Cred ca asta este tema cea mai iubita in
SF, gasesti nenumarate idei (mai mult sau mai putin plauzibile), sunt o groaza de romane/nuvele bune (multe si ecranizate) cu pretexte gen Politia Timpului, Ingineri temporali, accidente/falii temporale, ba chiar mancatori de Timp, etc (mi-a placut Sfarsitul Eternitatii - Asimov), recent am vazut Looper (2012, e si online), etc.
La subiect: nu cred ca are sens sa amestecam realitatea cu speculatiile literare !
Dupa cate stiu eu, singura teorie privind spatiul-timp care a fost verificata stiintific este relativitatea lui Einstein, care ne arata ca timpul se poate doar cel mult opri (la limita - cum se intampla in gaurile negre). Deocamdata, se pare ca navigam printr-un Univers tetradimensional, in care orice eveniment care se produce asupra unui punct material este desemnat de 4 coordonate: 3 spatiale si una temporala.
Discutiile privind insasi natura (cuantificata ?) a Spatiului si Timpului sunt ample si complicate, cred ca este prematur sa ne pronuntam.
Sa trecem in revista cele mai cunoscute ipoteze SF:
- ipoteza firului temporal unic si imuabil, care va impiedica orice incercare de schimbare a trecutului printr-o consecinta a incertitudinii cuantice;
- o varianta alternativa la cea de mai sus, care presupune modificarea cu succes a firului temporar, dar care va antrena imediat modificari cauzale in lant, ba chiar si distrugerea unei "bucati" de Univers;
- ipoteza auto-consistentei (de care vorbea "Atoms" mai jos - are dreptate, se apropie de varianta ta) presupune ca nimic din ceea ce facem nu este "nou", era deja "scris", deci admite bucle cauzale in felul in care invoci tu;
- ipoteza evitarii paradoxului temporal prin crearea imediata a unui alt univers paralel diferit de primul (care ramane neschimbat) la orice modificare a firului temporal, etc.