Pentru a vă înregistra, vă rugăm să trimiteți un email către administratorul site-ului.
Pune o întrebare

3.6k intrebari

6.8k raspunsuri

15.5k comentarii

2.5k utilizatori

9 plusuri 0 minusuri
1.9k vizualizari
Unul din principalele atu-uri ale credintelor religioase (poate cel mai important) este diminuarea stresului cauzat de ideea inevitabilei disparitii. Dar noi, ateii, nu "beneficiem" de atare iluzie, deci avem nevoie de o atitudine constructiva, chiar o filozofie adecvata. Care ar fi aceea ? Poate combate cu succes frica de moarte biologic scrisa in genele noastre ?

Ma mai intereseaza un aspect: cand esti tanar, moartea iti pare foarte departata si nu te streseaza prea mult. Dar oare cand esti in varsta, frica de moarte creste ? Sau se pastreaza la fel ? Sau poate scade, cu gandul ca ai trait destul si ai facut ceea ce era de facut ?
Senior (8.7k puncte) in categoria Psihologie - Filozofie
0 4

Salut.O discutie ca oricare alta.Cine studiaza structurile atomice si sub atomice nu isi cauta inceputul ci sfirsitul.Am primit urmatoarea replica ,orice sfirsit este un nou inceput,Fara comentarii.Sa auzim de bine.

0 1

C2H5OH pe langa altele

0 1

C17H21NO4 dumnezeul multora, care se pretind atei.

5 Raspunsuri

4 plusuri 0 minusuri
 
Cel mai bun raspuns
Desi nu-mi place sa ma numesc ateu (sunt si aici cateva subspecii), conform definitiei sunt pentru ca nu cred in basme, povesti cu zane si alte explicatii religioase magice sau teorii spirituale moderne, ce altora le servesc drept realitate, deci ma confrunt si eu cu aceasta problema existentiala a temerii de moarte. Orice om are temeri, simte anxietate si frustrare cand se gandeste la moarte, chiar si "credinciosii" indiferent care ar fi doctrina pe care se bazeaza, toti vor in rai dar nimeni nu vrea sa moara.

Fie ca esti adolescent, adult sau batran, toti oamenii mai devreme sau mai tarziu se vor confrunta cu gandul mortii. In general cu cat esti mai batran, deci mai aproape de final, esti mai preocupat de inevitabilul sfarsit, dar bine ar fi zic eu, sa te preocupe acest lucru cat mai timpuriu pentru a avea timpul necesar si capacitatea de a intelege si accepta acesta regula a universului din care faci parte. Nu e usor sa ajungi sa fii impacat cu gandul ca viata e limitata, dar nici imposibil. In primul rand trebuie sa consntientizezi si sa te confrunti cu aceasta temere cat esti tanar cand ai o capacitate buna de a rationa si a intelege ca ai un timp limitat pentru a reusi sa-ti cunosti adevarata natura, pentru a lucra la dezvoltarea ta personala, pentru a fi mai moral, pentru a contribui si a aduce un plus valoare viitoarelor civilizatii de oameni ce isi vor baza existenta pe civilizatia prezenta si toate celelalte trecute.

Nu sunt multe teorii rationale care sa poata consola omul cu gandul mortii, dar un lucru e cert, noi nu suntem ceva separat de acest univers, noi suntem o mica parte din el, o parte complexa, evoluata, capabila sa rationeze, sa constientizeze si sa-si cunoasca adevarata sa natura. Dupa moarte, particulele atomice si subatomice din care suntem constituiti vor reintra in ciclul nesfarsit al tranformarilor prin care materia se manifesta. E de dorit sa renuntam pe cat posibil la ego-ul nostru, pentru ca acesta ne da senzatia de individual, de separat, de mai bun, mai special, dupa moartea fiecaruia nu poti sa zici ca atomii lui de carbon, oxigen, hidrogen si etc. sunt mai buni, mai rasariti decat ceilalti atomi de la restul lumii. Diferenta dintre oameni apare la modul in care acestia traiesc si gandesc, iar tot ce poti sa apreciezi sau sa condamni la un om sunt actiunile sale nicidecum natura sa. Cred ca trebuie sa ne bucuram mai mult de ceea ce suntem acum, sa ne folosim potentialul de cunoastere la maxim, sa ne dezvoltam ratiunea, sa depunem toate eforturile necesare pentru a fi mai buni, mai morali si sa nu reprezentam o rusine si motiv de repulsie pentru generatiile viitoare.

Nu cred sa existe mare durere fizica in momentul unei morti normale, naturale, moartea in sine nu cred ca doare, durerea e psihologica si provine din faptul ca nu acceptam fenomenul in sine. Ne doare ego-ul, doare faptul ca se termina viata si nu esti dispus sa accepti asta. Cine zice ca nu ai cum sa te temi de moarte in sine pentru ca nu ai experimentat asta, greseste, nu e necesar sa experimentezi ca sa intelegi ca nu-ti place, dupa ce o experimentezi deja nu mai esti constient, au experimentat acest lucru miliarde de oameni inaintea noastra si e suficient ca sa intelegi ca nu ai scapare. Fiecare poate spera la o exceptie, poate, poate ceva se intampla si reusim sa o pacalim, dar ne amagim, in loc sa ne confruntam cu realitatea, noi fugim de ea, universul functioneaza dupa niste legi stricte si nu face rabat de la ele pentru nimeni.

Ideea e ca nu exista o formula standard, sau ceva magic care sa inlature teama de moarte si sa aduca in schimb pacea si impacarea cu sine, tine de fiecare in parte cum reuseste sa inteleaga si sa accepte inevitabilul. E drept ca exista alcoolul, pastilele, droguri, deci diferite substante capabile sa diminueze din frustrarea si anxietatea resimtita, dar acestea nu reprezinta o rezolvare ci doar o cale mai usoara, de moment, fuga de problema, pana cand dai iar ochi in ochi cu teama si iti zice buhuhuu. Psihologia si filozofia rationala sunt singurele mijloace prin care putem sa dobandim pacea si linistea interioara, dar acestea se dobandesc in timp printr-un efort sustinut.

 

Pe acest subiect as avea si eu o intrebare pentru cei care se confrunta cu astfel de probleme existentiale si vor sa-mi raspunda. Ai prefera: a) o moarte constienta, adica sa fii constient de actul in sine pana in ultima clipa; sau b) o moarte rapida, fulgeratoare, ceva sa nu apuci sa constientizezi fenomenul? A sau B si de ce ai ales varianta respectiva?
Junior (925 puncte)
2 0
Multumesc pentru raspuns !

Am pus aceasta intrebare pentru ca sunt de parere ca necredinciosii au nevoie de o filozofie lucida a constientizarii inevitabilului sfarsit - cu cel putin 2 roluri: a mobiliza individul in indeplinirea rolului sau social in timpul vietii si a usura "marea trecere", eliminand frica de moarte inscrisa in genele noastre. Aceste doua dimensiuni sunt subiectul manipularii religioase, iar daca demontam povestile lor, trebuie sa punem ceva in loc.

Asta ar putea fi chiar un subiect abordat in clasa a 12-a, tanarul trebuie sa stie care sunt fazele vietii, care sunt anii rodnici biologic si in munca, care sunt problemele sociale si medicale ale apusului - s-ar putea studia biografiile unor oameni emblematici, etc.

Privind momentul efectiv, si eu ca simplu om ma tem (in principiu) de o moarte dureroasa si lipsita de demnitate. De aceea, sunt adeptul eutanasiei medicale - nu e suficient sa ai o moarte fulgeratoare, imi doresc si una demna din punctul de vedere al urmasilor.
0 0
@Truth apreciez si respect cum iti argumentezi si exprimi opiniile!

E drept ca ceva trebuie sa pui in locul teoriilor iluzorii, iar acel ceva poarta numele de realitate. Trebuie sa elaboram o teorie psiho-filozofico-rationala care sa stimuleze omul sa gandeasca rational, sa cunoasca, sa traiasca si sa accepte realitatea asa cum este ea. Manipularea religioasa e doar una din importantele forme de manipulare la care omul e supus si ar disparea daca ratiunea si moralitatea ar fi principiul dupa care ne-am ghida in viata, iar aici nu ma refer la cazuri particulare ci la noi ca umanitate.

Eutanasierea medicala se incadreaza la moartea constienta, deoarece e un act liber consimtit, dar ma gandesc si nu-mi dau seama cum ar putea fi reprezentata o moarte lipsita de demnitate in perspectiva ta? Tot ce imi vine in mine in acest moment, ar fi o executie nedreapta, ceea ce din fericirea nu prea mai este cazul. Nedem e ceva doar atunci cand esti victima unei nedreptati, dar moartea ce tine de cauze normale, naturale nu cred ca ar putea fi nedemna. Eu as prefera sa fiu constient pana in ultima clipa indiferent ce ar presupune asta. Din punctul meu de vedere durerea nu este o problema, nu ma sperie, ea poate fi ignorata, diminuata, tinuta sub control de la nivel psihologic.

Am pus aceasta intrebare legata de preferintele modului in care am putea muri, pentru ca sunt curios ce ar prefera lumea intre cele doua variante: constient/inconstient si care ar fi motivatia alegerii.
2 0
Moarte nedemna ? Ca unchiul meu, insuficienta respiratorie progresiva in urma unui cancer la plamani, decedat in convulsii violente timpul transferului intre spitale. Ca prietenul meu, macelarit de rotile trenului. Ca vecina mea, zdrobita de caldaram dupa o lunga cadere de pe Intercontinental. Sau ca o cunostinta, care si-a dat foc pentru o dragoste neimpartasita, avand parte de o dureroasa agonie.

Revenind la Viata si Moarte, cred ca solutia este sa adoptam o filozofie naturalista, intelegand limitatul nostru rol in ansamblul universal si gradele noastre de libertate in aceste circumstante. Asta presupune predarea la scoala a unor elemente fundamentale (si pragmatice) de educatie stiintifica, medicala, economica si sociala in sens larg. Sa constientizam ca viata omului este scurta si doar una, in restrictiile pamantesti, si iesind din scoala sa fim deja pregatiti pentru ea, nu niste ametiti care se mint sau care se lasa mintiti. Sa jucam jocul pe care ni l-a impus Natura, dar sa-l jucam eficace, fiind multumiti la capat de drum. Caci timpul trece repede, tic-tac, tic-tac...

PS: Ai folosit in ambele comentarii termenul "morala". Atentie, este o notiune foarte imponderabila, o tema dificila.
0 0
In ceea ce priveste demnitatea, depinde ce intelege fiecare prin acest termen. Pentru mine demnitatea e in stransa legatura cu moralitatea, e acea trasatura psihologica prin care ne traim senzatia de libertate si egalitate. Nu intru in detalii conceptuale pentru ca este un subiect mai sensibil asa cum este si moralitatea.  Personal nu-mi doresc o moarte dureroasa in urma unei boli incurabile si sper sa nu fie cazul, totusi daca o fi sa se intample mi-as accepta conditia cu demnitate, dar nu am ceva impotriva eutanasiei medicale. Nici o moarte in urma unui accident nu as putea sa o consider nedemna, pentru mine nedem ar fi doar ceva impotriva naturii, mai exact cand cineva atenteaza la viata ta si iti incalca drepturile fundamentale de om. Pentru mine nedemna e moartea din lagarele naziste, arsul pe rug, trasul pe roata, tortura si orice alta forma de abuz asupra dreptului fundamental la libertate, sau orice actiune imorala ce vatameaza integritatea celor din jur. Nu intentionez sa-ti contrazic principiile, stiu ca e mai complicat si mult de dezbatut, dar iti accept si respect opinia!

Obisnuiesc sa folosesc si sa aduc in disctutii subiectul moralitate deoarece orientarea mea este una psiho-filozofica cu o sustinere rationala zic eu, dar nu am dezvoltat subiectul deoarece tema nu necesita aprofundarea principiului numit moralitate. In general sunt in perfect acord cu adoptarea unei filozofii naturaliste, sau trairea realitatii cum o denumesc eu in contrast cu teoriile iluzorii ce domina lumea.

P.S.: Eu sunt nou pe aici, dar am citit cateva subiecte prin forum si am vazut argumentari si oameni de o foarte buna calitate printre care te numeri si tu, foarte inteligenti si cu mult bun simt, ceea ce ma bucura si apreciez la acest site unde sper sa dezbat constructiv cateva aspecte ale vietii si cunoasterii rationale.
1 0
Frumos răspunsul tău paşnicule războinic (pentru?.. :)... ), aşa că l-am şi votat!

La ideea ta de final, legată de faptul că nu există o formulă standard, aş mai adăuga că de fapt formula o concepem fiecare de-alungul vieţii şi, indiferent de momentul morţii, ea va exista într-o anumită formă. O avem deja şi acum fiecare dintre noi şi este foarte legată de răspunsul la întrebarea ta.

Trebuia să formulezi separat acea întrebare, cred că vei fi surprins ce bine va fi cotată! Deci îmi amân puţin răspunsul (pentru că e foarte faină întrebarea), în ideea că poate vei face asta şi atunci pun acolo un răspuns.
0 0
Mulţumesc de apreciere! Războinic paşnic în sensul de luptător cu sine şi pentru sine. Luptător pentru adevăr, pentru demnitate, un luptător cu sete de cunoaştere şi dezvoltare personală! Se pot spune mai multe, dar dacă urmăreşti fimul o să înţelegi mai bine ce ar presupune această sintagmă de "peaceful warrior" :)

Evident că nu există o formulă standard, pentru că fiecare îşi găseşte formula potrivită pentru sine, după cum foarte bine ai zis şi tu şi eu, când am spus că ţine de fiecare cum reuşeşte să înţeleagă şi să accepte inevitabilul. Practic difertenţa este dată de trăirile subiective ale fiecăruia, dar teoria psiho-filozofică raţională în linii mari este cam la fel la toţi cei care percep sau măcar întrezăresc cât de cât realitatea.

Să ştii că m-am gândit la faptul că ar fi trebuit să-mi exprim întrebarea separat, dar m-am gândit că are legătură cu subiectul prezent şi dint-un soi de comoditate, plus o uşoară teamă că nu ar fi un subiect suficient de interesant, am ales să o exprim simplu în prima mea postare. Îţi multumesc pentru interesul manifestat şi pentru recomandarea ce aleg s-o urmez în următoarele clipe.
0 0
Păi poţi să pui o întrebare legată de întrebarea curentă, iar cine o să vrea să priceapă contextul mai complet, va avea legătura spre această dezbatere...

Dacă eşti tot ce ai înşirat mai sus, nu văd de ce ar fi un criteriu pentru tine cât de interesant li se pare unora! O întrebare pusă poate primi răspunsuri tot timpul, inclusiv după ani!... Este decizia ta, eu te încurajez pentru că e o întrebare bună, dar şi pentru că sunt conştient că nu e uşor să formulezi o întrebare! Hai... Succes!!
0 0

Deja am deschis topicul cu întrebarea enunţată şi aici în primul meu comentariu, cine doreşte să mai răspundă poate să o facă unde consideră că ar fi mai potrivit, important e să-şi argumenteze preferinţa, ceea ce am să fac şi eu la rândul meu.

http://www.scientia.ro/qa/19260/daca-ar-fi-sa-alegi-intre-o-moarte-de-care-sa-fii-constient-pana-in-ultima-clipa-si-una-inconstienta-ce-ai-prefera

1 plus 0 minusuri
Animalele nu pricep ca vor muri, iar omul primitiv cand a capatat ratiune si a inteles acest lucru i-a provocat o trauma permanenta, religia a compensat in parte acest stres.

 

Noi ateii ne putem proiecta in viitor influenta, sperand ca descendenta noastra cu ajutorul stiintei va putea trai mult, sute de ani, sau ca intr-o zi lumea va construi masini capabile se evolueze si sa se autoreplice creand  zeci de mii de ani civilizatii avansate avand la baza existenta noastra aproape banala.

Toate marile proiecte ale lumii sunt facute de oameni deosebiti, dar care au intre stramosii lor , indivizi analfabeti si ignoranti , isi au rolul lor, fara ca ei sa fi fost constienti de acest lucru. Populatia care a intemeiat Roma, probabil se gandeau mai tot timpul la problemele triviale ale vietii.
Experimentat (3.3k puncte)
0 0
OK, dar la modul personal ce sentimente ai incerca privindu-ti in ochi sfarsitul ? Un individ rational isi invinge angoasa mortalitatii ?
0 0
Nu este un sentiment prea placut, in anumite momente cand am crezut ca am probleme grave, stresul a fost mare dar totusi puteam sa indeplinesc activitatile zilnice.

Nu automat indivizii rationali isi inving angoasa mortii, dar sigur o inteleg si accepta mai bine. Probabil barbatii simt o frica mai mica, dovada sunt voluntarii care au mers la razboi.
0 plusuri 8 minusuri
ma, sunteti cam penibili cu solutiile voastre, dar o intrebare mai interesanta pe care ar trebui sa vi-o puneti ar fi: "pentru ce traiesc daca toate vor fi sterse?"

asa ca va las sa fierbeti in sucul vostru propriu....succes
Novice (243 puncte)
3 1

Costinele chiar vrei sa ne obosesti ? tu esti cat de cat coerent in cea ce faci si spui ?

Chiar tu ai pus candva pe forum intrebarea " DE CE TRAIM?"

Ca sa ne facem o idee ce consideri tu o intrebare interesanta, m-am uitat la celelalte intrebari puse de tine.

 

"DE CE FACE MARUL MERE ?"

"DE CE SUNTEM IN 2013?"

"DE CE SE INVARTE PAMANTUL IN JURUL AXEI SALE?"

 Iar dupa ce baietii raspund la aceste intrebari ( profunde) , apari cu declaratii la sfarsit de genul "

" un comentariu mai cum se cade, restul e cancan"
 
 
Eu cred ca ai gresit forumul, acesta iti vine mai mare cu cateva numere.
 
 

 

2 1
Pentru ce ne-a creat Dumnezeu, daca oricum 90% dintre noi vom fi trimisi in Iad? N-are un randament prea grozav...
2 1

Nu numai ca ne-a condamnat la chinuri vesnice post-mortem, dar ne-a si facut imperfecti, cu mecanisme biologice excesiv de complicate si foarte instabile, supuse hazardului,  apoi si cruzi, avari si violenti, etc.

Pentru ca a facut o treaba de mantuiala, dumnezeul asta nu merita niciun respect ! smiley Dar vad ca sunt unii care insista sa se inchine la idoli, ca oamenii preistorici.

1 1
Problema e  ca lumea nu stie atat de multa biologie cat sa cunoasca aceste mecanisme biologice imperfect 'create'.  Iar cand nu stii cat de imperfect esti, e cumva logic sa te crezi fiinta ideala.
0 0
probabil, pentru ca aici sunt numai tipii de genul care cred ce vor
0 1
@Marco, POATE am pus niste intrebari stupide, dar si voi aveti o logica cat se poate de "dubioasa", pe care o numiti stiinta, cum ar fi amestecarea informatiei genetice produce informatie genetica NOUA si BENEFICA......no`, daca eu gresesc, contrazice-ma cu argumente, nu cu minusuri si alte bazaconii.
2 1
amice, toata lumea aici invata de placere, si spre deosebire de alte frumuri cu alta tematica (politica , fotbal) aici chiar domneste o armonie pe care nimeni n-o impune. De fapt lumea stiintifica la nivel mondial nu este centralizata. Ai o mica problema , in felul in care te adresezi celoralati .  ce cauti pe un froum in care se scriu "bazaconii"?

spargerea unui cod, inseamna amestecarea "informatiei" pana cand apare ceva "benefic"

Programele de calculator sunt imbunatatie de indivizi specializati, pt. ca este modul cel mai practic. Asta nu inseamna ca daca am lua un soft si intr-un supercalculator am face multe bilioane de combinatii intamplatoare si dupa fiecare combinatie am evalua cu un alt program eficienta rezultanta, nu ar aparea pana la urma si combinatiile urmarite. O asfel de programare nu este eficienta ecomonic, dar natura neavand alta solutie, fiind un proces orb, il foloseste din plin.
2 plusuri 0 minusuri
Nu simt nici un regret, chiar daca as sti ca mor peste un minut. Moartea mea nu inseamna nimic pentru ceilalti indivizi (preocupati de propria lor trecere in nefiinta). Probabil ca daca as fi fost un Aristotel, Da Vinci, Einstein, as fi simtit un regret dat fiind faptul ca as mai fi avut ceva de dat omenirii. Pe de alta parte, omului nu cred ca-i este frica de moarte (pentru ca nu stie ce-i aia, n-a experimentat-o niciodata), ci de frica de durere. Ii este frica sa nu doara, sau in orice caz, sa fie suportabila. Ceea ce nu se va intampla, moartea TREBUIE sa doara. Si va durea. Organismul nostru, asa imperfect cum este, a prevazut deja asta si a dotat corpul fizic cu glandele suprarenale care elibereaza in fractiuni de secunda hormonii necesari. Dar daca totusi ii elibereaza prea tarziu si noi apucam sa traim angoasa mortii?! Legat de aceasta tema, am citit cam tot ce am gasit despre lagare de exterminare (inclusiv Sven Hassel), inchizitie, torturi inimaginabile care faceau ca moartea sa devina o usurare, o evadare spre paradis. Cu siguranta nu vrem ca moartea sa fie o eliberare. Dar nici nu vrem sa vina. Nu azi, in orice caz. E ca hotararea de a te lasa de fumat: da, am sa ma las candva, dar nu azi. Vad eu, maine, poimaine. Ne pacalim ca moartea noastra ii va indurera pe cei dragi...asta e doar de suprafata. Nu stiu cati dintre cei care au puterea si onestitatea de a recunoaste si-ar da viata pentru cineva drag daca ar avea timp de gandire. Una peste alta, suntem ingrati, speriati si nevolnici. Stim ca va veni sfarsitul si facem tot ce putem sa-l amanam. Si incercam sa gasim solutii. De aceea se refugiaza majoritatea in biserici, cred ca acolo au o sansa. Noi, ateii, suntem obligati sa privim adevarul in fata, sa ne reculegem si sa ridicam capul: da, de cand am capatat constiinta am stiut ca va veni ziua aceea. Traim impreuna si murim singuri, nimeni nu ne poate lua suferinta, suntem obligati s-o parcurgem secunda cu secunda. Cu siguranta exista mii de filozofii despre sfarsit, mult mai pertinente. Am spus doar cum vad eu ultima clipa. Adevarul e ca sunt un pic curios, ceea ce adauga o oarecare usurare la venirea momentului :D. Pana una-alta...mai am vreo 2-3 beri prin frigider;)
Junior (458 puncte)
0 0
Cer scuze pentru editare d-le Truth, n-am idee de ce nu-mi apare textul cu pauzele si punctuatia necesara, o fi de la soft. Sper ca raspunsul sa fie inteligibil totusi.
0 0

Haide mai, scuteste-ma cu "d-le Truth" ! smiley

Vezi ca e nevoie sa mai dai un "enter" dupa fiecare paragraf ... interfata are o mica problema. Si da, apreciez raspunsul tau !

0 0
Am dat, chiar de 2 ori dupa fiecare paragraf, la scriere si editare apare pauza, la afisare nu. Intr-adevar, am avut niste aplicatii care foloseau profilul flash si javascript, posibil sa fi fost din cauza asta.
3 plusuri 0 minusuri
Acceptarea morţii vine în timp, nu cred că e nevoie de vreo filosofie specială pentru asta. Pur şi simplu survine acea acceptare la fel de naturală ca şi moartea.

Sentimentul de frică nu vine neapărat din evenimentul final al morţii, ci mai ales din pricina consecinţelor pe plan personal: dispariţia conştiinţei personale, tot ce presupune acel ego, toate gândurile, preocupările, sentimentele, amintirile, bucuriile.. totul. Nu e un sentiment prea plăcut când ne gândim la asta, pe mine mă ia un soi de depresie, pe care însă o pot controla (încă, cel puţin), dar simt din ce în ce mai puternic că va fi vorba de o acceptare relativ simplă. O relaxare poate la un nivel inconştient, dar şi conştient, genul de resemnare relaxată în faţa inevitabilului.

Dar cum spuneam, e nevoie de timp, iar cei mai tineri fie nu au abordat serios problema, fie nu vor să o facă încă şi poate nici nu o vor face vreodată, caz în care e mult mai firesc să simtă o teamă profundă, să fie un eveniment apocaliptic şi clar nu va putea fi vorba despre o acceptare, va fi mult mai greu de parcurs psihic.

Părerea mea este că despre moarte e nevoie să ne gândim la fel de lucid ca şi despre orice alt eveniment important din viaţa noastră. Orice situaţie care presupune o pregătire mentală, cere o înfruntare directă şi cât se poate de lucidă a circumstanţelor acestei situaţii , momentul final depinzând enorm de cât de sinceri şi deschişi abordăm realitatea.
Experimentat (3.1k puncte)
0 0
Foarte bine, sa fim pragmatici - trebuie sa stii ca o sa mori (de-adevaratelea, nu doar ca sa bati la poartea Raiului) ca sa poti sa traiesti eficient si complet, trebuie sa-ti constientizezi sfarsitul in contextul natural - pentru a elimina temerile si trebuie sa ai garantia ca poti sa mori linistit si in mod demn cand va suna ceasul.

Dar ca sa se intample asta, mai trebuie indeplinite o groaza de conditii: medicina sa asigure (tuturor !) durata medie a vietii ca nu mori prematur inainte de a-ti juca rolul social si personal, sa fie combatuta paradigma religioasa a transcendentei (care stimuleaza supunerea, asteptarea unei rasplati post-mortem, etc), sa-ti fie asigurat dreptul legal la o moarte demna, samd.
0 0
Dacă stăm să aşteptăm ca alţii să ne asigure condiţii să murim cum vrem noi, ar trebui să mai trăimi o grămadă de vreme!...;)...

Sigur că dacă se întâmplă să se poată satisface unele din acestea, "pregătirea" va decurge şi mai uşor, dar în principiu eu cred că confortul psihic vine dintr-un echilibru interior şi va putea oferi acea acceptare într-o mare parte independent de acele condiţii.
...