Din cîte știm acum, specia umană a apărut în Africa, apoi capacitatea de a vorbi a apărut tot în Africa (acum circa 100.000 de ani), încît grupurile care au părăsit Africa (acum circa 60.000 de ani) vorbeau deja.
Înainte de plecarea din Africa foarte probabil diversele triburi vorbeau deja limbi diferite. Contactul dintre grupuri, mai ales la distanțe mari, era foarte slab sau inexistent, și ca urmare limba fiecărui trib izolat a evoluat separat. E suficientă trecerea a 1000 de ani pentru ca două triburi care inițial vorbeau aceeași limbă să nu se mai înțeleagă deloc între ele, or noi vorbim aici de zeci de mii de ani. În acel moment, cînd devin incomprehensibile reciproc, limbile evoluează diferit chiar dacă vorbitorii lor se întîmplă să se reîntîlnească.
Dar chiar presupunînd că în Africa toate triburile vorbeau aceeași limbă (ceea ce, din nou, este foarte improbabil), faptul că apoi s-au răspîndit pe distanțe imense și că s-au divizat de nenumărate ori a însemnat că și limbile vorbite de diversele grupuri s-au diferențiat, s-au înmulțit și au devenit foarte rapid (pe scara zecilor de mii de ani) limbi independente.
Apropo de asta, tocmai citeam zilele trecute un articol de lingvistică pe un subiect apropiat, în care se vorbea și despre așa-numita „perioadă de înjumătățire” a cuvintelor, adică perioada după care jumătate din cuvintele folosite într-o limbă sînt înlocuite cu cuvinte neînrudite. Acea perioadă este de circa 3000 de ani (cu fluctuații). Trebuie spus totuși că chiar dacă cuvintele sînt păstrate, ele își modifică forma (adică pronunția) pe perioade mult mai scurte. De aceea devin de neînțeles. (Scopul articolului e de fapt altul: de a detecta o categorie cu totul specială de cuvinte, foarte puține, la care perioada de înjumătățire este mult mai lungă, de circa 15.000 de ani.) Prin comparație cu lexicul, celelalte aspecte ale limbii --- fonologia, morfologia, sintaxa --- se schimbă mai încet, dar degeaba două limbi au aceeași gramatică dacă cuvintele nu mai seamănă între ele; comunicarea nu mai e posibilă. De exemplu româna și aromâna s-au despărțit acum circa 1000 de ani, structura gramaticală este foarte asemănătoare, dar dacă asculți aromânii vorbind între ei nu poți decît să recunoști cîte un cuvînt pe ici pe colo.
Dificultatea de a înțelege fenomenele constă în ordinele de mărime ale perioadelor de timp implicate, cu care omul nu e obișnuit (aceeași dificultate apare cînd încercăm să înțelegem evoluția speciilor, mișcarea plăcilor tectonice, evoluția Sistemului Solar etc.). Pe de o parte dacă o limbă e vorbită de mai multe triburi care se despart, ea diverge în numai circa un mileniu în mai multe limbi distincte. Pe de altă parte migrația populațiilor se face pe durate de zeci de milenii.
Apoi mai rămîne evoluția limbilor. MihaiV a încercat o explicație, spunînd că limbile tind spre simplificare. Dar tendința de simplificare e numai unul din fenomenele de modificare în timp a limbilor, în timp ce alte fenomene duc la complicare (una peste alta limbile rămîne aproximativ constante în complexitate, ce iei pe mere dai pe pere). Apoi explicația lui MihaiV pare să sugereze că simplificarea ar fi un proces conștient, volitiv. Nu este conștient decît într-o măsură infimă, superficială și în general limitată la lexic; celelalte aspecte ale limbii sînt practic dincolo de controlul nostru conștient. Adesea se spune că limba e un animal sălbatic, iar asta e valabil inclusiv azi, cînd limbile sînt studiate și analizate, nu doar de lingviști, ci și de vorbitorii obișnuiți, la școală. Darămite cînd oamenii primitivi vorbeau fără să se gîndească la acorduri, pleonasme, subiecte, prepoziții, accente, intonații, sensuri, flexiuni, topică etc.
În orice caz, chiar și în lipsa oricărei influențe externe, limba evoluează inevitabil. În numai cîteva generații, adică sub 100 de ani, diferențele sînt clare, în cîteva sute de ani diferențele încep să reprezinte o piedică serioasă în comunicare, iar în cîteva mii de ani trebuie să depui un efort semnificativ doar pentru a descoperi asemănările. În zeci de mii de ani devine imposibil să mai demonstrezi, cu instumentele științifice de azi, că între două limbi există vreo relație de înrudire. Iar în migrația popoarelor de asta vorbim: zeci de mii de ani.
De aceea oamenii vorbesc mai multe limbi (cîteva mii bune în prezent).
