Am mai citit cate ceva pe tema interpretarii pe care o putem da conceptului de gravitatie din teoriile lui Einstein.
Fara vreo pretentie de intelegere completa, descriu ce am priceput eu in cele ce urmeaza.
Einstein descrie universul ca fiind o entitate geometrica in 4 dimensiuni, cele 3 dimensiuni spatiale si una care deriva din ceea ce noi percepem ca timp, care, strict matematic, in ecuatiile relativitatii, se scrie ca un termen imaginar (inmultit cu radacina patrata a lui -1).
In aceasta entitate in 4 dimensiuni, numita, sa zicem, continuum spatio-temporal, putem spune ca materia "regleaza" curbura spatiu-timpului care, la randu-i, dicteaza miscarea materiei. Cand vorbim atat despre curbura, cat si despre miscare, ne referim la concepte abstracte, gandite in 4 dimensiuni, nu la curbura si la miscarea din experientele noastre cotidiene.
De pilda, in universul lui Einstein, niciun om ori nicio particula nu este vreodata in repaus, deoarece calatoresc neincetat prin timp, cu viteza luminii, daca sunt in repaus in spatiu, sau cu viteze mai mici prin timp, daca se misca prin spatiu.
Cand in continuumul spatiu-timp ne apropiem de mase foarte mari, acesta este distorsionat (curbat), iar efectele sunt, daca ar fi sa trecem formalismul matematic in cuvinte, ca atunci cand calatorim prin timp suntem fortati sa acceleram prin spatiu (simplul fapt ca existam intr-o zona a spatiu-timpului aflata sub influenta unei mase mari ne face sa acceleram prin componenta spatiu a continuumului si, respectiv, sa ne deplasam ceva mai lent prin componenta timp a continuumului). Asta e interpretarea pe care teoria geometrica in 4 dimensiuni a lui Einstein o da gravitatiei.
In teoriile lui Einstein, masele se deplaseaza pe traiectorii drepte in spatiu-timp, iar spatiu-timpul este o entitate geometrica variabila ca structura si proprietati geometrice in functie de masele continute in el. Aceste traiectorii urmate de corpuri in spatiul-timp curb tind in apropierea maselor mari, daca e sa le proiectam in cele 3 dimensiuni spatiale, catre centrele corpurilor de mase mari care curbeaza spatiu-timpul.
La fel, daca e sa vorbim despre miscarea planetelor in jurul stelelor, orbitele eliptice percepute de noi in spatiu sunt de fapt proiectiile in cele 3 dimensiuni spatiale ale geodezicelor (denumirea liniilor drepte in continuumul in 4 dimensiuni) descrise de planete in spatiul curb din jurul stelelor mama.
Din intrebarea lui Quark rezulta dificultatea, normala de altfel, de a cuprinde cu mintea trecerea la o miscare accelerata in absenta fortei de gravitatie.
Daca facem abstractie de experientele cotidiene si privim evolutia unui obiect intr-un continuum abstract, in 4 dimensiuni, trecand de la o stare in care merge cu viteza "c" prin timp si sta pe loc, strict spatial vorbind, la o stare in care se misca ceva mai incet prin timp, dar accelereaza in spatiu (daca e sa ii proiectam evolutia sa in cele 4 dimensiuni in cele 3 coordonate spatiale), poate ca ideea ar fi mai simplu de acceptat.
Am citit despre cele de mai sus si am gasit animatia de la inceputul raspunsului la urmatoarele linkuri:
http://www.physicsforums.com/showthread.php?t=726613
http://math.ucr.edu/home/baez/physics/Relativity/GR/gravity.html
http://en.wikipedia.org/wiki/Geodesics_in_general_relativity
http://en.wikipedia.org/wiki/World_line