@valangjed, eu n-am prea avut ocazia să discut cu neoprotestanţi. O singură dată mi-au bătut la uşă doi martori ai lui Iehova, dar din nefericire m-au prins într-un moment inoportun şi n-am putut să stau cu ei de poveşti. Îmi povestea un amic că tatăl lui fiind de profesia avocat, îi vine la uşă un martor al lui Iehova, iar tatăl acestuia îl întreabă: martorul cui eşti tu mă? Şi a continuat: păi dacă eşti martorul cuiva, mergi la tribunal nu veni la mine la uşă...
Pe facebook m-a abordat o singură dată o adventistă şi am fost uimit de câtă răbdare avea. Deci pur şi simplu nu ştiu de unde au atât de multă răbdare. Şi eu am multă răbdare, dar sincer m-a învins la capitolul răbdare, sunt imuni la argumente logice, iar eu uşor, uşor încep să-mi pierd răbdarea când văd că bate apa în piua şi îmi tot repetă nişte aberaţii, dar cumva îi apreciez că sunt calmi, răbdători, nu se enervează, nu sunt isterici, nu discută ei raţional, dar măcar discută civilizat. Îmi povestea că ea a fost pe punctul se sinucidă, dar l-a descoperit pe Iisus şi de atunci e fericită, împăcată, etc. De convins e imposibil să mă convingă, ştiu că discuţiile cu neoprotestanţii sunt în un non-sens, dar n-aş putea să-i resping şi să nu fiu deschis discuţiei. Cu aceasta persoană am abadonat discuţia şi din cauza faptului că scria extrem de agramat, ce scria parca era tradus cu google translate...
Eu am mai discutat şi cu persoane absolvente de teologie ortodoxă şi îmi place să-mi descarc tot arsenalul de argumente şi să le observ reacţiile. Am observat că orice om, atunci când le atingi nucleul credinţei lor, mai exact dorinţa lor de veşnicie, de a fi veşnic fericiţi şi satisfăcuţi, iar această credinţă e doar un mecanism de apărare psihic, reacţia lor e vizibilă imediat, somatizează, încep să se agite brusc, nu poate să te combată şi abate discuţia pe ceva mai uşor de suportat. Poţi să le zici de absurdităţile din biblie, poţi să le aduci argumente susţinute de ştiinţă, nimic nu-i atinge cum îi atinge când le zici că această credinţă a lor e o iluzie izvorâtă din dorinţa de veşnicie, veşnici fericiţi şi satisfăcuţi. Dintre un habotnic ortodox, catolic, evreu, musulman sau un neoprotestant, îl prefer pe neoprotestasnt pentru că aceştia măcar nu sunt aroganţi şi isterici, deci poţi să discuţi civilizat cu ei, singura problemă ar fi că au creierul anestiziat şi nu au reacţii în faţa argumentelor. Cei drept după cum ziceam nici n-am prea avut ocazia să port o discuţie serioasă cu un astfel de personaj neoprotestant.
Nu ştiu din ce sectă fac persoanele din acest video: dar la prima încercare de a viziona filmul nu am rezistat mai mult de câteva secunde, pentru mine ar fi un bun material de tortură. Instinctiv mi-a venit să închid ochii, să strâng din dinţi, dar şi dorinţa de a opri cât mai repede. La durerea fizică rezist destul de bine, dar dacă în timpul actului de tortură mi-ar pune aşa ceva sigur aş ceda.