In primul rand, corpul acesta cat de destept sau limitat este, aparent dusmanos sau cum ii mai spui, este cel ce ne permite sa existam acum si aici.
Corpul stie foarte bine sa colaboreze cu "strainii", cat timp acestia respecta regulile casei ce ii permit organismului pastrarea identitatii si a autonomiei. Un exemplu este urmatorul: daca intra niste bacterii in sange, ele nu produc nimic folositor, in schimb consuma glucoza si dupa necesitati chiar si oxigen (deci concureaza cu celulele organismului care ne permit sa ne miscam, sa gasim hrana, sa radem, sa mergem cu bicicleta); sa zicem ca organismul isi intensifica activitatea, aduce mai mult, sa ajunga si parazitilor; doar ca parazitii cum dau de bine se inmultesc. Altceva nu stiu sa faca. Doar consuma. Daca bacteriile si parazitii ar fi "oameni de inteles", sa ai cu cine sa vorbesti, atunci diplomatia ar fi o optiune. Insa "domnule HIV" va rugam sa parasiti organismul acesta si sa nu va mai apropiati niciodata de oameni deoarece vrem sa traim in bunaintelgere. Nu se poate. Si pentru diversitatea microbilor din exterior omul ar deveni un fel de mediu de cultura fara identitate.
Problema este ca mecanismul imun are un reglaj fin, individualizat. Anticorpii mei impotriva aceleiasi tulpini de pneumococ sunt un pic diferiti de anticorpii tai. Nu prin partea care se prinde de pneumococ ci prin partea prin care comnica cu restul organismului. Anticorpul e un fel de eticheta care marcheaza intrusul. Aceasta eticheta este citita de alte celule imune din corp, macrofage si limfocite, care inglobeaza complexul anticorp-antigen (fagocitoza) si il digera, sau incep sa dea cu diverse substante si enzime distrugatoare in zona respectiva. Microbii sunt organisme vii, se adapteaza. Au material genetic care poate incerca diverse strategii, produc alt tip de proteine membranare, isi schimba moleculele de pe suprafata (ca si cum s-ar deghiza) si astfel fenteaza anticorpii pe care gazda tocmai ce i-a construit. Unii microbi sunt foarte rezistenti de la natura, cum este bacilul tuberculozei care are un perete mai special format din acid micolic si nu permite patrunderea substantelor ce incearca sa il distruga.
Raspunsul imun este ca o instructiune identica spusa unor executanti diferiti. Fiecare va face lucrurile cumva "in felul sau". Si acest fel are de mult ori un grad de arbitrar. De exemplu organismul sintetizeaza mai multe tipuri de anticorpi impotriva unui agent infectios, dar unii dintre ei sunt complet ineficienti. Raspunsul imun raspunde automat la orice conformatie moleculara straina care depaseste anumite dimensiuni. Dar nu impotriva tuturor este la fel de intens. Exista o modulare a raspunsului imun, si da, aici lucrurile incep sa devina incerte.
Ceea ce vezi tu dusmanie este acelasi lucru cu refuzul apei de a se amesteca cu uleiul.
Este departe de a fi perfect acest corp, insa nu ne ajuta cu nimic sa ne maniem irational impotriva limitelor, e ca si cum ne dam cu capul de zid in loc sa cautam o poarta.
Face lucruri extraordinare corpul, multe chiar, si probabil ar putea face si mai multe. Unul dintre lucrurile extraordinare este ca iti permite sa simti ca existi intr-un mod concret, neindoielnic si te pune in fata unor probleme cosmice cum sunt viata, moartea, ratiunea, cunoasterea.
Ai punctat foarte bine ca este subdezvoltat restul organismului fata de creier, daca nu ca forma, cel putin ca functii si capacitate de reparare si regenerare.