aventurează în afara turnului de fildeş pentru a susţine prelegeri publice sau pentru a da interviuri de presă, una din întrebările pe care, probabil, le primesc este: „E adevărat că folosim numai 10% din capacitatea creierului?”.
Astăzi am aflat 〈17〉: de la un nou tratament pentru leucemie la de ce este mai greu la bătrânețe să-ți dezvolți musculatura
• O nouă terapie, denumită terapia celulei CAR-T, s-a dovedit eficientă vreme de 12 ani în combaterea leucemiei, pe doi pacienți. În esență, terapia constă în recoltarea unor celule imune de tip T de la pacient, modificarea genetică a acestora pentru a produce proteine denumite „receptori de antigen chimeric”, care pot recunoaște celulele canceroase, și reintroducerea acestora în organismul pacientului.
Terapia a fost aplicată și în alte tipuri de cancer pe mii de pacienți cu rezultate rezonabile, dar este considerată încă foarte scumpă și riscantă, ceea ce o face aplicabilă deocamdată doar în cazuri în care nimic altceva nu dă rezultate.
• O tulpină extrem de virulentă a HIV, cu efecte mai severe și cu o rată de transmisibilitate mai mare, circulă prin Europa de zeci de ani. Medicația de care dispunem împotriva HIV este încă eficientă.
Dar e de amintit că virusurile nu evoluează mereu către tulpini dominante mai puțin severe, cum se tot vorbește în media, în contextul epidemiei de SARS-CoV-2.