Pentru a putea publica, trebuie să vă înregistraţi.
Vf. folderul Spam după înregistrare.
Pune o întrebare

Newsletter


3.6k intrebari

6.8k raspunsuri

15.3k comentarii

2.5k utilizatori

1 plus 0 minusuri
524 vizualizari
Orice idee e binevenită, cu exceptia celor prezentate in literatura despre istoria măsurării vitezei luminii la care au apelat Ole Roemer (observarea satelitilor lui Jupiter), Louis Fizeau (oglinda si roata dintata) sau Leon Foucault (oglinzi rotative).
Senior (7.8k puncte) in categoria Fizica
1 0
Deci să spunem ce ar fi putut face vechii fizicieni dacă ar fi avut cunoștințele noastre dar nu și tehnologia noastră. Hm... interesantă întrebare. Nu găsesc nici o idee care să nu încalce vreuna din condiții.
0 0
Nu sunt aşa de pretenţios, ci doar curios în ce priveşte alte metode prin care a fost estimată viteza luminii de-a lungul timpului şi care nu sunt, poate, aşa de des menţionate prin cărţi cum e cazul cu cele specificate de mine. Metode care să ducă la rezultate cât de cât apropiate de valoarea reală, desigur...

Bineînţeles că idei noi, originale, ar fi chiar mai interesant de prezentat şi dezbătut...

2 Raspunsuri

1 plus 0 minusuri
În afară de cele trei metode pe care le-ați menționat se mai pot adăuga cel puțin două:

- Aberația luminii face ca o stea să se vadă puțin în altă direcție decît e ea, din cauza mișcării Pămîntului pe orbită, ceea ce permite calcularea raportului dintre viteza luminii și viteza Pămîntului pe orbită.

- Din ecuațiile lui Maxwell iese o formulă pentru viteza luminii, ca funcție de constantele electromagnetice ale vidului. Permitivitatea electrică a vidului se poate măsura cu un condensator (cu vid), iar permeabilitatea magnetică are o valoare fixată prin definiție.

Pe măsură ce ne apropiem de prezent metodele se diversifică. De exemplu se pot crea unde radio staționare într-o cavitate, ceea ce permite cunoașterea simultană a lungimii de undă și a frecvenței, de unde iese viteza undelor electromagnetice.

Astăzi e din ce în ce mai simplu să cronometrezi electronic intervale de timp cu erori de ordinul picosecundei, ceea ce face ca măsurarea vitezei să fie banală, pe distanțe de ordinul metrului. Eu fac asta curent la serviciu, cu pulsuri laser; în 5 minute am terminat măsurarea. Nu am nevoie să măsor viteza luminii în vid sau aer, dar uneori am nevoie să măsor lungimea unei fibre optice incluse într-un aparat, fără a deschide aparatul și desfășura fibra: măsor cîtă întîrziere produce fibra în propagarea unui puls laser și calculez lungimea din întîrziere, știind și indicele de refracție. Atunci pot foarte ușor inversa necunoscutele: știu lungimea fibrei (sau lungimea unui drum optic prin aer) și calculez viteza luminii din timpul de propagare.

În vechime totuși măsurarea vitezei luminii a fost o performanță impresionantă, avînd în vedere că fie lucrai cu distanțe astronomice (pe care nu le cunoșteai), fie cu timpi mult mai scurți decît permit simțurile umane. Mulți au încercat s-o măsoare, inclusiv nume mari, și au ajuns abia la concluzia că viteza luminii ori e infinită, ori e extraordinar de mare. Cine totuși a reușit cu tehnologia vremii a trebuit să recurgă la metode foarte ingenioase.
Expert (12.9k puncte)
0 0
Mulţumesc pt. răspuns.

Varianta folosind aberaţia luminii îmi era străină şi se încadrează, din câte am mai citit acum pe Wikipedia, între metodele practice care nu necesită tehnologii moderne, cu limitarea de care aţi amintit că nu aduce o valoare concretă pentru viteza luminii, ci doar un raport între viteza pe orbită a planetei noastre şi viteza luminii.
1 0
Aceeași limitare a avut-o și metoda lui Ole Rømer. Nici el nu știa cît de mare e orbita Pămîntului. Tot ce a putut să stabilească a fost că lumina parcurge diametrul orbitei Pămîntului în 22 de minute (azi știm că de fapt doar în vreo 17 minute). Dar cum el nu știa diametrul orbitei Pămîntului, care în timpul lui era încă determinat cu erori mari, nu a putut calcula valoarea vitezei luminii în unități absolute.

În unele cărți scrie că Rømer a găsit viteza luminii ca fiind 220.000 km/s. Dar de fapt el nu a publicat o asemenea valoare, ci acel timp de 22 de minute. Viteza i-o calculăm noi acum, transformînd rezultatul lui Rømer în unități pe care le putem compara. Eventual rezultatul lui Rømer se combină cu estimarea făcută de Huygens asupra dimensiunii orbitei Pămîntului, cam în aceeași perioadă, dar aceea pare a fi fost mai mult nimerită din întîmplare decît dintr-o măsurare precisă.

Abia Fizeau și Foucault au putut măsura viteza luminii în mod absolut, pentru că nu s-au bazat pe mărimi astronomice încă necunoscute.
0 plusuri 1 minus
Măsurătorile absolut exacte sînt numai pe hîrtie! În realitate, măsurătorile, numai tind spre exactitate. Au ele o marjă de eroare, mai mică sau mai mare.
Experimentat (3.3k puncte)
2 0
Da, am înţeles. Aţi pornit o campanie de răspunsuri fără legătură cu întrebările în sine...
...