Cea mai mare parte din masa a unui atom este in nucleu.Masa atomilor pare a fi in progresie aritmetica pe masura ce creste numarul de protoni si neutroni.
La randul lor protonii si neutronii se spune ca sunt alcatuiti din quarci, ce pot avea incarcatura electrica diferita de + si -, de + 1/3, - 1/3, +2/3, -2/3. Insa minusul si plusul pot avea diverse "culori" sau arome.
mai pe intelesul tuturor:
http://www.phys.ubbcluj.ro/~grigore.damian/cursuri/pe/curs6.pdf
ceea ce este interesant de observat este ca masa quarcilor luati separati (masurata dupa imprastiere prin ciocnirea cu alte particule) este mai mica decat masa quarcilor ce alcatuiesc un proton.
http://www.descopera.org/particulele-elementare-si-interactiunile-dintre-acestea/
Forta electromagnetica tare tine cuarcii in protoni si neutoni, iar cea slaba tine protonii si neutronii la un loc.
metaforic vorbind masa pare a fi un fel de proprietate fundamentala, e biletul de intrare pentru orice particula respectabila ce se vrea cat de cat stabila pe lumea asta.
Intr-un continuum spatiu-timp, masa este generata in momentul cand acest spatiu-timp face loc unei noi particule. Citisem undeva ca s-a observat ca in vid apar particule noi dupa un timp suficient de lung. Nush cum, poate ca nimic nimic nu exista. In teoria respectiva s-a considerat ca ""=vidul""= este un amestec echivalent de materie si antimaterie, si la cea mai mica variatie a spatiu-timpului, care este un continuum, adica ne include si pe noi, se genereaza particule noi.
altfel spus, inceput nu stim sigur daca a existat, insa teoretic sfarsitul nu exista.
Pe de alta parte altii sustina ca spatiu-timpul este generat de materie. Pentru unii a priori este spatiu-timpul iar pentru altii este materia. Prima varianta poate scoate din ecuatie un creator.
In prima varianta odata ce stabilesti niste proprietati pentru acest continuum spatiu-timp, gasesti sau nu o relatie cu materia. In teoria relativitatii, la viteze luminice masa tinde spre infinit. E putin paradoxal. E ca si cum te-ai deplasa cu tot universul dupa tine si atunci nu mai ai un sistem de referinta.
Aici pare a fi o problema, fara experimente practice nu se pot proba teoriile, insa pentru a crea un astfel de experiment ai nevoie de teorii valide si aplicabile in micul nostru biosistem. Iar la aceasta scara, un astfel de experiment poate pune in pericol insasi existenta biosistemului.
Daca a priori este materia atunci intra in functiune teoria big-bang-ului. O masa care se imprastie in vid cu viteza luminii, expansioneaza la nesfarsit si creeaza continuumul spatiu-timp ca o consecinta perceptibila rational numai de catre cei de aceeasi natura materiala. Daca paradoxal as fi numai gand, nu as mai percepe spatiu-timpul. Pentru ca nu mai interactionez cu el. Rational as putea sti ca el exista, insa nu pot proba, si poate m-as contrazice cu altii despre existenta/inexistenta sa asa cum noi ne contrazicem despre existenta vietii dupa moarte.