Pentru a vă înregistra, vă rugăm să trimiteți un email către administratorul site-ului.
Pune o întrebare

3.6k intrebari

6.8k raspunsuri

15.5k comentarii

2.5k utilizatori

1 plus 0 minusuri
3.6k vizualizari

Nu ştiu dacă aveţi printre rudele mai apropiate sau mai îndepărtate, ori printre prieteni, cunoscuţi, amici, o astfel de persoană, dar cred că merită să acordăm puţină atenţie acestui fenomen al habotniciei religioase asociat cu un conspiraţionism exagerat. Din nefericire am astfel de rude şi mă tot gândesc cum să le mai abordez, are sens să le mai răspund la provocări sau sunt o cauză pierdută? Are sens să le spui adevărul în faţă, sau ar fi de preferat să nu le tulburi liniştea? Sunt extrem de rigizi în gândire, sunt împotriva sistemului politic, împotriva medicinii, împotriva psihologiei, consideră psihologia ortodoxă singura formă de psihologie adevărată. Nu poţi avea o discuţie raţională cu ei fără să spună ceva de masoni, antihrist, apocalipsă, etc. Cred că înţelegeţi tipul de persoană la care mă refer. Am observat că acest fenomen a luat amploare şi cred că merită studiat şi analizat sub lupa gândirii critice, raţionale, ştiinţifice.

Când astfel de persoane sunt doar nişte necunoscuţi pe internet e relativ usor sa fii direct, să te exprimi fără menajamente, să-i ignori, dar când ai nişte cazuri concrete printre rude cum e mai bine să te comporţi în relaţia cu ei? Există vreo şansă să-i faci să conştientizeze că au o problemă, sau dezbaterile cu ei sunt simplă muncă de Sisif? Ce părere aveţi despre acest fenomen şi cum ar putea fi ajutaţi?

Junior (925 puncte) in categoria Psihologie - Filozofie
1 0
Excelentă întrebare.
0 0

Mulţumesc de apreciere! Sper să existe interes pentru acest subiect şi să dezbatem puţin această problemă. Orice persoană care simte că are ceva constructiv de spus îl rog să se exprime. Vă mulţumesc anticipat tuturor celor interesaţi să ofere din timpul, cunoştinţele şi experienţa lor pentru acest subiect!

1 0
Probabil, un psiholog sau un psihiatru ar putea convinge o astfel de persoana dar e mult de "muncit".

Credinciosii "normali"(cei care cred pentru ca asa au fost educati dar nu cad in extrema habotniciei) pot fi convinsi prin rationamente logice.Credinciosii habotnici(cei care aduc ca "argument" Biblia, Coranul, Zend Avesta sau alte "Carti sfinte") sunt aproape imposibil de convins prin rationamente logice.Pentru ei exista "un adevar absolut" care este scris in "Cartea sfanta".Ei se bazeaza pe dictonul "Magister dixit", nu conteaza realitatea observabila, iti vor spune intotdeauna:"Necunoscute sunt caile Domnului!" sau ceva asemanator, in functie de religie.

O persoana careia i-am spus ca sunt ateu m-a intrebat:"Daca nu crezi in Dumnezeu, in ce crezi?".La raspunsul:"Nu cred in nimic!Vreau dovezi pentru a crede ceva!", mi-a spus ca n-am cum sa nu cred in nimic iar dovezile le gasesc in Biblie(era crestin).Incercand sa-i explic ce inseamna, pentru mine, dovezi, mi-a "aruncat" binecunoscuta replica:"Necunoscute sunt caile Domnului!"

Inchisi in "turnul lor de fildes", habotnicii se cred detinatorii "adevarului absolut".Degeaba incerci sa le explici ca adevarul este relativ, ca fiecare om are propriul adevar, nu vor intelege pentru ca si-au construit "propriul adevar" care, dupa parerea lor este "absolut".

Exista si "atei habotnici", ei nu stiu de ce sunt atei, unora le pare "trendy" sa fii ateu, altii au prins "o idee" de la un ateu care le-a marcat viata dar nu fac nimic pentru a-si dovedi "ateismul".Acesti "atei habotnici" nu sunt cu nimic mai buni decat habotnicii religiosi, ei lucreaza "in numele ateismului", cred(asemeni credinciosilor) in "ceva" aflat de la "cineva".Probabil, astfel apar "teorii ateiste ale conspiratiei"(de genul statie HAARP, arme psihotronice, dacii extraterestri, etc.).
1 0
Să nu crezi că toți care par atei sunt astfel în adevăratul sens al cuvântului. Foarte mulți sunt deiști, resping dogmele și critică religia, dar au un set personalizat de convingeri ce nu exclud existența unui dirijor care orchestrează universul. Există oameni care pur și simplu refuză să creadă în evoluția spontană, nedirijată a materiei și consideră absurd acest fapt. Dacă-i întrebi, dar dirijorul tău e logic să existe fără o cauză? Asta nu e absurd, nu e un non-sens, moment în care rămâne fără cuvinte, evident după ce epuizează tot arsenalul de aberații și "argumente" circulare. Aceștia nu sunt atei pt că au convingeri legate de misticism, iar dintre aceștia intr-adevar mai sunt și conspirationisti.
0 0
Cum ar putea fi ajutati?! Ma intreb cum am putea fi ajutati noi si nu gasesc nici o varianta viabila. Pe zi ce trece, posibilitatile si sansele se diminueaza. Noi (ma refer la "liber-cugetatori" care nu cred in nici o forma de manifestare  care incalca sau abroga legile fizicii) suntem prin excelenta pasnici. Nu facem bine, dar nici rau. Unii care sunt mai altrusti si au posibilitati, chiar ajuta. Habotnicii nu se multumesc sa traiasca in lumea lor imaginara, vor sa te tarasca si pe tine dupa ei. Vor sa te convinga, sa te indrepte, sa-ti salveze sufletul, sa te mantuiasca. Tu te opui, dar pentru ei asta n-are nici o importanta de multe secole. Scopul lor e sa-i recruteze pe cei nehotarati si needucati, sa-si sporeasca numarul pentru a avea mai apoi puterea de a lua decizii in numele majoritatii. Care decizii?!...pai acelea de a te pune la stalpul infamiei, a te bate cu pietre, a te arde pe rug, etc.
 
 Sad, but true...ma intreb daca Huntington n-a fost cu adevarat un vizionar. Nu trag concluzii din carti sau stiri TV, ci din ceea ce vad aproape zilnic. Intoleranta religioasa nu are limite. Ucide fiinte rationale si nevinovate fara regrete. Ma intreb daca unii care mai intra pe acest forum si propavaduiesc religiia realizeaza unde duc anumite forme de manifestare ale ei...
 Migratia masiva a musulmanilor in Europa e un fenomen pe care nici in cele mai negre cosmaruri nu mi l-am putut imagina. Viitorul nu suna bine deloc. Ma intreb ce-a fost in capul lui Angelicai cand a dat tonul. In zeci de puncte din Europa sunt filtre care intarzie si tracaseaza oameni normali si obisnuti ca noi. La Calais, nu se putea trece in UK pentru ca era inchisa ruta, mii de sticle sparte pe sosea, cete organizate de talibani inarmati cu pietre, bate, petarde si sticle incendiare. Asta-i numai inceputul, vor urma cat de curand si bombele.

 Daca a sta de vorba la o cafea cu o ruda habotnica reprezinta o problema si o provocare, crede-ma ca ai intalnit forma de manifestare religioasa cea mai pura si nevinovata. Cu totul altfel gandesti cand ai in fata o namila tuciurie, cu dintii galbeni care stie ca apa exista doar pentru a se bea. Si daca ai curajul sa-i privesti in ochi, n-ai sa vezi decat un soi de nebunie, ura si dorinta de a-ti sfasia maruntaiele ca sa primeasca "dincolo" o camila si o cadana. Sau mai multe, dupa cum il tine dotarea...cam asa arata una din fatetele religiei "creatoare". Astept opinia drept-credinciosilor.
0 0

@Daneel, eu îţi înţeleg teama de habotnicia musulmanilor, dar în acest caz autorităţile ar trebui să-şi facă datoria. Nu ai ce discuţii principiale să ai cu ei, iar psihologia şi psihiatria ar trebui să încadreze astfel de manifestăti ca tulburăţi psihice grave şi să-i pună sub medicaţie. Din nefericire psihologia, psihiatria şi autorităţile Statului trateaza superficial această problemă şi-i lasă până când fac atentate. Aici e o problemă delicată şi nu-i înţeleg exact cauza.

 

Nici eu nu m-aş fi aşteptat la această migraţie a musulmanilor spre Europa, dacă cineva mi-ar fi spus că prevede un astfel de fenomen probabil aş fi spus că e o glumă proastă. Din punctul meu de vedere problema musulmanilor habotnici este simplă. Poliţia, jandarmeria şi armata au obligaţia să apere cetăţenii, iar psihiatria are obligaţia să catalogheze manifestările lor drept tulburări psihice grave. Cred că e nevoie de o schimbare a mentalităţii oamenilor, mai exact să-i privim ca pe nişte suferinzi psihic ce nu trebuiesc toleraţi, ci obligaţi să se trateze. Politicienii şi structurile de apărare au obligaţia să oprească acest jihad al musulmanilor.

 

Soluţii sunt, trebuie doar să se vrea a fi puse în practică. Din nefericire în acest secol XXI plin de progres ştiinţific, Europa după cruciadele creştinilor, se confruntă cu jihadul musulmanilor. Oare chiar nu se poate face nimic în acest sens? Eu cred că da, dar e nevoie de cât mai mulţi oameni de calitate, raţionali, care să pună problema în cel mai corect mod. Degeaba avem oameni raţionali, oameni de ştiinţă, dacă bagă capul în nisip ca struţul...

1 Raspuns

3 plusuri 0 minusuri
Cred că tendința de a crede în supranatural și tendința de a crede în tot felul de conspirații sînt două însușiri psihice înrudite.

Aș zice că amîndouă tendințele provin dintr-o greutate de a gîndi rațional în prezenta unui motiv de frică. Motivul de frică este perspectiva morții în primul caz, respectiv existența unor puteri ascunse în al doilea. Greutatea de a gîndi rațional afectează, printre altele, capacitatea de a interpreta corect informații statistice, ceea ce duce la găsirea de înțelesuri supranaturale sau conspiraționiste în simple coincidențe sau fluctuații statistice.

De asemenea, amîndouă tendințele „rezolvă” niște probleme importante ale vieții. Religiozitatea pare să rezolve problema construirii propriei vieți: ajunge să crezi cu convingere în puteri supranaturale pentru ca să ți se pară că viața ta (inclusiv viața de după moarte) va fi aranjată în modul optim. Nu trebuie decît să-ți rogi zeul să aibă grijă de tine. Altă responsabilitate nu mai ai. Iar conspiraționismul rezolvă o altă problemă: nu mai e nevoie să faci efortul de a face lucrurile să meargă, pentru că e mai ușor să renunți la efort și să dai vina pe masoni etc. pentru tot ce merge rău în lume.

Lipsa de încredere în medicină e legată de încrederea în supranatural. A te încrede în medicină ar echivala cu a reduce din respectul pe care îl ai față de divinitate, ceea ce ți-ar reduce șansele de a intra în grațiile acelei divinități.

Împotrivirea față de sistemul politic se leagă probabil de convingerea că politicienii sînt doar instrumente ale masonilor, diavolului etc.

Cele două tendințe le-am numit „însușiri psihice” pentru că nu cred că se pot schimba. În cel mai fericit caz se schimbă foarte greu. Mai rău, din cîte văd, sensul schimbării pare să fie mai frecvent dinspre o religiozitate mică spre una mare (mulți oameni devin religioși cu vîrsta) și dinspre un conspiraționism slab spre unul intens (cu anii lumea trece de la bănuială la convingere).

Nu știu dacă e soluția cea mai bună, dar eu unul pînă acum am procedat așa: i-am spus clar persoanei respective ce cred eu, dar apoi n-am participat la nici un conflict. Între noi se stabilește o stare de armistițiu. Vrei tu să crezi că ungurii (și mai ales unguroaicele!) sînt de vină pentru tot ce merge rău în România? Eu nu, dar tu n-ai decît să crezi ce vrei. Vrei tu să crezi în Dumnezeu? Eu nu, dar e treaba ta ce crezi. Un singur lucru te rog: să nu încerci să mă convertești la convingerile tale, că oricum n-o să meargă. Dacă totuși insiști, atunci o să încerc și eu să te convertesc la convingerile mele, și n-o să-ți placă.

Pînă acum în cazul meu merge. Aș vrea să pot fi suficient de convingător și să pot demonstra că religiozitatea și conspiraționismul sînt niște prostii, dar după mai multe eșecuri îmi dau seama că nu prea am cum să reușesc. Astfel de convingeri sînt mult prea puternice față de rațiune, iar eu altă armă decît rațiunea nu am. Așa că îmi pare rău pentru persoanele respective că s-au rătăcit în astfel de lumi imaginare, dar nu văd cum le-aș putea salva, așa că am renunțat, cel puțin pînă voi găsi o metodă funcțională.

Ce pot face în schimb este să-mi afirm constant părerile, pentru ca măcar generațiile mai tinere să știe că astfel de păreri există, ca să aibă de unde alege. Ar fi păcat să se audă numai vocea religioșilor și a conspiraționiștilor.
Expert (12.9k puncte)
0 0

În cazul persoanelor cu un nivel ridicat de habotnicie asociat cu conspiraţionism, speranţele mele că-i pot stimula să fie mai toleranţi şi mai raţionali sunt foarte mici, aproape nule, dar încă mai sper că măcar în cazurile cu uşoare tendinţe de habotnicie, procesul este reversibil. Problema este că persoanele cu un nivel ridicat de habotnicie şi conspiraţionism au o influenţă mare asupra persoanelor cu un nivel mai mic de habotnicie.

 

În cazul persoanelor religioase sau cu doar o uşoară tendinţă de habotnicie a fost relativ uşor să stabilesc o stare de relativ armistiţiu, dar acest lucru nu este suficient pentru că sunt vulnerabili, influenţabili şi uneori îl încalcă, iar pentru mine aceasta e un prilej să le mai încerc rigiditatea convingerilor şi nu că aş vrea să-i schimb eu împotriva voinţei lor, departe de mine un astfel de gând, dar cred că merită să le aduc mereu argumente împotriva dogmaticii rigide şi absurde după care se ghidează.

 

Persoanele cu un nivel ridicat de habotnicie sunt şi foarte aroganţi, intoleranţi şi isterici, rezistenţi şi imuni la argumentaţia raţională, ceea ce face comunicarea imposibilă. Problema este: cu aceştia cum stabileşti un armistiţiu? E posibil aşa ceva? Ei zic că nu vor să mă schimbe cu forţa, dar îşi exprimă judecăţile lor de valoare: eşti pe o cale greşită, citeşte şi caută-l pe dumnezeu, îşi exprimă recomandările lor inutile, deşi le explic că am citit, ei mereu zic: vine războiul, vine sfârşitul lumii, încă mai ai timp, etc. şi cum să le zici că nu te interesează fără să se supere?

 

"Dacă totuși insiști, atunci o să încerc și eu să te convertesc la convingerile mele, și n-o să-ți placă." - Cum ai putea să încerci să-i converteşti la convingerile tale să nu le placă?

1 0
Exista situatii in care habotnicii au nevoie de ajutor.Noi, atei, agnostici, etc. le putem demonstra ca nu suntem impotriva lor ajutandu-i dezinteresat.Daca intreaba de ce l-am ajutat, ii putem spune "pilda bunului samaritean"(in cazul crestinilor).Nu va deveni agnostic dar va intelege ca si ateii sau agnosticii sunt oameni si au sentimente umane.Chiar daca nu vor renunta la credinta lor vor intelege, la nivelul lor de intelegere, ca nu suntem rai.Probabil ne vor considera doar "rataciti de la calea cea dreapta".Apoi, cu rabdare si tact pedagogic le putem explica "unele chestii".Nu vad vreo metoda prin care religiile sa dispara mai devreme de 1000(o mie) de ani.

Mi-am amintit de "o vorba" a regelui Carol I al Romaniei la asediul redutei Plevna:Generalii(maresalii) rusi voiau sa atace frontal cu cavalerie sub protectia unor tunuri de camp, asta ar fi decimat si armata ruso-romana si armata turca din reduta.Regele Carol I a propus sa se sape transee pana sub reduta apoi sub protectia focului de artilerie, infanteria sa urce pe reduta.Maresalii imperiali au spus ca astfel cucerirea redutei va fi facuta "cu pasi mici".Regele Carol a replicat:"Pasi mici dar siguri!"

Cam asa trebuie lucrat si cu habotnicii:"Incet dar sigur!"
1 0

Într-adevăr ai dreptate că lupta trebuie să fie cu paşi mici dar siguri şi constanţi. Sincer sper să nu ai dreptate cu cei 1000 de ani până la dispariţia religiilor. Evident oameni cu convingeri mistice vor mai fi, dar una e să vorbeşti cu un deist şi alta e cu un teist habotnic. Să le arătăm că suntem buni necondiţionat, sunt perfect de acord şi eu le explic că bunătatea şi moralitatea omului nu trebuie să fie condiţionată de frica pedepsei sau de bucuria unei răsplate şi par receptivi, devin parcă mai toleranţi şi mai flexibili în gândire. Dacă-i laşi în lumea lor fiind influenţaţi şi de preoţi ce promoveză dogmatismul, habotnicia, intoleranţa şi rigiditatea în gândire avansează. Din nefericire pentru unele persoane probabil e prea târziu, dar generaţiile tinere, asa cum zicea şi AdiJapan, ar fi păcat să audă doar varianta religioşilor şi a conspiraţionistilor. Cred ţine doar de noi dacă vom mai sfârşi prin a fi "arşi pe rug", sau dacă noi îi vom învăţa pe ei toleranţa, respectul, empatia şi gândirea raţională.

0 0
@peaceful.warrior, ai avut vreodata ocazia sa discuti cu oameni apartinand sectelor neoprotestante(adventisti, penticostali, martorii lui Iehova,etc., de fapt toti sunt urmasii adventistilor lui Miller(parca asa il chema) care a spus ca in 1841 va veni "apocalipsa")?Pe moment, atunci cand imi bat la usa si ma intreaba:"Aveti cinci minute ca sa vorbim despre Iisus?", ma "distreaza" situatia dar dupa lungi conversatii si argumente doar din partea mea incep sa ma intristez.Discutia se poarta la persoana a doua plural din ambele parti.Unii detin "talentul" unei "influente psihologice inascute" dar clacheaza la argumente logice.Ma intristez atunci cand imi dau seama ce buni psihiatri ar fi fost daca nu luau "calea" habotniciei.

Am intalnit un penticostal care, atunci cand i-am spus ca sunt inginer si ingineria cu credinta "nu prea au legatura", a incercat sa ma fac pastor(ii dadusem cateva citate din Biblie si probabil era convins ca stiu Biblia pe de rost).Eram oarecum "suparat" in ziua aceea, terminasem facultatea si predasem camera de camin cu tot ce inseamna aceasta adica pe langa stresul "inventarului" camerei(prize, chiuvete, dulapuri, becuri, dulii, etc. )mai aveam si stresul unor bagaje voluminoase(plapuma, perna, aparat de radio, paturi etc.).Cat am fost "colegi de tren" reusise sa ma inveseleasca dar ajuns acasa si gandindu-ma la conversatia din tren am inceput sa inteleg ca nu era nimic de ras, dimpotriva era foarte trist ca unii oameni sunt inselati cu promisiunea "vietii vesnice".
2 0

@valangjed, eu n-am prea avut ocazia să discut cu neoprotestanţi. O singură dată mi-au bătut la uşă doi martori ai lui Iehova, dar din nefericire m-au prins într-un moment inoportun şi n-am putut să stau cu ei de poveşti. Îmi povestea un amic că tatăl lui fiind de profesia avocat, îi vine la uşă un martor al lui Iehova, iar tatăl acestuia îl întreabă: martorul cui eşti tu mă? Şi a continuat: păi dacă eşti martorul cuiva, mergi la tribunal nu veni la mine la uşă...

Pe facebook m-a abordat o singură dată o adventistă şi am fost uimit de câtă răbdare avea. Deci pur şi simplu nu ştiu de unde au atât de multă răbdare. Şi eu am multă răbdare, dar sincer m-a învins la capitolul răbdare, sunt imuni la argumente logice, iar eu uşor, uşor încep să-mi pierd răbdarea când văd că bate apa în piua şi îmi tot repetă nişte aberaţii, dar cumva îi apreciez că sunt calmi, răbdători, nu se enervează, nu sunt isterici, nu discută ei raţional, dar măcar discută civilizat. Îmi povestea că ea a fost pe punctul se sinucidă, dar l-a descoperit pe Iisus şi de atunci e fericită, împăcată, etc. De convins e imposibil să mă convingă, ştiu că discuţiile cu neoprotestanţii sunt în un non-sens, dar n-aş putea să-i resping şi să nu fiu deschis discuţiei. Cu aceasta persoană am abadonat discuţia şi din cauza faptului că scria extrem de agramat, ce scria parca era tradus cu google translate...

Eu am mai discutat şi cu persoane absolvente de teologie ortodoxă şi îmi place să-mi descarc tot arsenalul de argumente şi să le observ reacţiile. Am observat că orice om, atunci când le atingi nucleul credinţei lor, mai exact dorinţa lor de veşnicie, de a fi veşnic fericiţi şi satisfăcuţi, iar această credinţă e doar un mecanism de apărare psihic, reacţia lor e vizibilă imediat, somatizează, încep să se agite brusc, nu poate să te combată şi abate discuţia pe ceva mai uşor de suportat. Poţi să le zici de absurdităţile din biblie, poţi să le aduci argumente susţinute de ştiinţă, nimic nu-i atinge cum îi atinge când le zici că această credinţă a lor e o iluzie izvorâtă din dorinţa de veşnicie, veşnici fericiţi şi satisfăcuţi. Dintre un habotnic ortodox, catolic, evreu, musulman sau un neoprotestant, îl prefer pe neoprotestasnt pentru că aceştia măcar nu sunt aroganţi şi isterici, deci poţi să discuţi civilizat cu ei, singura problemă ar fi că au creierul anestiziat şi nu au reacţii în faţa argumentelor. Cei drept după cum ziceam nici n-am prea avut ocazia să port o discuţie serioasă cu un astfel de personaj neoprotestant.

Nu ştiu din ce sectă fac persoanele din acest video:  dar la prima încercare de a viziona filmul nu am rezistat mai mult de câteva secunde, pentru mine ar fi un bun material de tortură. Instinctiv mi-a venit să închid ochii, să strâng din dinţi, dar şi dorinţa de a opri cât mai repede. La durerea fizică rezist destul de bine, dar dacă în timpul actului de tortură mi-ar pune aşa ceva sigur aş ceda.

0 0
"Tortura, tortura dar fiti umani!".Cu ultimii trei preoti din satul meu am avut relatii "profesionale", din partea mea.Un televizor defect, o masina de spalat care "face ca toti dracii"(exprimarea preotului).Ultimii doi sunt mai tineri decat mine si mi se adresau cu "nenea".Le-am explicat ca daca imi spun "nenea" ma simt batran si ar fi mai bine sa-mi spuna Vali dar preotul care este acum , in sat, imi spune Valentin:"Pentru ca asa ati fost botezat."Nu ma deranjeaza, se pare ca nici pe el nu-l deranjeaza ca sunt  ateu dar si-a propus sa ma faca crestin.Parerea lui!La 27 de ani si eu visam sa fiu mare savant.

In legatura cu teoriile conspirationiste, nu sunt psihiatru sau psiholog dar cred ca aceste teorii reprezinta proiectia "conducatorului ideal" in viziunea celor care adopta astfel de teorii sau propria lor frustrare in legatura cu propriile lor esecuri.Ceva de genul:"Cine este de vina ca eu:cel mai destept, cel mai puternic, cel mai frumos, etc. am esuat?"Si ... incep sa apara tot felul de vinovati, de la maghiari, evrei, rusi, chinezi ... pana la"iluminati", masoni, "opus dei", etc.Pentru unii e greu sa inteleaga ca au anumite limite si asta ii face "mai oameni" decat daca ar fi "perfecti".
1 0

"Tortura, tortura dar fiti umani!" - Nu înţeleg, la ce te referi?

 

Pe preot nu-l deranjează că eşti ateu, dar şi-a propus să te facă creştin? Cum vine asta? Prin ce mijloace intenţionează să facă asta? Eu mă tot întreb, oare dacă preoţii ăştia sunt aşa credincioşi, plini ochi de har şi puteri magice, sfinţesc apa şi nu se mai strică, sfinţesc diferite lucruri, se roagă şi plouă, oare nu ar putea să-şi repare singuri televizorul prin puterea credinţei? Şi ar putea să-şi "exorcizeze" maşina de spălat ca să nu mai facă ca toţi dracii, să scoată dracii din ea prin rugăciuni. Evident că nici eu aş refuza să le ofer serviciile mele, sunt şi ei tot oameni şi e buni şi banii lor, dar aşa ca idee cred că ar merita să le dai peste nas cu ştiinţa fucţionează, credinţa nu. Ştiinţa prin medicină a eradicat nişte boli, credinţa nu a făcut nimic...

 

Despre mecanismele psihice ce stau la baza conspiraţiilor, cred că ai perfectă dreptate. Credincioşii habotnici şi conspiraţionişti sunt oameni trişti, suferinţi, cu un intelect nu prea dezvoltat şi cu stima de sine şi o încredere în sine foarte scăzută.

0 0
Ai putea sa incerci varianta negocierii. De exemplu, le explici ca gradinile raiului nu sunt un domeniu infinit, ca locurile disponibile sunt fix 144 de mii si concurenta e mai acerba ca la Medicina. Avand in vedere numarul raposatilor (in jur de 70 mlrd dupa unele calcule), sunt sanse f mari sa ramana si ei pe la porti, asa ca ce rost ar mai avea sa te convinga si pe tine. Instinctul de a da din coate...:-D
...