Textul cu pricina poate fi interpretat separat sau in contextul poeziei. Eu am incercat o interpretare doar a textului dat, desi zbuciumul existential este prezent in tot corpul poeziei. Dar, sa punem si poezia:
Cântec
Amintiri nu are decât clipa de-acum,
Ce-a fost nu se ştie.
Morţii îşi schimbă tot timpul între ei
Numele, numerele, unu, doi, trei…
Există numai ceea ce va fi, numai întâmplările neîntâmplate,
atârnând de ramura unui copac
nenăscut, stafie pe jumătate…
Există numai trupul meu înlemnit,
ultimul, de bătrân, de piatră.
Tristeţea mea aude nenăscuţii câini
pe nenăscuţii oameni cum îi latră.
O, numai ei vor fi într-adevăr!
Noi, locuitorii acestei secunde
suntem un vis de noapte, zvelt,
cu-o mie de picioare alergând oriunde.
Poezia dezvolta in imagini poetice interesante ideea efemeritatii omului, pe care poetul o traieste intr-un zbucium absolut, cu atat mai mult cu cat se vede pe el la finalul vietii ( stafie pe jumătate…Există numai trupul meu înlemnit,ultimul, de bătrân, de piatră.) Putem spune ca noi oamenii pe parcursul vietii avem mai multe trupuri, iar dintre acestea ultimul trup e cel de batran, cel de piatra si inlemnit, pe jumatate stafie. Sintagma ultimul trup ne poate duce si la ideea ca viata , in forma asta, e unica, irepetabila. Poetul se pare ca tine foarte mult la viata asta de aceea o regreta, de aceea e atat de trist. E trist pentru ca trecutul nu exista, iar el in curand va fi trecut, intamplarile neintamplate devenind prezent in absenta sa. Putem vorbi despre o nostalgie a viitorului, desi suna un pic ciudat. Ultima parte a poeziei accentueaza efemeritatea vietii (Noi, locuitorii acestei secunde suntem un vis de noapte, zvelt) si , zic eu , incertitudinea, imposibilitatea de a da un sens clar existentei noastre ( cu-o mie de picioare alergând oriunde.). Notiunea de vis poate sugera relativitatea credintelor, ideilor, teoriilor noastre, deoarece realitatea nu ni se dezvaluie asa cum e ea de fapt, e o iluzie sau , chiar daca am avea acces la parti ale sale, nu am putea spune cu certitudine ca suntem in prezenta lor.