Bosonii Higgs alcatuiesc un camp fundamental, omniprezent in univers. Acest camp prezinta unele variatii de la o "zona" la alta a universului, dar este prezent peste tot. Particulele elementare din care este alcatuita materia interactioneaza mai mult sau mai putin cu acest camp fundamental, in functie de alcatuirea materiei, adica de modul cum particulele elementare se grupeaza incat sa formeze diversele componente subatomice si mai apoi atomii, substantele ,etc.
Intensitatea, "taria" cu care materia interactioneaza cu campul fundamental are ca si consecinta masa. Masa, de sine statatoare, nu exista, ea este rezultatul interactiunii materiei cu acest camp fundamental.
Hai sa ne imaginam un model simplificat (nu e prea exact dar merge): avem un camp magnetic, pilitura de fier si pilitura de aluminiu. Fierul interactioneaza puternic cu campul magnetic, deci e ca si cum ar avea masa mare, adica "se simte mai greu" in acest camp si se opune miscarii (asemanator inertiei corpurilor). In schimb, aluminiul nu interactioneaza (de fapt interactioneaza dar extrem de slab), deci e ca si cum nu ar avea masa, ca si cum ar fi foarte "usor" si il poti misca oricum in campul magnetic pentru ca nu opune rezistenta. Cam asa se intampla si cu materia, unele "bucati" de materie sunt mai usoare, altele foarte grele.
Intr-un spatiu gol, departe de orice influenta gravitationala (undeva intre galaxii, sa zicem) masa se manifesta preponderent ca inertie, adica rezistenta la schimbarea starii de miscare (acceleratie) sau a schimbarii de directie (modificarea orientarii vectoriale).
Intr-un spatiu "plin de materie", cum ar fi aici pe pamant, se face simtita si gravitatia alaturi de inertie. Gravitatia este o cu totul alta poveste, foarte complicata, care de sute de ani da bataie de cap fizicienilor. Se pare ca asta este determinata tot de niste particule numite gravitoni, care sunt doar presupusi a exista deocamdata. Poate ca ei chiar exista, la fel a fost si cu bosonii Higgs (se pare ca exista mai multe feluri).