"religia suplineşte nevoia de securitate şi nu umple golul unei lipse de cunoaştere."
Cred ca acea subliniere explica suficient de bine justificarea existentei religiei, iar intrebarea initiala din aceasta perspectiva s-ar traduce cu ceva de genul "cum suplinim nevoia de securitate?".
Securitatea sub toate formele ei este si ea o notiune relativa de la individ la individ, unii nu au nevoie de foarta multa securitate, pur si simplu nevoia de adrenalina, scepticismul, curiozitatea si uneori impulsivitatea ii fac sa sara binisor peste aspectul asta. De fapt cred ca oameni cu asemenea atribute ale personalitatii au fost printre primii atei, dar in combinatie cu cunostinte care substituiau cu succes "decretele" teologice.
A face acea suplinire cu basme, mi se pare usor de convins ca e o aiureala. Problema este ca religiile si credintele personale bazate pe empirism au fost inoculate din pruncie si se inoculeaza tot timpul, societatea actuala trateaza religia ca ceva serios si nemaipomenit de moral, evolueaza in interiorul individului si se concretizeaza ca si piloni in gandirea respectivului individ. E o problema pentru individul in cauza sa schimbe pilonii, insa nu cred ca e o problema foarte mare a fi credincios, atat timp cat asta nu se manifesta impotriva altor indivizi, poate sa afirme fiecare ce doreste, oricum nu va fi luat in seama pana nu apar si dovezi concludente, acceptabile.
Deci substituitia nu va fi niciodata totala, insa va se va intampla intr-o masura, odata cu umplerea unor golurilor de cunoastere si deci anularea graduata a perceptelor defecte ale religiilor, cu stapanirea puternicului sentiment de frica de necunoscut prin educatie si autoeducatie, prin intelegerea moralei la nivelul raporturilor pur umane. Practic trebuie sa ne re-evaluam foarte multe concepte care acum sunt foarte strans legate de religie, de credinte. Substitutia nefiind niciodata totala, inseamna ca intotdeauna vor fi oameni care vor fi credinciosi, religiosi.