Pentru a vă înregistra, vă rugăm să trimiteți un email către administratorul site-ului.
Pune o întrebare

3.6k intrebari

6.8k raspunsuri

15.5k comentarii

2.5k utilizatori

2 plusuri 2 minusuri
11.3k vizualizari
S-a tot vorbit de copierea unor pasaje fără citarea de subsol necesară, ci însoţită doar de menţionarea lucrărilor la bibliografie ca fiind de neacceptat dpdv al uzanţelor academice, aşa că, fiind complet necunoscător în domeniu, întreb şi eu...

Ce avem şi ce nu avem voie să facem? Cine (ce) reglementează asta? Cât putem reproduce, ca dimensiune a textului, (dacă o putem face) şi de unde încolo nu mai e în regulă? Care sunt uzanţele în ceea ce priveşte citarea surselor bibliografice?

Poate cineva dintre cititorii acestei secţiuni de întrebări şi răspunsuri cu experienţă în domeniu ar putea detalia aceste lucruri...

Există un ghid de etică în limba română în acest domeniu?
Senior (8.1k puncte) in categoria Informatii utile

6 Raspunsuri

3 plusuri 1 minus
Daca exista vreun ghid de etica, acesta cu siguranta a fost de mult uitat. Nu iti pare deloc cunoscuta expresia: "I-am dat un pachet de tigari si am trecut de licenta"?

Suntem un popor de penibili. Daca la nivel de guvern sunt prezente pilele, nepotismele etc., de ce nu ar fi si la o amarata lucrare academia? Asa-i la romani...

Eu nu pot decat sa ma bucur atunci cand vad ca unele "favoruri" sunt scoase la iveala. Ori suntem corecti, ori nu mai suntem.
Experimentat (3.5k puncte)
0 0
90% dintre români repetă aceste insulte la adresa propriului popor de parcă ei ar fi extratereştri. Ridicaţi-vă din mocirlă şi vedeţi că nu numai noi plagiem şi practicăm nepotisme! Aşa că nu vă mai smiorcăiţi că metehnele astea, că nu suntem/sunteţi altfel!
0 0
Livius, daca nu stii nu vorbi. Tu cum te-ai simti cand stii ca ai muncit din greu sa ajungi la un anumit nivel, dar accesul ti-e interzis pentru ca nu ai bani?
Da, ai dreptate, nu doar romanii practica nepotismele, dar la noi e CHIAR PE FATA.
0 0
Cum preferi să fii furat sau nedreptăţit? "pe faţă" sau fără să ştii?!
0 0
Pai daca tot sunt furat, macar sa fiu furat fara sa stiu, ca oricum nu am puterea necesara de a schimba lucrurile astea.
0 0
Înţeleg. Ignorance is bliss! (eşti mai fericit atunci când nu ştii)
0 0
Pai daca nu stiu ca sunt furat, macar nu am de ce sa ma enervez :))
4 plusuri 1 minus
E foarte simplu, nu e nevoie de nici un ghid de etică, de nici o reglementare, de nici un for superior. Valoarea unei lucrări științifice constă exclusiv în contribuția originală pe care o aduce lucrarea respectivă la progresul științei. Restul e maculatură.

Ca urmare, în orice lucrare trebuie făcută o distincție clară între ce e original și ce nu. Atunci cînd ca autor prezinți ideile altora, precizezi limpede asta, pentru că altfel se înțelege că sînt ideile tale originale. Asta e plagiatul: însușirea rezultatelor altcuiva și prezentarea lor ca și cum ar fi creația ta personală.

Iar precizarea autorilor reali ai ideilor se face atît în text, prin exprimări clare de tipul „conform cercetărilor lui Ion Popescu”, cît și prin trimitere bibliografică la lucrarea respectivă a lui Popescu. În plus, textul publicat de Popescu nu îl copiezi literă cu literă, decît în cazurile rare cînd exprimarea exactă dată de Popescu are o relevanță aparte (iar atunci nu copiezi pagini întregi, ci numai bucățica cu pricina). În mod normal însă explici cu cuvintele tale ce idei a emis Popescu. Și faci asta pe scurt, pentru că cine vrea să afle detalii se poate duce și citi originalul.

Iată deci că există deosebiri multe și mari între menționarea sau descrierea legitimă a ideilor altora și prezentarea lor ca și cum ar fi ale tale.

Într-un mediu academic care se respectă plagiatul este absolut inacceptabil. Cine a plagiat chiar și numai o dată se discreditează complet în fața colegilor și a comunității domeniului respectiv. Faptul că în România astfel de oameni au putut ajunge în funcții de conducere este o adevărată rușine națională.

Pentru oamenii de știință români astfel de cazuri de plagiat ajunse notorii sînt o grea povară. Acum asupra lor planează suspiciunea că la români plagiatul este un obicei național. O astfel de suspiciune mai planează de exemplu asupra chinezilor; acum lumea îi evită adesea pe chinezi în colaborări, burse, publicații etc. (Căutați „plagiarism China” și veți găsi numeroase articole care dezbat problema.)
Expert (12.9k puncte)
0 0
Observ că cineva are obiecții la ce am spus. Tare sînt curios ce obiecții ar putea avea, și mai ales pe ce se bazează ele. Eu unul lucrez în mediul academic de vreo 20 de ani încoace, știu ce pretenții există în acest mediu de la orice publicație științifică, am fost de nenumărate ori atît în ipostaza celui care publică articole științifice cît și a celui care le recenzează, am văzut diverse cazuri de plagiat, cunosc atitudinea de respingere categorică pe care o are un mediu academic sănătos față de ele (aceeași atitudine care există de cel puțin cîteva secole), iar ce am scris mai sus reflectă experiența mea în domeniu. Dacă cineva crede că ceea ce știu eu e greșit aș vrea să știu în ce constă greșeala. Mai învăț ceva.
1 plus 4 minusuri

Dovada plagiatului reiese din pasajele trase la indigo pe care le reproduci fără a trimite la sursa originală.

Există drepturile de autor care dacă nu sunt respectate.. ştiţi mai departe.

Putem reproduce maxim 10 rânduri (Atenţie! puse între ghilimele) din lucrarea unui autor, care este în viaţă sau care este mort de max. 70 de ani. Autorii care sunt morţi de mai bine de 70 de ani, pot fi citaţi (deci cu ghilimele) cu mai mult de 10 rânduri.

Ghid de etică e mult spus. Mai degrabă e vorba de un cod deontologic al scriitorilor. Pentru mai multe detalii există urm. surse: Ilie Rad - Cum se scrie un text ştiinţific; Mihaela St. Rădulescu - Metodologia cercetării ştiinţifice; Umberto Eco - Cum se scrie o lucrare de licenţă

Junior (674 puncte)
1 0
Drepturile de autor sînt una, iar plagiatul e altceva. Iată două cazuri cînd comiți un plagiat fără a încălca legea dreptului de autor, sau cînd încalci legea fără a comite un plagiat:

1. Dacă reformulezi textul cuiva nu încalci legea, iar drepturile de autor pentru noua versiune îți aparțin ție, chiar dacă ideile din text sînt exact aceleași. Dar prezentînd acele idei ca fiind ale tale comiți un plagiat.

2. Dacă reproduci masiv din lucrarea cuiva, fără permisiunea explicită a titularului drepturilor de autor (de obicei autorul însuși sau urmașii lui, sau editura care a publicat lucrarea), precizînd totuși clar cine e autorul real, atunci nu este plagiat, dar ai încălcat legea.

Încălcarea drepturilor de autor e ilegală. Plagiatul e imoral.

Nu există nici o regulă cu 10 rînduri sau cu ghilimele. Legea dreptului de autor nu spune așa ceva. Există în schimb o regulă neoficială a ziariștilor din România --- mai exact un comunicat din 2005 al Consiliului de Onoare al Clubului Român de Presă ---, care recomandă ca ziariștii să nu copieze din articolul cuiva mai mult de 500 de semne (fără a depăși jumătate din lungimea originalului), cu titlu de revistă a presei și cu precizarea clară a sursei. Dar asta e altă problemă, nu ține de ce discutăm aici.
0 0
Nu ştiu cu ce te ocupi, dar citeşte sursele oficiale, nu opinii de pe net. Eu tocmai îmi dau dizertaţia şi ştiu ce spun. Iar plagiatul nu este doar imoral, el devine penal în funcţie de cât şi cum ai furat.
0 0
Vă rog, spuneți-mi care sînt acele surse oficiale. Unde scrie că plagiatul devine penal în funcție de cantitatea și maniera copierii?

În altă ordine de idei, nici eu nu știu cu ce vă ocupați, dar vă invit să vă documentați înainte de a face afirmații tranșante într-o chestiune care, în mod evident, vă este neclară.
0 0
Sursele le-am indicat deja!
Dacă spre exemplu, plagiatul dl.-lui Ponta nu este incriminat de cel prejudiciat (cum se întâmplă cu orice furt) atunci prim-ministrul scapă basma curată, dar asta nu înseamnă că e mai puţin ilegal ceea ce a făcut. Pur şi simplu are  norocul de a nu fi reclamat de autorul care a fost nedreptăţit.
0 0
Unde ați indicat surse oficiale? Ați dat niște titluri de cărți. De unde reiese că plagiatul devine penal? Deocamdată, pînă dați un număr de lege, rămîne cum am stabilit: plagiatul nu este ilegal, ci imoral. Asta nu înseamnă că e mai puțin grav, dar hai să păstrăm noțiunile în ordine.

Cel prejudiciat nu este autorul de la care a copiat Ponta. Se pare că acel autor este de fapt un cunoscut al lui Ponta, care a acceptat chiar să-i scrie prefața tezei, deci probabil știe că textul său a fost inclus în teză. Cel prejudiciat este cititorul, căruia i se sugerează că ideile conținute în teză îi aparțin lui Ponta, ceea ce e o minciună. Apoi cel prejudiciat este mediul academic, pentru că un astfel de comportament fraudulos al unora creează suspiciuni și neîncredere în cercetători, cadre didactice etc. care în general sînt oameni cinstiți.

Furtul intelectual nu e ca orice furt. Nu te poți duce la poliție să declari că ți s-a furat o idee.
0 0
Uite cum din cauza ignoranţei ajung oamenii să creadă că unele lucruri se pot fura şi altele nu. Citeşte bine cărţile alea şi legile şi mai vorbim.
Succes şi salutare!
0 0
Unde am zis eu că unele lucruri se pot fura și altele nu?! Mai e puțin și mă faceți și infractor, deși în toată discuția asta cred că eu sînt cel care strigă cel mai tare cît de inacceptabil și distructiv este plagiatul. Iar jignirea cu „ignoranța” ați face bine s-o retrageți pînă nu vă faceți de rușine.

Domnule dragă, orice lege din țara asta are un număr. Nu vă mai faceți că plouă, spuneți-mi clar despre care legi vorbiți, ca să știu ce să caut. Vă mai întreb o dată: care lege din România interzice plagiatul? De fapt v-am mai întrebat o dată; dacă nici acum nu dați numărul legii trag concluzia că vorbiți vorbe.
0 0
Citiţi art. 292 din Codul Penal privind falsul în declaraţii în ceea ce priveşte plagierea.
Apoi, nu uitaţi să cercetaţi neaparat ce scrie în cărţile pe care le-am amintit!
0 0
Dumneavoastră ați citit ce spune articolul 292? Nu se referă nicidecum la plagiat. Iată-l:

Codul penal al României, art. 292. - Falsul în declarații: „Declararea necorespunzătoare adevărului, făcută unui organ sau instituţii de stat ori unei alte unităţi dintre cele la care se referă art. 145, în vederea producerii unei consecinţe juridice, pentru sine sau pentru altul, atunci când, potrivit legii ori împrejurărilor, declaraţia făcută serveşte pentru producerea acelei consecinţe, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.”

Plagiatul e una și falsul în declarații e alta. Teza lui Ponta nu este o declarație făcută vreunei autorități de stat și nici nu are scopul producerii unui efect juridic. Deci nu e un fals în declarații. Și totuși e un plagiat (sau cel puțin așa au afirmat cei care s-au uitat în ea).

Cărțile pe care le sugerați nu sînt surse oficiale.

Așadar în final rămîne cum am stabilit: plagiatul este imoral, dar nu ilegal. Asta nu-i reduce din gravitate, ci doar îl pune în altă categorie.
0 0
Măi nene, există lege din 1996 privind drepturile de autor. Plagiatul intră sub incidenţa legii ca orice altă infracţiune. Dacă cineva îmi plagiază lucrarea, eu pot să-l dau în judecată!!
0 0
Deci am vorbit degeaba. N-ați înțeles că plagiatul e una și drepturile de autor sînt alta, deși credeam că am explicat foarte clar, cu exemple. Păcat de efortul consumat, și al meu, și al dumneavoastră.
0 0
Eu nu le văd ca fiind separate, îmi pare rău!
0 0
Mai dau o dată exemplele:

1. Un text reformulat integral, care conține aceleași idei, este plagiat dacă e prezentat ca fiind propria operă, dar nu încalcă drepturile de autor.

2. Un text copiat cuvînt cu cuvînt și însoțit de indicații bibliografice clare nu este plagiat, dar încalcă drepturile de autor.
3 plusuri 0 minusuri

Fiecare universitate are astăzi un ghid privind redactarea tezei de doctorat. Sunt precizări şi privind cât dintr-o pagină poate fi citat. Nu ştiu dacă sunt precizări naţionale, la care universităţile au fost obligate să subscrie, dar probabil că aşa stau lucrurile.

Pe timpul lui Ponta (pe când îşi redacta lucrarea) probabil că nu erau reguli clare. Dar asta nu este o scuză. Dacă-ţi faci doctoratul şi nu ştii că nu trebuie să-ţi asumi munca altuia ca fiind a ta, e clar că nu se justifică să fii doctorand.

La urma urmei ce înseamnă doctorat? Aprofundarea unui domeniu şi obţinerea unor idei cu titlu de noutate pe baza analizei făcute ori prezentarea unei idei / teorii cu totul noi, dacă este cazul.

E tragi-comic cum se chinuie USL-iştii să justifice că plagiatul nu e plagiat. Sunt convins, la fel ar fi făcut şi ceilalţi. Dar penibilul nu este mai puţin grotesc.

Dacă nu menţioneză că ceea ce spui la un moment dat în lucrarea ta este preluat de la altcineva, înseamnă că îţi asumi textul respectiv, iar cititorul va fi convins (cum ar putea gândi altfel?) că este vorba despre gândirea autorului tezei de doctorat.

Toată discuţia din presă este de-a dreptul ridicolă. Dacă o singură propoziţie dintr-o altă lucrare este prezentă în lucrarea lui Ponta şi nu este precizat clar (nici nu contează unde) că respectiva propoziţie este luată din cartea x, pagina y - este plagiat. Restul e cancan.

Senior (11.9k puncte)
0 0
Am citit cu viu interes ce s-a scris pe tema plagiatului, deoarece multe universitati utilizeaza diferite programe prin care vaneaza fiecare propozitie ce nu-ti apartine. Vreau sa zic ca pentru ei nu conteaza daca ai pus textul in ghilimele, daca ai citat sursa. Ii intereseaza daca ceea ce ai scris exista deja postat pe net. Acum am si eu o nelamurire: cum s-ar mai putea scrie o lucrare academica, ce presupune un minim de prezentare teoretica a problemei in cauza fara a utiliza informatii legate de tema respectiva  ce sunt postate deja pe net, cand milioane de carti isi au intregul continut postat pe net in format doc, pdf sau  orice alt format/arhiva? Practic, orice ai scrie s-a mai scris. Ganditi-va la o lucrare monografica a unei chestiuni veche de peste 2000 de ani. Ce sanse ai sa faci altceva decat comentariul personal la o compilatie de mii de texte? Si, bineinteles, trebuie citate si comentarii la citate, pe care la randul tau, le comentezi. Poate scapa o astfel de lucrare de acuzatia de plagiat?
0 0
Ați pus o problemă pur teoretică. Probabilitatea de a nimeri numai din pură întîmplare aceeași formulare ca într-un text scris undeva de altcineva se apropie rapid de zero după ce depășiți cîteva cuvinte. Este practic imposibil să vă iasă un paragraf întreg identic cu al altuia, pur aleator. Iar aici vorbim de pagini întregi copiate de la o persoană pe care Ponta o cunoaște personal. Nu poate fi vorba de o coincidență.

Plagiatul însă nu constă în identitatea dintre două texte, ci în preluarea unor idei ale altuia și prezentarea lor ca și cum ar fi ale tale. Nu contează dacă formularea ideilor este aceeași sau diferită, ci contează că te dai drept autor al rezultatelor gîndirii altuia.

Există o probabilitate nenulă ca doi oameni care nu se cunosc și care nu au avut nici un fel de comunicare, oricît de indirectă, să ajungă totuși la aceleași idei. Asta se întîmplă frecvent în fizică, matematică etc. Aceeași cometă poate fi descoperită de mai mulți astronomi, aceeași formulă de fizică poate fi dedusă de mai mulți fizicieni, la aceeași metodă de rezolvare a unei ecuații se pot gîndi mai mulți matematicieni etc., iar istoria științei e plină de exemple. Deci există această posibilitate a unei pure coincidențe. Dar nu e cazul la Ponta sau Mang.

Programele de depistare a plagiatului se bazează într-adevăr numai pe asemănări de text (inclusiv cu unele cuvinte schimbate). Dar constatarea plagiatului nu se face niciodată automat, ci e un om acolo care se uită pe texte și verifică dacă textul copiat este prezentat ca și cum ar fi original sau dacă se menționează clar cine sînt autorii reali. Deci nu există pericolul să fie cineva acuzat de plagiat de către un soft. Să fim serioși.
0 0
As fi tare serioasa, daca nu as fi afectata. Sau altfel spus, sunt serioasa, pentru ca sunt afectata. Nu am nicio treaba cu cei doi politicieni, e problema lor si sa se descurce cum or sti daca au plagiat. Problema mea reala este ca un soft folosit de cineva imi inroseste lucrarea pentru citatele folosite regulamentar! Este ceea ce se face acum in universitati si nu e corect. Profesorul indrumator nu citeste lucrarea, ci transfera evaluarea unui program. Am facut eu insami incercarea si am vazut cum functioneaza. Puteti incerca fiecare. Pentru orice citat, fie el si cu ghilimele si cu note bibliografice de subsol, programul va semnala citatul respectiv ca fiind plagiat.
0 0
Programul nu poate semnala un text ca fiind plagiat, ci doar ca fiind asemănător sau identic cu un alt text. Există după cum bine știți copieri legitime și copieri nelegitime. Dacă profesorul dumneavoastră consideră că pasajele copiate legitim sînt automat dovezi de plagiat, face o greșeală imensă. Părerea mea este însă că profesori într-atît de stupizi nu există. Dacă totuși există și ați avut marele ghinion să dați peste un asemenea specimen rar, încercați să-i explicați situația. Iar dacă nu pricepe, reclamați-l, pentru că asemenea indivizi nu au ce căuta în învățămînt.
1 plus 1 minus

Instrumente pentru a descoperi plagiatul

Deși în țara plagiatorului Ponta, rușinea politicienilor europeni, originalitatea ucide pe unii, iată mai jos câteva instrumente pentru a descoperi plagiatul. Să presupunem că aveți un site/blog, munciți pentru a scrie un material și vreți să știți dacă acest material este preluat, fără specificarea sursei, pe alte site-uri. Instrumentele de mai jos vă pot ajuta să descoperiți “plagiatorii”. Cum Ponta nu a pățit absolut nimic pentru plagiatul dovedit, s-ar putea să nu faceți nici dumneavoastră mare lucru dacă-i descoperiți pe plagiatori, dar măcar vă faceți o idee pe unde au ajuns materialele proprii. Restul la link-ul http://asapteadimensiune.ro/instrumente-pentru-a-descoperi-plagiatul.html

Junior (1.3k puncte)
0 0
Deci matalutza iti faci reclama la site, sa inteleg....

Ce instrumente ne prezinti dumneata aici? Niciunul. Doar opinii despre Ponta si un link.
0 0
goguv: Instrumentele sunt la un click distanta. Sau ti-e greu sa dai click? Puteam sa pun numai link-ul, el este raspunsul la intrebarea ta. In rest, am o recomandare: sa lasam limbajul de cartier, fie el si de cartier Primaverii.
0 0
Plagiatul este insusirea rezultatului muncii intelectuale a altui autor si prezentarea sa drept contributie proprie. Intr-o lucrare oeriginala nu sunt plagiate materialele bine cunoscute din manuale sau din lucrari clasice si nici citatele, oricat ar fi de multe. Citarea nu trebuie mentionata doar in bibliografie, ci la fiecare afirmatie, formula sau figura preluata din lucrarile din bibliografie. Citate ample, desigur cu ghilimele, sunt admise in monografii si in capitole introductive ce prezinta situatia actuala in domeniul lucrarii. Plagiatul nu este doar imoral, ci are si urmari materiale. Un cadru didactic universitar poate fi promovat conferentiar sau profesor numai daca are un doctorat in specialitate si primeste un salariu mult mai mare si un spor de doctorat de 15%. Daca teza este plagiata prejudiciul devine substantial si ar trebui sa fie recuperat in cazul dovedirii plagiatului.
0 plusuri 0 minusuri
O mentiune va aduc in discutie.

Este o diferenta intre un cercetator sa spunem, un specialist, un scriitor care plagiaza o lucrare si un student/masterand/doctorand care plagiaza in lucrarea sa de licenta/disertatie/doctorat. Acesta din urma, isi face lucrarea sub indrumarea unui profesor coordonator specialist in domeniu. Apoi lucrarea este prezentata unei comisii de specialitate. Ma indoiesc ca toti acesti profesori nu ar descoperi plagiatul lucrarii sau al ideilor daca ar verifica atent. De aceea, plagiatul intr-o astfel de lucrare este atat vina celui care o scrie cat si a profesorilor care acorda titlul de licentiat/master/doctor.

La urma urmei, nu iti iei titlul cu forta ci ti se acorda daca il meriti.
Experimentat (3.6k puncte)
...