Probabil ați găsit configurația confocală, adică aceea în care focarul unei oglinzi coincide cu al celeilalte (altfel spus, centrul de curbură al unei oglinzi se află pe suprafața celeilalte). Orice punct luminos aflat pe axă între cele două oglinzi formează după două reflexii un punct luminos aflat în același loc.
Configurația confocală se folosește în unii laseri. De fapt stabilitatea ei (capacitatea de a reproduce același cîmp luminos după un număr mare de reflexii) este la limită, încît pentru o mai bună stabilitate oglinzile se mai îndepărtează puțin una de alta.
Am încercat adineauri să verific dacă mai există și alte soluții. Din păcate formulele s-au complicat cam mult și nu mai am răbdare să le descîlcesc. Tot ce am putut face o fost să confirm soluția confocală.
Enunțul o fi exhaustiv, dar trebuie subînțeles că lucrăm teoria geometrică a luminii, nu în vreuna ondulatorie, și că razele sînt paraxiale (apropiate de axă), pentru ca aberațiile optice să nu se manifeste prea puternic. De fapt în mod riguros sistemul de oglinzi nu poate reproduce punctul luminos sub forma unui punct, nici chiar în condițiile limitate ale opticii geometrice, indiferent dacă folosim oglinzi parabolice sau de altă formă în locul celor sferice obișnuite. Se poate găsi o formă a oglinzilor pentru care reproducerea să funcționeze exact, dar asta numai la o anumită poziție fixată a punctului luminos, nu oriunde pe axă.