Pentru a vă înregistra, vă rugăm să trimiteți un email către administratorul site-ului.
Pune o întrebare

3.6k intrebari

6.8k raspunsuri

15.5k comentarii

2.5k utilizatori

2 plusuri 0 minusuri
377 vizualizari
Senior (6.6k puncte) in categoria Fizica

1 Raspuns

1 plus 0 minusuri
Salut Puiu !

Cred ca intrebarea tare are niste greseli intrinseci, care cu siguranta vor genera raspunsuri ori aberante, ori care se departeaza foarte mult de realitate. Greseala consta in aducerea intr-o discutie stiintifica a unui concept filosofic. Si nu ca ar fi asta o problema in sine (drept urmare istoria celor doua ramuri cunoaste multe intrepatrunderi intre acestea), dar problema se naste din faptul ca tu ceri o cuantificare a perfectiunii.

Asadar:

-dpdv filosofic, perfectiunea formelor descrise de tine mai sus tine de criteriile privitorului

-dpdv stiintific, perfectiunea nu exista. exista doar marje acceptabile de eroare.

Carevasazica, desi de la o distanta considerabila, pamantul pare perfect sferic, odata cu coborarea pe suprafata acestuia se poate constata f usor ca nu este nicidecum asa. Stiu, vei spune ca am dat un exemplu din macrocosmos pentru a sustine o ipoteza din microcosmos. Dar oare nu se intampla acelasi lucru ? Oare orbita electronilor formeaza o suprafata "fina"? Sau nu cumva la niveluri mult mai discrete de existenta a materiei (vezi scara lui Planck, dar chiar si la nivelul superioare acesteia) aceasta sfera perfecta e plina de imperfectiuni ?

Un alt concept care se zbate la granita dintre stiinta si filosofie este conceptul de forma. Ce intelegi prin forma ?

1) O delimitare intre doua medii materiale diferite ? Daca da, nucleul nu are alta forma decat cea a constituentilor lui. Dar constituentii lui au o forma fizica? Se poate itera aceasta intrebare pana se ajunge la caramizile fundamentale ale materiei (acum sunt la moda supercorzile).

2) Un spatiu de manifestare al unui camp de forte ? Aici apare aceeasi discutie ca mai sus. Nu exista perfectiune, ci doar o toleranta pe care esti dispus sa o adopti in calculele si masuratorile campului de forta.

Deci ? Care este intrebarea ta ? :-)

Iti doresc o zi buna si felicitari pt intrebare !

P.S. Precum dilema pe care am exprimat-o in randurile de mai sus, mai exista o alta: textul meu ar trebui considerat un raspuns, sau doar un comentariu ? :-)
Junior (717 puncte)
0 0
Salut Schipix,
Intrebarea mea nu e deloc filozofica, ideea de perfectiune nu face obiectul ei. Iti apreciez in mod deosebit interventiile de la sectiunea de matematica si imi e clar ca e domeniul tau. Intrebarea mea are legatura cu constanta lui Plank si cu implicatiile granularitatii spatiu-timpului asupra posibilitatii sau imposibilitatii unor tipuri de configuratii spatiale. Intrebarea nu se plaseaza la granita stiinta-filozofie ci la granita fizica-matematica. Ce inteleg prin forma? La modul cel mai general, un tip de aranjament spatial, descriptibil prin expresii matematice, intr-un spatiu definit printr-un sistem de coordonate si o norma. Cred ca ai dreptate, puteam sa scot din intrebare "perfect" si sa las doar sferic sau circular, pentru a nu crea sugestii de tip etic sau estetic, care ar face intrebarea nepotrivita pentru sectiunea fizica. Multumesc pentru observatie.
0 0
Salut,
nu am afirmat deloc ca intrebarea ta ar fi una (pur) filosofica, ci ca ea comporta o dubla interpretare.
Date fiind si clarificarile tale anterioare, raspunsul meu este negativ. Raportul dintre dimensiunea atom-ului si scara lui Planck este foarte mare, asadar vibratiile electronilor nu au cum crea o suprafata ipotetica "fina". Si discutia se poate extinde si la celelalte entitati cuprinse in intrebarea ta. Pana la urma asta era ideea pe care o urmau intrebarile mele de mai sus.
O mentiune: oricat de mult mi-ar placea sa pot delimita fizica(-teoretica) de matematica, pentru a putea mai usor evidentia superioritatea celei din urma in ierarhia stiintelor, ma tem ca nu exista o granita intre fizica si matematica. Poate cel mult intre extremele lor (i.e. fizica experimentala si matematica pura).
Si as vrea sa mai punctez si faptul ca introducerea filosofiei in expunerea mea anterioara nu ar trebui sa aiba o conotatie peiorativa. Ba din contra! Exista un domeniu exotic (f greu identificabil dpdv al teoriei cunoasterii) in matematica numit "filosofie matematica" la care nu orice muritor are acces. Asadar, eu nu am dorit sa scad valoarea intrebarii tale. Am vrut doar sa evidentiez importanta abordarii subiectului.

Toate cele bune !
0 0
Asa este, implicarea filozofiei nu are cum sa aduca vreo conotatie peiorativa, nu am gandit nicio clipa asa ceva. Ar putea doar plasa intrebarea la sectiunea filozofie. Preocuparile lui Godel sau Bertrand Russell in domeniul exotic pe care il mentionezi ma fascineaza si pe mine si cred ca ar putea genera teme extraordinar de interesante de dezbatere.
Respectfully yours :)
0 0
Ah, m-ai omorat cu finalul. :-)
Stiu ca par demodat sau batran, dar nu sunt deloc adeptul expresiilor englezesti in discutii pur romanesti. Limbajul corporatist nu-mi face placere defel :-)
Oricum, sper ca un oarecare raspuns ti-am oferit pentru intrebare. Gresit sau valabil, asta nu conteaza. Importanta e, zic eu, dezbaterea. Pentru ca mai importante sunt intrebarile noi care se nasc, decat unicul raspuns pe care-l poti primi.

Cu deosebit respect,
Vlad (suna hilar daca scriam "schipix" :D)
...