Frumoase ideile lui Livius. Arată utilitatea filozofiei până şi în vreme de capitalism românesc, când toţi se gândesc să facă mulţi bani, considerându-se virtualmente nemuritori. Capacitatea de a te raporta la propria moarte, de a privi lucrurile la scară istorică (cine-şi mai aduce aminte de nu ştiu ce şef de armată din Roma antică?) ar putea fi intrumente utile pentru fiecare pentru a-şi înţelege insignificanţa şi pentru a decide să-şi trăiască singura viaţă într-un mod mai puţin neplăcut.
Dar cred că putem privi întrebarea lui Best şi dintr-o perspectivă mai aplicată. Ce facem, deşi nu ne place? Probabil că mulţi vor spune: mersul la serviciu. Numai că fără această "neplăcere" nu ne putem asigura plăcerile: concediu, cumpărarea de bunuri - care ne fac fericiţi. Deci, un aspect ar fi că ce nu ne place, ne asigură ce ne place.
Dacă îţi poţi permite să faci numai ce-ţi place şi totuşi nu faci, atunci e o problemă cu tine...