Presupun că ne aflăm pe Pămînt, cu cîmpul gravitațional pe care îl are planeta. Mai presupun că afirmația „masa e perfect orizontală” se referă la centrul mesei, pentru că dacă masa e perfect plană atunci nu poate fi orizontală în toate punctele ei. Apoi mai presupun că orizontalitatea într-un punct al unei suprafețe se consideră atunci cînd o bilă așezată în acel punct nu simte nici o forță paralelă cu suprafața, ci numai perpendiculară (altfle spus, consider că forța care apare din rotația planetei e compensată prin înclinarea corespunzătoare a mesei). Și în sfîrșit mai presupun că atît masa cît și bila sînt perfect nedeformabile, altfel se complică lucrurile, adică pot exista echilibre aparente chiar și pe suprafețe înclinate.
Cu toate aceste presupuneri, răspunsul meu e că bila va începe să se miște spre centrul mesei (sau spre acel punct al mesei care e perfect orizontal). Nu se va opri acolo, ci va continua pînă va ajunge la aceeași distanță în partea opusă, și apoi se va întoarce iar de unde a plecat, și tot așa, va oscila.
E ușor de înțeles de ce spun asta dacă ne imaginăm o masă foarte mare, cu o dimensiune comparabilă cu a Pămîntului. La margini masa va fi evident înclinată în raport cu cîmpul gravitațional, ceea ce va pune bila în mișcare. Rotația Pămîntului complică problema dacă masa e atît de mare; probabil răspunsul va depinde de latitudinea punctului de orizontalitate și de care loc de pe marginea mesei îl alegem ca punct de plecare.
Evident, practic nu putem face un asemenea experiment. Abaterea de la planeitate a mesei, de la sfericitate a bilei, de la rigiditate a ambelor precum și mulțimea de forțe minuscule care acționează asupra bilei --- electrostatice, magnetice, de la curenții de aer etc. --- vor face ca efectul cîmpului gravitațional neuniform să fie foarte greu de decelat.