Pentru a vă înregistra, vă rugăm să trimiteți un email către administratorul site-ului.
Pune o întrebare

3.6k intrebari

6.8k raspunsuri

15.5k comentarii

2.5k utilizatori

0 plusuri 0 minusuri
1.9k vizualizari
Se tot zice că fotonii se deplasează cu viteza de 300 de mii de Km/s.

Se știe că lumina e o undă electromagnetică. Ce fel de fotoni avem cînd unda are frecvența de un hertz sau o altă frecvență mai mică  de un hertz?
Experimentat (3.3k puncte) in categoria Fizica
0 0
Salut !

Nu vad legatura directa dintre intrebarea din titlu si cea din subtitlu, dar pana sa-ti dea Adi sau altcineva un raspuns autorizat, iata parerea mea:

-nu exista mai multe "feluri" de fotoni, ci unul singur, caracterizat de anumite marimi fizice (energie, impuls, moment cinetic) care depind de frecventa/lungime de unda si viteza "c".

-avand si caracter de unda electromagnetica, el transporta energie dupa formula E=h*f, unde "h" este constanta lui Planck iar "f" frecventa radiatiei electromagnetice. Pur si simplu cei de frecvente mai mici transporta mai putina energie - cu consecintele care rezulta apoi din interactiunile fotonului cu materia.

PS: nu uita sa completezi: ... se deplaseaza cu aprox. 300.000 km/s IN VID !
0 0
Am editat noi titlul.
0 0

Mai e de editat:

"...zice că fotonii..." și 

"... lumina e undă...".

0 0
Corect! Am corectat.
0 0
Vroiam să fie o întrebare cît mai scurtă. Mulțumesc pentru editare.
0 0
Poate cineva sa ma lamureasca si pe mine, nu daca stie ci daca poate :-), cum e cu fregventa luminii ?

In mecanica la nivel macro am priceput ce este o unda, cum se propaga prin diferite medii, ce e fregventa si ca transmite energie fara a transmite masa.

Dar in cazul luminii... eu imi imaginez fregventa la sursa ca fiind un numar mai mare sau mai mic de fotoni (quante) emise pe secunda. Cum e de fapt treaba asta ?

Stati oameni buni, nu dati cu pietre. Am zis si eu...

1 Raspuns

4 plusuri 0 minusuri
E mai ușor să înțelegi lumina ca pe un șir de particule zburătoare, și poate de aceea mulți vorbesc despre fotoni, dar de fapt în timpul propagării lumina are însușiri de undă, nu de particulă. Proprietățile corpusculare se manifestă la emisie și la absorbție. În rest lumina e o undă. De aceea de fapt e impropriu să spui că fotonii se deplasează cu 300000 km/s.

Se tot zice că lumina se propagă în vid cu 300000 km/s (aproximativ) pentru că așa este. Nu degeaba se tot zice.

La frecvențe foarte mici, de ordinul hertzului și mai jos, undele electromagnetice au aceleași proprietăți ca la alte frecvențe, nu se întîmplă nimic diferit. Fotonii care corespund acestor frecvențe, adică particulele care sînt emise și absorbite, au energii individuale foarte mici în raport cu fotonii de lumină vizibilă (cu circa 15 ordine de mărime mai mici!), dar altfel nu au nimic neașteptat.

Lungimea de undă foarte mare, de ordinul sutelor de mii de km (adică de ordinul distanței Pămînt-Lună), face ca efectele de difracție să fie puternice iar direcționalitatea să se pună greu în evidență. Din același motiv generarea acestor unde pentru aplicații practice (de exemplu comunicații cu submarinele) este foarte dificilă.
Expert (12.9k puncte)
0 0
Energia unei particule depinde de masă și viteza cu care se deplasează.  Vrei să înțeleg că fotonii care corespund frecvenței de un hertz au viteză mai mică decît fotonii  de lumină albastră și că, de fapt, fotonii nu se deplasează cu 300 de mii de Km/s?  Se tot zice că fotonii....   Nu am zis de lumină!
1 0
Toți fotonii au aceeași viteză, c. Fotonii nu se pot deplasa mai încet.

În cazul fotonilor energia e dată de frecvență, E = h f, iar masa o calculați eventual pe urmă, din E = m c^2. Formula clasică a energiei cinetice (E = m v^2/2) nu vă ajută aici.
0 0
Conform fizicii cuantice radiatia si absorbtia undelor electromagnetice de orice frecventa nu este continua, ci sub forma de cuante de energie numite fotoni. Fotonul poate fi privit si ca o particula asociata undei, la fel cum orice particula in miscare are o unda asociata.
0 0
Fotonii ăștia ce sînt? Sînt cuante? Sau sînt particule.  Rațional gîndind, o particulă în mișcare are o undă asociată  numai cînd acea particulă se deplasează într-un mediu cunoscut sau necunosut.
0 0
Ce face ca fotonii să se deplaseze cu o viteză constantă, funcție de mediu? Dacă vorbim de particula foton, logic, rațional ar fi ca viteza ei să fie funție de energia ce i se imprimă
1 0
Fotonii sînt și cuante, și particule. Sînt cuante, pentru că transportă porții indivizibile de energie. Sînt particule, pentru că în anumite condiții se comportă ca obiecte individuale. De exemplu la efectul fotoelectric se manifestă și caracterul de cuantă și cel de particulă.

Unda asociată particulelor nu are nevoie de un mediu.

De ce se deplasează fotonii cu viteză constantă --- și mai ales aceeași viteză în raport cu orice observator! --- e o chestie pe care deocamdată n-o putem explica. Putem face modele din care să rezulte că universul e așa cum e, cu legile și proprietățile pe care le are, dar astfel de modele sînt greu de verificat și deci se ridică greu la nivel de explicație.

Logic și rațional ar fi altceva, și anume să acceptați că ceea ce știți despre natură la nivel macroscopic nu se poate extrapola și la nivel cuantic. La fotoni nu mai merge să spuneți că energia depinde de viteză. Viteza fotonilor e fixă, iar energia depinde de frecvență. Bine ați venit în lumea cuantică.

Uite un exemplu de diferență majoră între corpurile macroscopice și fotoni. Să zicem că avem o minge de tenis care vine în viteză spre un obiect masiv. Dacă obiectul masiv e un zid care stă pe loc, viteza mingii reflectate este egală cu viteza incidentă (neglijînd pierderile), dar dacă obiectul masiv e în mișcare spre minge (de exemplu o locomotivă), după reflexie mingea va avea o viteză mai mare. Cu fotonii nu putem face asta. Îi putem reflecta cu o oglindă, dar dacă oglinda e în mișcare rapidă spre fotoni, după reflexie aceștia nu vor avea o viteză mai mare, ci altă frecvență, mai mare. Și mingea și fotonul au primit un plus de energie, dar efectul asupra vitezei e cu totul altul.
0 0
Fizica cuantică ca ceva deosebit de fizica fizică, să nu zic clasică, nu-i decît o scorneală. E ca un fel de „băgălici” ca să poată explia unele manifestări, comportamente, „ciudate,” ale patriculelor subatomice. Manifestări, comportări „ciudate” datorită, unei sau unor influențe necunoscute. Într-un fel, așa zisa fizică cuantică are ceva în comun cu explicațiile dogmatice despre lume, micro și macro univers, din perioada evului mediu și perioada de după decembrie 89 (tot un fel de ev mediu sau mediocru).
0 0
Nu! Viteza luminii nu-i constantă nici măcar în vid, spațiu cosmic! Deplasarea spre roșu sau albastru a luminii  care cade sau pleacă de pe Tera sau altă planetă, sau corp ceresc, stea etc; e un efect al variației vitezei luminii, peste sau sub 300 de mii de Km/s.   Daaa... știu că vei zice de curura spațiu-timp din preajma corpurilor masive din univers. Povești!
0 0
Cu oglinda care se mișcă spre fotoni: corect! Explicația: lumina e o undă, nu o particulă ce se deplasează cu viteza (c). Lumina o undă! Se pune întrebarea: în ce mediu, din ce e alcătuit acest mediu, din fotoni?
0 0

Nelu, ai inregistrat o rara performanta : ai desfiintat dintr-un foc si Teoria relativitatii si Mecanica cuantica !surprise Te-ai intors la fizica de acum 150 de ani !

2 0
Nelu, mecanica cuantică și teoria relativității nu sînt „băgălici”. Fizica clasică nu poate nici descrie și nici explica anumite fenomene, precum radiația corpului negru, efectul fotoelectric sau independența vitezei luminii de observator. Ceea ce rezultă din fizica clasică e contrazis categoric de realitate.

Afirmația că viteza luminii nu e constantă în vid e falsă. Astăzi viteza luminii se poate măsura cu mare ușurință (studenții mei o măsoară în 5 minute, cu un laser pulsat și un osciloscop) și încă nu a fost descoperită nici o situație în care lumina să aibă altă viteză în vid decît cea cunoscută.

Explicația dumneavoastră pentru efectul Doppler al luminii este puerilă și o desființează imediat faptele observate, de exemplu faptul că lumina roșie care a fost emisă inițial ca verde dar deplasată Doppler are aceeași viteză ca lumina emisă de la bun început roșie. Iar dacă credeți că la explicația cu variația vitezei nu s-au gîndit deja și alți oameni, mult mai deștepți, vă supraestimați. S-au gîndit, dar și-au dat seama repede că explicația nu funcționează.

Lumina nu are nevoie de mediu pentru a se propaga. Acum un secol fizicienii încă mai căutau acest mediu (îi ziceau „eter”), dar observațiile au arătat că mediul nu există sau oricum se manifestă ca și cum n-ar exista.

Truth, nu-i nimic că a desființat dintr-un foc fizica ultimului secol. E chiar foarte bine. Acum urmează să pună ceva în loc, o teorie care să explice cel puțin la fel de bine fenomenele ca mecanica cuantică și teoria relativității. Ceva îmi spune că e foarte improbabil să reușească. Dar eu îi urez succes. La urma urmei toate revoluțiile științifice au fost făcute de oameni care au găsit ceva mai bun decît exista. Cine știe, poate speranța omenirii pentru următoarea revoluție stă în Nelu.
0 0
Ştiinţa şi tehnica actuală nu poate măsura, sesiza modificarea vitezei luminii cînd e vorba de efectul Doppler, pentru faptul că tehnica de măsurare este viciată chear de acest fenomen care duce şi la varierea vitezei luminii.    Ce mai pot să vă spun, e că în univers nu există fenomenul(forţe) de atracţie. Mai bine zis, fenomenul de atracţie e o mare iluzie,  iar acolo unde avem forţe, sigur ele sînt cauzate de o materie cunoscută sauuu: necunoscută.  Deci: mare parte din teoriile actuale sînt bazate pe o iluzie.   Pur şi simplu, atracţia, chear şi în sex, e o iluzie şi e ceva iraţional.   Şi în sex, nu partenera te atrage, nu, tu o vezi şi te împingi spre ia.
0 0
N-am înțeles în ce sens credeți că tehnica de măsurare a vitezei luminii e viciată de efectul Doppler.

Impresia mea e că vorbiți prostii. Dar vă privește personal, eu n-am de gînd să încerc să vă conving în vreo direcție sau alta.
0 0
E și normal să te întorci inapoi, cînd ai luat-o e o cărare greșită. Truth.
0 0
Te rog să explici cum, care-i metodologia de măsurare a vitezei luminii, cu un laser pulsatoriu și un osciloscop.
1 0
Simplu: măsori cu cît întîrzie un puls laser cînd îl pui să străbată o distanță mai lungă. Știi cu cît s-a lungit distanța, măsori cu cît a întîrziat pulsul, faci împărțirea și afli viteza.

Pentru asta ai nevoie de două fotodiode de mare viteză. Cu una detectezi pulsul la ieșirea din laser și obții un semnal cu care sincronizezi osciloscopul. Cu a doua detectezi pulsul după ce a parcurs o distanță ajustabilă. Ceea ce constați e că, pentru fiecare metru cu care lungești distanța, întîrzierea pulsului crește cu 3,3 ns (pentru asta ai nevoie de un osciloscop cu rezoluție temporală foarte bună). Poți vedea cu ochii pe ecranul osciloscopului, pe viu, cum întîrzie din ce în ce mai mult al doilea puls pe măsură ce îndepărtezi fotodioda.

Astfel obții o viteză de 3*10^8 m/s. Dar partea interesantă abia acum urmează: viteza asta nu depinde de direcția de propagare. Poți să orientezi montajul oricum și vei obține întotdeauna aceeași viteză. Dacă lumina ar avea nevoie de un mediu de propagare, viteza asta constantă ar fi ciudată, pentru că timpul de propagare ar trebui să depindă viteza cu care se mișcă acel mediu în raport cu montajul experimental (sau invers). Dar nu, constatăm că nu depinde.

Iar asta e o măsurare brută, pe care o facem azi pentru că avem și laseri pulsați, și fotodiode rapide, și osciloscoape cu rezoluție mare pe axa timpului. Dar bătrînii nu aveau astfel de minunății și făceau experimentele prin metode interferometrice, de mare precizie. Și au cosntatat același lucru, că viteza luminii în vid nu depinde de direcție, de viteza observatorului, de sursă, de culoare, de Doppler, de nimic.
0 0
Aha! Făceai și trimetere la experimentul Michelson-Morley. Ei toate astea au un bai (hibă). Și prin interferometrie, cît și prin metoda cu laser pulsat, experimentul nu ține cont de faptul că pe direcția de deplasare a fascicolului de lumină, sînt, musai două sensuri pe care se deplasează lumina, iar în cazul laserului pulsat, pe un sens lumina, iar pe sens opus vine semnalul de la fotodiodă (semnal care este supus aceluiași fenomen de  perturbare precum lumina).  Ei, totdeauna suma perturbărilor pe ambele sensuri va fi nulă, chear dacă există aceste perturbări, ele nu pot fi puse în evidență.   Mai pe scurt: efectul pe un sens va fi anulat de efectul pe sens opus, orice ar fi, lumină sau semnal electric).
0 0
Cum ar arăta un experimant de măsurare a vitezei luminii sau a uni semnal electromagnetic doar pe un sens? Poate că două ceasuri de mare precizie, unul comandă emiterea unui impuls, la o secvență de timp prestabilită, iar celălalt să recepționeze semnalul și să-l compare cu propria secvență de timp.  Adică: unul emite la timpul t, iar celălalt va recepționa la timpul t + diferența de timp necesară semnalului entru a parcurge distanța.
0 0
Intrînd ca gîsca în apă în această harababură creată de Neluţu-contra , pentru d-ul A.J. am două întrebări :

1.  Fotonii, în absenţa oricărui obstacol, îşi vor păstra energia la nesfîrşit?

2. Efectul Doppler depinde doar de percepţia fiinţelor şi a aparatelor?
0 0

Nelu, nu am timp să intru în multe detalii, dar mai întîi am o curiozitate: chiar credeți că pînă la dumneavoastră nu s-a gîndit nimeni la o posibilitate atît de banală ca asta că cele două sensuri ar putea să-și anuleze efectele? Dintre toți fizicienii, o parte nume mari, chiar credeți că nu i-a trecut nimănui prin minte să verifice asta?

Ipoteza eterului ca mediu de propagare pentru lumină a fost abandonată tocmai pentru că mișcarea lui nu a putut fi pusă în evidență. În ultimul stadiu, înainte de renunțarea definitivă la ideea eterului, s-a ajuns la concluzia că Pămîntul antrenează în întregime eterul și că de aceea nu-i putem observa mișcarea față de Pămînt. Dar pînă la urmă și teoria asta a murit.

Compensarea de care vorbiți ați scos-o doar așa, intuitiv, la repezeală. Dacă făceați un calcul simplu ați fi văzut că nu putem vorbi de o compensare. Presupunînd că eterul există și că are o viteză v față de montaj (componenta pe direcția propagării luminii), timpul de propagare într-un sens și în celălalt ar fi t1=d/(c+v), respectiv t2=d/(c-v). Observați că t1+t2 nu este egal cu 2d/c, ci întotdeauna mai mare. Deci compensarea este imperfectă. La distanțe d mari și cu instrumente (sau metode) perfomante, diferența aceasta de timp ar fi trebuit să devină detectabilă, dar nu a fost detectată niciodată, deși montajele aveau suficientă sensibilitate. Concluzia a fost că eterul nu există.

Da, se pot face măsurări în care lumina (și curentul) să se propage într-un singur sens, de exemplu cu un circuit optic inelar (pătrat sau de altă formă neliniară)  pus pe o masă care poate fi rotită. Căutați informații despre efectul Sagnac sau interferometrul Sagnac.

0 0
@Gheorghița:

1. Din cîte știu fotonii sînt particule stabile, nu au „termen de garanție”. Deci da, în principiu dacă nu-i absoarbe nimic fotonii călătoresc la infinit și-și păstrează energia.

2. Efectul Doppler e cît se poate de obiectiv. Nu depinde de percepția sau simțurile ființelor biologice și nici de defecte ale aparatelor. E valabil și la efectul Doppler al luminii și al celorlalte unde.
0 0
2. Nu m-am făcut bine înţeleasă. Matematic, fizic frecvenţele undelor emise nu se pot schimba. În cazul acesttui efect, nu totul se rezumă la variaţia distanţei emiţător-receptor? Poate şi de aici vine denumirea de "efect". Mulţumesc că m-aţi băgat în seamă, pentru alţii sînt lucruri elementare, pentru mine sînt folositoare, interesante şi mă determină să fiu mai curioasă despre legile universului.
0 0
Așa este, efectul Doppler apare cînd distanța dintre sursă și receptor nu este constantă. Frecvența undei la sursă nu se modifică, dar la recepție ea apare diferită de a sursei, pentru că variația distanței implică un timp de propagare mai lung sau mai scurt de la o oscilație la alta.

Pentru înțelegerea intuitivă a efectului Doppler e sugestivă următoarea imagine: un om bate cu ciocanul exact o dată pe secundă. Dacă mă îndepărtez de el, sunetul ciocanului nu-mi mai parvine o dată pe secundă, ci puțin mai rar, pentru că sunetul produs la fiecare lovitură de ciocan are nevoie de ceva mai mult timp decît cel precedent pentru a ajunge la mine. Dacă mă apropii, e invers. Astfel frecvența la recepție diferă de cea la emisie.
0 0

Unii protagonişti ai acestui site aruncă cu nonşalanţă expresia "efect Doppler" , de parcă l-ar avea la degetul mic.

Dumneavoastră m-aţi lămurit aproape complet şi simultan m-au şi copleşit cîteva întrebări. Le păstrez sau poate le dezleg singură. Mulţumesc pentru bunăvoinţă.

0 0
Da, sigur că timul pe cele două sensuri e asimetric. Dacă (v) tinde spre (c) timpul pe un sens și implicit timpul total tinde spre infinit. Dar raportul dintre (c) și (v) poate fi mai mare de un milion în cazul pămîntului, iar direcția e pe verticală, nu pe orizontală. Mă gîndesc că dacă timpul necesar deplasării unei unde, cu dus-întors pe o direcție, este mai mare dacă mediul în care are loc deplasarea undei respective are și el la rîndul lui o deplasare pe aceiași direcție, deplasare relativă a mediului față de sistemul oscilant; nu face ca ceasul (un sistem oscilant) aflat la bordul unui satelit al Pămîntului să ticăie ( oscileze) mai lent, adică să nu măsoare timpul real?
0 0
Nelu, eu vă propun să calculați efectiv vitezele, pentru că intuiția nu vă ajută. Faceți-le măcar estimativ, ca ordin de mărime. Nu e nevoie de precizie. Milionul de care vorbiți nu e nicidecum milion, ci numai vreo 10000. Asimetria e detectabilă.

Direcția eterului depinde de locul de pe Pămînt unde se face experimentul și de ora locală, dar în fiecare zi există cel puțin două momente în care direcția eterului este orizontală (presupunînd că eterul are o direcție constantă în raport cu stelele și că nu e antrenat deloc de Pămînt). Și apoi nu e musai ca montajul să fie în plan orizontal.

Aceleași calcule le-au făcut și Michelson și mulți alții, doar nu vă imaginați că sînteți primul sau că ei și-au făcut experimentele fără a calcula ce nivel de eroare își permit pentru a detecta mișcarea eterului. Primul experiment al lui Michelson a fost la limită, adică nivelul erorilor era apropiat de nivelul la care se aștepta pentru mișcarea franjelor. Dar apoi a reluat împreună cu Morley experimentul în condiții mult mai îngrijite, încît putea detecta mișcări de 10 ori mai mici. Dacă eterul exista și se mișca față de Pămînt cu viteza Pămîntului în spațiu, experimentul l-ar fi putut sigur în evidență. „Eșecul” experimentului a însemnat fie că lumina nu are nevoie de eter, fie că eterul este antrenat total (sau în foarte mare măsură) de Pămînt. Michelson însuși a preferat explicația a doua. Teoriile de azi preferă varianta fără eter.
0 0

! A.J. Scurtcircuitînd puţin dialogul pe care-l duceţi (partenerul nu va renunţa niciodată, veţi îmbătrîni aici) am o întrebare:

Dacă întîlnesc cîţiva fotoni pe drum, cum pot să aflu de unde vin, cît au mers şi ce vor să facă? Exprimarea este prozaică, dar sînt convinsă că ştiţi ce mă interesează.

0 0
Eu cred că pămîntul nu se mișcă în eter, ci eterul e cel care-l mișcă (rotație, revoluție) și carer ar putea fi cauza gravitației.
0 0
Gheorghița, din cîte știu eu fotonii nu au la ei buletin de identitate. (Exprimare tot prozaică, dar sigur ați înțeles.) Din punct de vedere experimental, un foton nou-născut acum dintr-un bec e identic cu unul sosit de pe la începutul universului.

Nelu, nu schimbați vorba. Ați făcut calculul?
0 0

Nu! Pămîntul nu se deplasează prin eter, cu viteza sa orbitală (viteza pe orbită în jurul Soarelui), ci se se deplasează, oarecum, cu eterul de la nivelul său orbital.  Eterul e absorbit de materia din planetă, stea, gaură neagră etc și această interacțiune necunoscută generează energia termică din interiorul acestor corpuri din univers, iar această absorbție, noi o știm, simțim ca fiind gravitație. Ei, eu am zis o cifră, cum că la nivelul Pămîntului și perpendicular pe suprafața acestuia, acest eter (fluid cosmic necunoscut) ar avea o viteză de 300m/s. D - aia am „aruncat” cifra de un milion. La corpurile mai masive și mai dense această viteză (v) ar fi mult mai mare, iar în proximitatea unei găuri negre, viteza fluidului ar putea atinge și depăși viteza luminii (c). Iată o explicație că noi nu vedem o gaură neagră ( v egal sau mai mare ca c), 

0 0
Toate aceste afirmații fanteziste au nevoie de dovezi. Nu cred că le aveți.
0 0
Faptul că în preajma corpurile masive din univers lumina ( o undă în eter) suferă o deplasare gravitațională spre albastru, pe sensul spre corp, înseamnă că și eterul este antrenat, cade pe și în acel corp. Chestia cu deformasea spațiului și timpului din preajma corpurilor masive din univers, mie, mi se pare o aiureală.
0 0
Mie mi se pare ce spuneți dumneavoastră o aiureală. Ce facem atunci? Ne bazăm doar pe impresii personale? Dacă aveți o teorie care s-o înlocuiască pe cea actuală, foarte bine, demonstrați-o pe bune, nu cu trei surcele aruncate într-o discuție. Ce spuneți acolo nu e nici teorie confirmată, nici teorie neconfirmată, nici ipoteză, ci cel mult un firav început de ipoteză. Mai are mult de mîncat pînă să devină cunoaștere.
0 0
Din păcate, unele teorii actuale, despre univers, nu au apărut în urma unui raționament profund, ci a unei concluzii pripite, a unui surogat de rațiune, numai ca să dea bine pe moment, moment mai scurt sau mai lung, dacă se poate spune. La o problemă, ecuație soluția corectă e cea care dă bine pînă la capăt. O soluție care dă bine, e corectă doar pînă la un punct, nu poate fi soluția, rezolvarea corecă. Între acaste teorii și teoriile, tezele din Biblie, eu văd multe asemănări, mai că nu văd, aud sau citesc: „Așa a făcut Domnul! Sau Toate-s cu voia Domnului. Cum o fi aia: „curbura spațiului sau spațiu-timp? Cum o fi aia: viteza constantă a unei particule (foton) , ajunge într-o sticlă unde viteza scade, iar cînd iese din sticlă, viteza creșre la loc? Aaaa, e foton numai la plecare și la sosire, iar pe parcurs e o undă!?   Apropo! De ce efectul fotoelectric nu poate fi explicat prin: lumina o undă? Ce, particula care zgîndăre electronul, trebuie să vină din afară? Particula sau particulele poate, bine mersi, să fie chear lîngă  electron.
0 0
Dacă am înțeles bine, vreți să spuneți că părerile dumneavoastră despre lumină au apărut în urma unui raționament profund.

Facem așa. Încheiem discuția asta, că oricum nu duce nicăieri, și vă apucați dumneavoastră frumos să explicați omenirii cum stau lucrurile într-adevăr cu lumina. Iar dacă omenirea va ajunge la concluzia că aveți dreptate, sîntem cu toții cîștigați. Dacă nu, atunci desigur e vina omenirii, că n-a fost capabilă să vă pătrundă profunzimea raționamentelor.
0 0
Numai bine. Chear că s-a cam lungit. Sănătate!
...