Newton spunea ca, daca ar disparea instantaneu Soarele, atunci brusc toate planetele ar iesi de pe orbita. Einstein a tinut sa il contrazica prin Teoria Generala a Relativitatii. Undele gravitatioanale se propaga cu viteza luminii, asadar imaginara disparitie instantanee a Soarelui, ar face ca deformarea pe care acesta ar putea sa o produca tzesaturii spatiu timp (asa numitul efect geodezic) ar disparea - nu instantaneu - ci odata cu propagarea undelor gravitationale, adica cu viteza luminii. O sa fac o analogie oarecum fortzata, insa la nivelul undelor gravitationale situatia e destul de similara. Daca pe suprafata unei ape statatoare voi pune un balon, atunci acesta va deforma putin suprafata apei si vor aparea mici unde. Acestea se vor propaga pana la atenuarea lor completa (ce tine atat de mediu, de obstacolele intalnite, frecventa etc). Daca voi ridica brusc balonul de pe supravata apei undele nu vor disparea instantaneu ci "dupa un timp". Fenomenul e valabil si pentru gravitatie, odata emise - ele se vor propaga pana la atenuarea completa. Ca o idee asta e si motivul pentru care inca nu s-a reusit sa fie depistate undele gravitationale pana acum. Sunt extrem de slabe, iar pana a ajunge la noi se atenueaza aproape complet, facand extrem de dificila detectarea lor. Cele mai puternice unde gravitationale ar fi in jurul sistemelor binare de stele neutronice. De ce? Pt ca o masa de 4-10 ori mai mare decat a Soarelui nostru, insa concentrata intr-o sfera cu diametrul nu mai mare de 10 km, si care se roteste (in sistemul binar) de cel putin 1000 de ori pe minut, iata ceva cu extraordinar potential sa genereze unde gravitationale in mod f agresiv. Numai ca, din pacate, astfel de sisteme sunt destul de rare si totodata f departe de noi (distanta fiind atat de mare undele se atenueaza pana qjung la noi pt a putea fi detectate de cele mai sensibile aparate)