Am putea spune ca hazardul este cauza prima. Cauza BB, si la scara mai mica niste extrasistole in universul deja existent si bineeducat dupa niste legi fizice.
Mie-mi plac cartile science-fiction si ideile noi :) mai bine o greseala noua decat repetarea istoriei. invatam ceva si cea mai buna societate inca nu a existat.
Aceasta etapa a lumii, a societatii, epoca tehnologica electro-atomica sau cum va fi fiind cunoscuta peste ènspe mii de ani, presupune dezvoltarea calitatilor noastre rationale. Gandirea logica pentru cunoasterea universului. Odata ce vom fi atins limitele acesteia, vom descoperi alte calitati in noi prin care sa traducem noi sensuri vietii omenesti.
Astfel, hazardul este una dintre limitele gandirii logice. Insa mare parte din ce numim hazard as zice ca este teritoriu nedestelenit al stiintei si logicii. Insa o limita, ca o functie logaritmica se intrevede. Si acolo, necesitatile noastre interne, aspiratiile vor tinde in mod natural catre alte cautari. cand binele si raul scapa de sub legea matematicii, unde constiinta noastra capata un sens pentru a fi mai mult decat pentru a cunoaste, poate atunci nu o sa ne mai impiedicam de micile surprize ale vietii, ci le acceptam ca pe triluri noi in simfonia universala. sounds like new-age :)))))) fuck it. imi cer scuze, adica nu ma incanta asocierea, desi seamana. avem nevoie acuta de o tehnica de inalta calitate, avem nevoie de progres. fara aceasta munca ne intoarcem in epoca de piatra.
cu toate acestea, parerea mea, treaza si necontaminata, e ca nu inteligenta este cea mai mare calitate a omului si de aceea nu ea va aduce omul la implinire maxima, este un ingredient necesar, insa ingredientul secret l-or distila altii de dupa noi.
Astfel hazardul poate fi poarta unei noi dimensiuni a cunoasterii, nu rationale, ci una in care o parte din noi va rezona cu acest factor imprevizibil. De exemplu o energie regenerabila usor accesibila, antigravitatia si prelungirea vietii vor aparea inevitabil. la fel de precis precum un ceas atomic. oamenii isi doresc asta si de-a lungul timpului generatiile si-au transmis obiectivele pana cand le-au indeplinit. exista in carnea si sangele nostru multa istorie care nu vorbeste in cuvinte.
stim ca asta e bine. daca nu noi, copii copiilor de-acum, sau generatiii dupa generatii.
dupa enigmele universului pot veni enigmele omului. toate experimentele sunt constatatorii si se refera la previzibilitatea unor evenimente care s-au mai intamplat, sau conditii cu input de date cunoscut. pot aparea oricand noi variabile, alte civilizatii, mutatii care sa transforme forma fizica, materiale care sa suplineasca creierul. Simplul fapt de a prelungi viata oamenilor la 100 de ani sau 150 de ani ar schimba cu totul tabloul psihologic.
pentru mine omul este cea mai provocatoare enigma din univers. matematica e una dintre activitatile lui dupa care il poti cunoaste :d
acum sa incerc si o replica stiintifica :d
Cum foarte bine a punctat dl. Truth este o intrebare despre determinism, si posibil sa ramana o continua dezbatere.
sa dezbatem
am putea spune, determinism=previzibilitate
adica un computer cu toate datele ar putea prevedea evolutia universului de la BB pana la disparitie sau contractie sau ce-ar mai putea fi?
faptul ca eu scriu in aceasta secunda multumesc a fost determinat de la BB?
recunosc, ma indoiesc teribil de veridicitatea acestei supozitii.
desi la fel de adevarat ar putea fi valabila.
s-a determinat la liberul arbitru constient ar fi precedat de o decizie inconstienta in favoarea unei actiuni. http://en.wikipedia.org/wiki/Neuroscience_of_free_will
nu ma convinge dar inclina putin balanta. e tot ce am nevoie acum.
evolutia sistemelor fizice, miscarea particulelor este precis determinata de mecanica cuantica. parca asa se spune. insa nu se stie cine/ce determina spinul electronului. sau poate nu am aflat si eu. (mai probabil). nu ca asta ar fi o problema capitala, dar mai sunt firide neexplorate mintii rationale la nivel cuantic. ce-mi place cuvantul asta, ma face sa ma simt desteapta.
ideea cu vezi ce vrei sa vezi si mintea creeaza realitatea, nu prea functioneaza, deoarece daca eu vad un pahar la mine pe masa acum, apoi mor si se face o ancheta, paharul va fi inca pe masa. Il vor vedea si altii fara sa fi cerut sa vada un pahar. (e non-alcoolic continutul).
adica si in lipsa observatiei realitatea unica se mentine. nu ca ar fi ceva nou, era logic, dar imi da tarcoale o pisica.
universul poate fi cunoscut retrospectiv doar de la distanta. vedem stelele de la mii de ani lumina departare si aflam cum erau ele acum mii de ani.
o premisa atribut a realitatii observabile este ca exista tendinta de a crea sisteme din ce in ce mai complexe.(ex - omul). s-a observat in biologie ca odata cu aparitia unor nivele noi de complexitate apar noi legi. stiinta rateaza cand e vorba de previzibilitatea asamblarii unui numar de aminoacizi in proteine cu structura tertiara sau cuaternara. adica exista un numar de combinatii posibile insa pare ca un nou nivel aduce o regula noua in plus fata de datele precedente. cel putin mintii noastre ii scapa deductia acelei noi reguli. adica, daca avem cei 51 de aminoacizi din structura insulinei, daca nu am cunoaste deja insulina nu am sti sa ii asamblam pentru a obtine insulina daca nu am copia deja forma ei existenta. reproducem ce face natura, functioneaza, dar nu putem prevedea cum se vor asambla in organism un numar aleator de aminoacizi. face parte din asa-zisa ramura a biologiei moleculare numita proteomica - despre structura si functia proteinelor. afinitatile aminoacizilor variaza cu fiecare nou nivel de organizare, structura primara, sec, tertiara, cuaternara, deoarece configuratiile spatiale favorizeaza interactiuni noi, care nu existau pe alte niveluri sau nu puteau fi prevazute din nivelurile anterioare; cum majoritatea proteinelor au domenii conservate de mii de ani la cele mai multe specii putem trage concluzia ca exista niste principii, insa acum nu suntem suficient de destepti sa le prevedem, iar constatarile empirice nu au descoperit prea mult din aceste principii.
am divagat cam mult, si nu intentionam sa ma aventurez intr-un domeniu despre care stiu doar cateva lucruri superficiale si mai multe intuitiv (intuitia stiu ca poate fi de multe ori contraproductiva).
voiam sa ajung la un principiu...cu fiecare nivel de organizare apar noi legi. legi pe care mintea nu le poate deduce din nivelurile anterioare. la trecerea de la un nivel la altul este un spiridus hazard care flutura din urechi si adauga una sau mai multe variabile.
astfel o lege fundamentala acum poate cuprinde fix nivelul nostru de complexitate. ma intreb ce factor de hazard s-a adaugat la aparitia ratiunii constiente. cat bate ochiu mintii pana acolo putem semana teorii. Dincolo este un alt nivel de complexitate, iar omul trebuie sa creasca el ca fiinta pentru a accede alte niveluri de unde sa inteleaga alte fundamente. Momentan suntem niste fiinte limitate de timp si spatiu si incercam sa ne extindem aceste limite pentru a ne largi orizontul.