Pentru a vă înregistra, vă rugăm să trimiteți un email către administratorul site-ului.
Pune o întrebare

3.6k intrebari

6.8k raspunsuri

15.5k comentarii

2.5k utilizatori

3 plusuri 0 minusuri
948 vizualizari
Nu pot intelege ca:

- toata infinitatea actuala de materie a incaput initial intr-un sambure aproape fara dimensiuni:

- ceva aparut "din senin" a determinat exploxia;

- "echilibrul" energetic si material dinainte de explozie.
Novice (127 puncte) in categoria Terra-Univers
0 0
Parerea mea este ca Big Bang nu reprezinta nicidecum un protoinceput al Creatiei Divine , ci se refera la o hipernova care a explodat candva demult in locul in care se afla aparent azi nucleul Galaxiei noastre  , si care a activat GENESIS in aceasta locatie de Univers . Deci inainte de aceasta hipernova  , in aceasta locatie de Univers , era liniste , era universul cu alti astri in alta configuratie decat se vede azi , si probabil pe locul galaxiei noastre era un astru foarte foarte mare si greu  si batran , care a explodat cand i-a venit randul si din fluxul genesis activat de explozie , dupa multa perioada de timp s-a creat Galaxia noastra , si a putut fi colonizata de catre fiinte arhibatrane din alte galaxii si oranduita in acord cu Dreapta Ordine Divina ,  si dupa alta perioada de tip s-a racit Pamantul si a putut fi colonizat de catre rase extraterestre din Galaxia noastra , precum si din alte Galaxii   , asa cum fusese colonizat si restul Galaxiei ...

Deci big bang nu e cu nimic diferit de alte supernove sau hipernove care explodeaza ritmic in Univers ,,,, doar ca aici la noi niste unii s-au inghesuit sa faca bani  din acest big bang si  expun tot felul de teorii pseudostiintifice sau pseudoreligioase , si basme cu sfantul bau bau .

5 Raspunsuri

2 plusuri 1 minus
Nu am formatie stiintifica, deci nu voi putea raspunde din acest punct de vedere la aceasta intrebare. Dar, pentru ca - la randul meu - am fost si eu preocupata sa inteleg aceste lucruri, iti pot impartasi ceea ce eu am considerat un posibil raspuns. Cu aceasta ocazie, poate voi afla si eu mai multe de la cei care ne ofera lamuriri, din punct de vedere al stiintei - corespunzatoare nivelului de cunoastere pe care si ei il poseda in acest moment.

Nu am putut sa nu observ ca, atat stiinta, cat si religia, se pun de acord asupra unui punct: a existat un "moment zero", cel in care Universul si-a inceput existenta. Oamenii de stiinta l-au numit Big Bang; Biblia il numeste momentul in care Dumnezeu a creat Universul. Nici stiinta, nici Biblia nu ne lamuresc cum a avut loc acest eveniment. Dar, aplicand o logica elementara, putem sa ne dam seama ca, inainte de acest moment, putea exista doar Creatorul (Cel care a "proiectat" aceasta minune despre care cunoastem inca atat de putin...). Stiinta insasi afirma ca nu poate lua nastere CEVA din NIMIC, ci doar se poate transforma. E dovedit de multa vreme acest lucru si e normal sa fie asa. Asadar... cum putem crede ca imensitatea asta de mase, forte si spatiu a aparut... din nimic? Bun, sa zicem ca nu a fost nimic, ci "un sambure", cum il numesti tu (bine, bine, dar samburele de unde a aparut? :D ). Dar, daca in afara de acest sambure nu exista nimic, de unde putea aparea acea forta externa care sa ii declanseze explozia? Sau, daca acea forta a fost - de fapt - de natura interna... presupun ca acel sambure, pentru a exista ca sistem de sine statator, trebuia sa fie intr-o stare de echilibru... care nu putea fi perturbata de la sine, tocmai pentru ca era de echilibru... asadar, suntem obligati sa ne intoarcem la varianta cu forta externa... ceea ce ne face sa ne invartim in jurul cozii... :) Ajungand in acest punct, am considerat ca drumul pe care mergeam era gresit si am incercat abordarea din alt punct de vedere: daca Biblia afirma adevarul, inseamna ca Proiectantul a facut planurile si, la momentul stabilit de El (momentul "zero") l-a transformat in realitate (atunci s-a nascut Universul). Parerea mea, insa, este ca Universul nu a aparut din nimic, ci din ceva ce nu apartinea acestei realitati materiale. Ca sa ma fac mai bine inteleasa, voi folosi o comparatie: poate ai auzit de fenomenul de sublimare a iodului - inseamna trecerea din stare solida in stare gazoasa si apoi din nou in stare solida. Sa consideram ca "materialul" din care a fost facut Universul era asemenea vaporilor de iod: chiar daca nu ii vedem, ei exista intr-o anumita stare. In momentul in care intalnesc o suprafata, ei redevin solizi (recristalizeaza). Sa ne imaginam ca Universul si-a schimbat cumva starea (la momentul Big Bang-ului) si, din ne-material (ca sa nu ii spun imaterial, sa nu creez confuzii), a devenit material, asa cum il stim astazi. Daca privim asa lucrurile, parca devine acceptabila si teoria universurilor paralele care, desi nu ne sunt perceptibile, pot exista... intr-o alta stare decat ceea ce cunoastem sau putem vedea noi...

Concentrarea unor mase uriase in volume incredibil de mici este pomenita si in cazul gaurilor negre (care exista si azi), asadar nu aceasta ar fi problema... ci, daca acel "sambure" a existat cu adevarat, de unde putea aparea acea forta misterioasa, externa si neinchipuit de mare (presupun ca forta unei banale pocnitori, dintre cele folosite de Sarbatori, nu ar fi fost de ajuns, nu? :D ), atata timp cat TOATA MATERIA existenta la acel moment era concentrata in... sambure?! Si de unde a aparut samburele (ca doar nu dintr-un fruct, nu? ;) ) Ma intreb si eu, ca si tine, Maier... ;)
Junior (950 puncte)
3 plusuri 0 minusuri

Salut.

Fizica nu poate explica apariția universului la secunda zero(momentul inițial sau ce a fost inainte de big bang). Se ia ca punct de plecare momentul 10 la -43 secunde după explozia originară (Big Bang). In acest moment tot universul era conținut într-o sferă de mărime infimă, subnucleară, de numai 10 la -33centimetri diametru si temperatura la acel stadiu era  inimaginabil de mare.Teoria nu este aplicabila mai devreme de momentul zero  pentru că se izbeste de zidul Planck (știința este încă incapabilă să explice comportamentul atomilor în condițiile în care forța de gravitatie  devine extremă, așa cum era cazul în universul de 10 la -33 centimetri). Zidul Planck reprezintă de fapt existența limitelor minime fizice ale obiectelor.  Prin analogie există o lungime ultimă numită și Lungimea lui Planck, precum și Timpul lui Planck, care este cea mai mică unitate de timp posibilă teoretic.

Dar Teoria Stringurilor a dus la Teoria M si anume ca in lumea reală trebuie să fie mult mai multe dimensiuni decât cele trei spatiale plus timpul din universul nostru, și că deci există mai multe universuri(universuri paralele).Teoria M spune ca universul nostru contine 11 dimensiuni.Ce se știe însă despre a 11-a dimensiune? S-a descoperit repede că ea se lungește la infinit, dar este foarte mică în lățime, mai precis ea măsoară un milimetru împărțit la un 1 urmat de 20 de zerouri, după cum spune Burt Ovrut. Universul nostru membrană plutește în acest spațiu misterios. Dar curând după emiterea teoriei M a apărut iarăși o nouă idee, aceea că la capătul opus al dimensiunii 11 se află un alt "univers-membrană", care pulsează.

Astfel cercetătorii au ajuns iarăși la încercarea de a explica singularitatea ce a precedat Big Bangul, de data aceasta cu ajutorul Teoriei M. În anul 2001 aceasta a suferit o transformare din partea lui Burt Ovrut. Deși până atunci se credea că a 11-a dimensiune este un loc pașnic în care universurile-membrană plutesc liniștit, Burt Ovrut spune că de fapt „Universurile se mișcă prin dimensiunea 11 ca niște valuri imense puternice.” El mai spune că nu este atât de mult loc pentru toate universurile, așa că dacă ele se mișcă, atunci există posibilitatea ca ele să se lovească unele de celelalte. De fapt, ele ori se depărtează unul de celălalt, ori se lovesc. Următoarea întrebare logică este ce se întâmplă când universurile paralele se ciocnesc? Răspunsul este dat de astronomul Neil Turok: consecința întâlnirii a două universuri paralele este un Big Bang. Universul nostru are însă în unele locuri concentrări de materie: stele, galaxii, quasari și alte aglomerări. Acestea se explică tot prin universurile paralele. Neil Turok afirmă că acestea se mișcă precum valurile și, tot ca valurile, suprafața lor nu este plană, ci se unduiește. Astfel, când universurile paralele se lovesc, ele nu se lovesc uniform pe toată suprafața și concomitent, ci în puncte diferite și la momente diferite în timp. Așa se explică nașterea universului în forma pe care o cunoaștem noi, cu ajutorul teoriei M.

Fizicienii mai fac încă un pas înainte și își propun să creeze un univers nou în laborator. Alan Guth presupune că momentul în care vom crea universuri în pivnița casei nu este chiar atât de departe și de neconceput, iar procesul nu ar pune în pericol propriul univers în care trăim.PA

 

 

.

Junior (435 puncte)
0 0
Totusi... Maier nu a primit raspunsul... din ce a aparut samburele, ce a determinat imprastierea lui in toate cele 11 dimensiuni... Exista acel gol, de pana la momentul 10 la -43 secunde dupa BB... Toate cele care urmeaza sunt ipoteze mai mult sau mai putin apropiate de adevar, mai mult sau mai putin demonstrabile... Asta nu inseamna ca nu e posibil sa fie corecte!
Hai sa punem problema asa: se spune "consecinta intalnirii a doua universuri paralele este un Big Bang". OK. Dar cele doua universuri trebuie sa fie in stare expandata, nu sub forma de samburi, nu? Ori, cand Universul nostru era un biet sambure, cum se putea ciocni cu un altul? Ca il inghitea ala mare, nemestecat... :D Asadar... eu nu sunt convinsa ca asa se explica BB pentru Universul in care traim acum... Sau: daca toate Universurile paralele sunt reflectari ale unei realitati multiple (adica, toate au fost samburi in acelasi timp), cum puteau avea suprafete unduitoare care sa se ciocneasca "in valuri"? Probabil ca "membrana externa" era atat de tensionata incat statea sa explodeze singura... ;)
Apoi, mai e ceva: pentru ca aceste universuri sa se poata ciocni, inseamna ca ele sunt - cumva - separate. Daca acum sunt in stare sa se intalneasca, ar fi pentru ca sunt in stare atat de expandata; dar cand erau la nivelul de samburi, nu aveau - practic - nici o sansa de a se intalni/ciocni...  
Sa afirmi ca si la momentul de fata este posibil sa existe BB-uri, este oarecum logic, in sensul ca Universul (la singular sau plural) este in permanenta modificare...
Ma gandesc ca, daca atat Universul nostru cat si celelalte sunt in expansiune, la un moment dat nu vor mai avea loc unele de altele (nu vor mai fi doar puncte, ci suprafete de tangenta) si... incerc sa imi inchipui cum vor decurge atunci lucrurile... ;)
0 0
Vad ca amestecati teoriile.Chestia cu ,,samburele" face parte din teoria modelului Standard,in care se presupune ca universul ce expandeaza dintr-o singularitate (de masa  si temperatura infinita dar dimensiuni la scara lui Planck )prin Big Bang,isi va opri dilatarea(datorita gravitatiei )si va incepe sa se contracte pina la aceeasi singularitate,de unde ciclul se reia.S-a descoperit insa ca universul in loc sa incetineasca in dilatare,din contra el accelereaza.Asta nu mai face posibila existenta singularitatii ca sursa a BB.Si astfel au aparut mai multe teorii ,printre care si cea a universurilor paralele.Aici universurile sunt cosiderate a fi de forma unor saltele,care cind se apropie intr-un punct,acolo are loc un BB.In urma acestuia cele doua saltele se indeparteaza una de alta,dar fiecare in parte va lovi o alta saltea care statea linistita sa zicem asa ,si astfel mai apar doua BB,si asa mai departe.Numai supozitii.
0 0
Pai, daca universurile sunt ca niste saltele si sunt in continua expansiune (ca, daca al nostru expandeaza, presupun ca la fel se intampla si cu celelalte), inseamna ca - la un moment dat - vor creste precum niste painici si se vor lipi unele de altele... Dar ma mai intreaba neuronul meu ceva: aceste universuri... in CE "plutesc" intre doua ciocniri?
Si daca universurile paralele ar fi... intr-un singur invelis? Daca ar fi un fel de stari diferite ale aceluiasi univers? Universuri care co-exista in paralel, intr-un fel de "gogoasa", intrepatrunzandu-se dar neamestecandu-se... universurile fiind diferite prin... nivelul de vibratie... vibratia cea mai grosiera corespunzand universului nostru (materie), al doilea nivel de vibratie fiind cel de al doilea univers si tot asa, pana la al 11-lea (sau cate vor fi fiind)... Si in Biblie ni se pomeneste despre mai multe "ceruri", despartite intre ele... Poate ca, dintr-un univers de nivel vibrational mai inalt, se poate percepe cel de vibratie mai joasa, dar invers, nu... si de aceea noi nu le putem detecta pe celelalte, putem doar sa le presupunem existenta...
Dar nu mai pricep un lucru: daca avem doua baloane (presupunem ca sunt doua universuri paralele) si, la un moment dat, ele se ciocnesc, apare un efect de umflare a cauciucului in partea opusa locului de ciocnire (si asa probabil ca explica si sustinatorii BB ca ar avea loc expansiunea continua a universului); dar, pe de alta parte, la locul ciocnirii are loc o presare a suprafetei balonului... ceea ce inseamna ca dimensiunile, de fapt, nu se modifica, ele doar se "muta" cu totul, diametrul ramanand acelasi... in timp ce expansiunea presupune cresterea dimensiunilor...
Mai fac eu vreo confuzie, pe undeva?...
0 0
Doamna Sorina, analogia cu baloanele are un singur defect, si anume ca baloanele se expandeaza intr-un anumit spatiu. In timp ce universul nu se expandeaza intr-un spatiu deja existent, ci isi creeaza propriul spatiu in care sa se extinda. Nu putem spune ca acea 'chestie' care separa 2 universuri este tot spatiu, din moment ce timpul si spatiul au luat fiinta in secunda zeron, in momentul Big Bang-ului.
Astfel, din punctul meu de vedere, un univers are spatiu nelimitat de expansiune.
Chiar se zicea mai sus ca in viitorul apropiat va fi posibila crearea de noi universuri in pivnita casei, fara a afecta in vreun fel universul in care traim....pai dupa mine singurul mod in care aparitia brusca a unui nou univers B nu poate afecta universul A in care B apare este separarea celor 2 prin altceva decat spatiul.
0 0
Sa inteleg ca, daca un nou univers va fi creat in pivnita unei case, acest nou univers va fi continut de primul? Adica... un univers in alt univers? Pai, atunci, ala nou nu e inghitit de cel vechi? Deci nu ar fi doua universuri, ci tot unul. Altfel spus: de unde am sti ca sunt doua si nu unul? Ce le-ar diferentia? Ca spui ca ele nu ar fi separate prin spatiu. Atunci... prin ce? (Macar ca o parere, chiar daca nu poti da argumente strict stiintifice, pentru mine e OK, e un exercitiu de imaginatie - cel putin in acest moment al stiintei)
Apoi: daca doua universuri se pot ciocni si pot avea punct(e) de contact, inseamna ca ele sunt delimitate de ceva (punctul de contact exista la tangenta a doua suprafete, nu?), indiferent de natura acelui CEVA... Ca este "supraelastic" acest "invelis", asta este socotit implicit. Dar nu se pot ciocni doaua chestii care nu sunt delimitate, cumva... sa stii unde se termina una si unde incepe cealalta... nu?! Tot mai sus se spune ca "suprafata lor se unduieste" - asadar, exista o suprafata...
De asemenea, Ovrut spune ca "nu este atât de mult loc pentru toate universurile, așa că dacă ele se mișcă, atunci există posibilitatea ca ele să se lovească unele de celelalte. De fapt, ele ori se depărtează unul de celălalt, ori se lovesc"  - pai, astea prin ce se misca? Departarea si apropierea nu presupun un spatiu fata de care sa constati cresterea sau micsorarea unei distante? Indiferent daca acest spatiu este un vid absolut sau pluteste in el un soi de "plancton-universal"... Spui ca timpul si spatiul au luat fiinta in momentul zero al BB; pai, si eu zic la fel... Cat a trecut de atunci? De cand spatiul a luat fiinta?
Nu este loc pentru toate universurile... Deja?! Pai, daca mai cresc putin, ce se va intampla? Se vor strivi unul de altul asa cum sternul este strivit de air-bag?
Sincera sa fiu, ma indoiesc de faptul ca vreun om va reusi vreodata sa creeze un nou univers... dar vom trai si poate vom vedea... daca vom mai trai pana atunci sau daca vom avea ce vedea...
1 plus 0 minusuri
raspunsul este foarte simplu si la dat Einstein acum aproape 100 ani E=mc2. tot universul actual s-a format din energia primordiala care exista inainte de t0 care energie ? energia intunecata se care este plin universul
Junior (632 puncte)
0 0
Iata ce spune wikipedia despre materia intunecata (la care cred ca faci referire):
"Materia întunecată este o substanță din cosmos foarte puțin cunoscută, descoperită relativ recent și formată din particule încă nedetectate experimental, și a cărei existență a fost stabilită doar teoretic. Proporția de materie întunecată din univers este foarte mare: circa 21 % din totalul materiei sale. Cu toate acestea, existența ei încă nu a putut fi dovedită pe cale experimentală din cauză că ea nu emite radiații." - Restul materiei universului este formata din "energie întunecată: circa 74 % din totalul materiei universului; aceasta este tot o substanță, o materie, foarte puțin cunoscută, doar că numele ei de „energie” este impropriu (...)" - presupun ca numele este impropriu pentru ca o fi vreo forma "ca o energie" dar de natura necunoscuta. Interesant este ca, desi existenta acestor materii nu a putut fi dovedita nicicum, oamenii de stiinta cred in existenta lor. Ca si in a stringurilor si a componentelor acelora extrem, extrem de mici din cele mai ascunse cotloane ale atomilor... Asadar, cum este posibil ca oamenii de stiinta sa creada in ceva ce nici nu se stie macar daca va putea fi dovedit vreodata, pe cale experimentala? Aha, sa iti spun eu cum: prin efectele constatate, nu-i asa? Iata cum poti crede in lucruri pe care nu le detectezi cu propriile organe de simt, nu le poti masura, nu le poti supune analizelor (lucru scos mereu in evidenta de majoritatea dintre voi, ceilalti comentatori) dar tii cont de existenta lor prin efecte... Cine se prinde, se prinde... QED...
Exact la asta ma refeream si eu cand emiteam ideea ca universul, la momentul BB, a devenit - din nevazut, de neperceput - vizibil, material... Altfel spus: si-a schimbat natura... Punct.
Pentru conformitate: http://ro.wikipedia.org/wiki/Materie_%C3%AEntunecat%C4%83
0 0
Ai o logica foarte bună. Dar poate m-ai inţeles greşit  eu vroiam să spun ,că universu a apărut din ceva (E=mc2).Răspunsul că această energie este ( energia intunecată )este o presupunere pe care stinţa o s-o confirme sau să o infirme.Dar o energie a fost şi Creatorul a manevrato tare frumos ca să iasă asa o minunăţie.
1 plus 0 minusuri
Daaa, a fost Big Bang? Aaaa... unora li-se pare  E numai o gredinta!
Experimentat (3.3k puncte)
0 0
Nelule, vezi ca tocmai teoria BB este pusa la indoiala in link-ul de mai jos... si nu eu o pun la indoiala, ci insisi savantii... ;)
1 plus 0 minusuri
Senior (6.9k puncte)
0 0
Deocamdata, absolut nimic nu este sigur... putem discuta despre chestiile astea cand vor deveni o certitudine... sunt mai multe teorii si oamenii de stiinta inca nu stiu ce sa aleaga... sa le dam vreme sa se dumireasca, mai intai... ;)
...