Simplul biologic e greu de definit. Sa nu confundam simplul cantitativ sau dimensional cu informatia pe care o cuprinde. Cea mai mica celula are sute de proteine, mii/milioane de lipoproteine, fiecare avand regiuni moleculare reactive prin care se desfasoara simultan zeci/sute de reactii, fara a mai vorbi de schimbul permanent al ionilor, alte mii de particule.
Exista dezbateri daca virusurile pot fi considerate sau nu forme de viata, deoarece sunt incapabile de reproducere fara "asistarea" de catre masinaria de multiplicare a ADN-ului din interiorul celulelor nucleate pe care le infecteaza.
Fara ajutorul involuntar al celulelor, virusurile nu se pot multiplica. Se considera de asemenea ca virusurile nu ar avea metabolism propriu-zis, spun nu ar avea deoarece absorb ele acolo niste fotoni, caldura, etc...ce or face cu ele greu de zis.
Alte structuri controversate, prionii, astia nici macar nu au material genetic, sunt doar proteine capabile de a se autoreproduce. Cumva ei insisi se modeleaza intr-o matrice prin care proteinele care contin si aminoacizii din prion, se reorganizeaza similar prionului. Geometric vorbind, iti poti imagina un tunel in forma de spirala prin care orice substanta intra, la iesire iese sub forma de spirala, luand forma tunelului. Prionul nu are forma de spirala, dar procesul este similar. Aici majoritatea cercetatorilor sunt de acord ca prionii nu sunt forme de viata.
General acceptat este ca sunt vii complexele biomoleculare care au schimb de energie si materie cu mediul (metabolism) si sunt capabile de autoreplicare prin propriile mijloace moleculare interne, fara a necesita indispensabil participarea unui alt organism pentru aceasta. Diferenta cu parazitii obisnuiti care au gazde intermediare pentru diverse stadii de maturizare este ca acestea cauta in gazde anumite conditii de viata, un anumit mediu, dar au mijloace de multiplicare interne, proprii.
Atunci, "simplul biologic" ar fi organismele unicelulare, cu reprezentantii lor cei mai comuni, bacteriile.
Viata este un proces de tensiune, o perpetua diferenta de potential localizata spatial, intre interiorul celulei si exterior. Din aceasta tensiune rezulta un potential electric pe care celula il foloseste pentru a alimenta procesele intracelulare. Cumva actiunea fortelor disociative care are tendinta de a redistribui materia pentru egalizarea distributiei masei si energiei este depasita de actiunea fortelor electrochimice. Si de asemenea, tendinta de echilibrare electro-chimica este intarziata de inertia moleculelor complexe. Componenta bilipidica a membranei celulare, cu miezul ei hidrofob si suprafetele hidrofile, tinde sa ocupe cat mai putin volum, vrea sa mentinta "picatura" , adica celula, intreaga. Dezechilibrul electro-chimic va gasi ca singura cale de rezolvare schimbul cu exteriorul. Acest schimb cu exteriorul, insa, este controlat si manipulat de catre conditionarile genetice preexistente, prin care celula, in loc sa egalizeze respectivul dezechilibru, il perpetueaza pe un termen limitat (durata de viata). E cam ca un fitil care arde, cat de lung e fitilul, sau cat de isteata e celula sa mentina diferenta de potential fata de mediu (acesta reprezinta totodata sursa ei vitala de hrana) cat si integritatea ei fizica.
Cum a aparut insa "prima celula", stiind ca una dintre dogmele domeniului este ca "Fiecare celula provine dintr-o celula", ramane inca un mister.
Unele teorii tangentiale si controversate, de mentionat:
- anumite componente celulare, cloroplastele, ar fi fost in anumite medii, forme primitive de organizare a materiei organice, ingerate de catre celulele vegetale si utilizate apoi pentru fotosinteza.
- virusurile ar fi generate intracelular, similar plasmidelor prin care bacteriile fac in mod normal schimb de material genetic intre ele intr-o colonie, cu exceptia faptului ca invelisul virusului are o structura predominant proteica si deci mai rezistenta in mediul extern.