Hai ca e simplu, e vorba de Maria-Sa inductia electromagnetica, inca un "miracol stiintific". Faraday a descoperit in 1831 cum se transfera "wireless" energia intre doua circuite electrice prin intermediul campului electromagnetic, apoi Maxwell a descris fenomenul matematic prin celebrele lui ecuatii.
La inceputul secolului XX, N. Tesla (istro-roman ?) a realizat (in SUA) experimente interesante legate de transmitere wireless a curentului electric. Problema este ca legile naturii fac ca intensitatea campului electromagnetic sa scada rapid cu distanta fata de sursa, deci si randamentul transferului sa scada similar.
In ultimii ani, aceasta tehnologie pare sa vina tare din urma, se preconizeaza aplicatii la automobilele electrice, au aparut diverse obiecte electrocasnice care se incarca wireless – chiar puteti gasi pe net incarcatoare stand-alone. Principiul a ramas acelasi (un circuit primar in generatorul cuplat la retea si unul secundar - receptor, cu cat sunt mai aproape cu atat randamentul de transfer este mai mare – la mobile circuitul secundar fiind in carcasa sau in capac), dar au aparut imbunatatiri prin utilizarea fenomenului de rezonanta magnetica.
In 2007, un grup de cercetatori au transferat o putere de 60W la 2 metri cu un randament de 40%, precum si o putere de 50W cu un randament de 70% la 0,5 m- ulterior ei fondand compania WiTricity (http://www.witricity.com/)
In domeniul telefoniei mobile:
- Samsung, HTC si LG au aderat recent la standardul de incarcare wireless promovat de Power Maters Alliance.
- Apple foloseste tehnologia NFMR (rezonanta magnetica in camp apropiat).
- HP (Palm) foloseste tehnologia Touchstone.
O discutie pe cat de populara pe atat de lipsita de argumente – purtata pe net, este cea privind nocivitatea acestor dispozitive care produc campuri electromagnetice intense. In lipsa unor informatii relevante, eu unul prefer sa nu ma pronunt nici pro nici contra.