Nu cunosc destul de bine subiectul ca să dau un răspuns cert, dar vă spun ce cred.
Magazinele sînt obligate să retragă de la vînzare produsele care au depășit data expirării, indiferent care e starea lor reală. Data expirării reprezintă data la pînă la care, dacă produsul este păstrat în condițiile precizate de producător (în primul rînd temperatura), calitatea produsului este garantată. După expirare, garanția nu mai există.
Ca urmare cetățeanul de fapt probabil reclama încălcarea legii (nu știu care lege, dar sigur există una care îi obligă pe vînzători să respecte termenul de valabilitate). Dacă „scandalul monstru” a fost justificat sau nu, asta e altă problemă, dar reclamația este în fondul ei justificată.
Deci pe partea vînzătorului lucrurile sînt clare: nu ai voie să vinzi ceva după expirare. Pentru vînzător data de expirare e un indicator ferm, nu neapărat de calitate a produsului, ci de legalitate a activității comerciale.
În schimb ce face omul acasă e treaba lui. Poți să arunci un produs și în termenul de garanție, dacă ți se pare dubios, iar pe de altă parte poți consuma un produs și mult după expirare, dacă crezi că e în regulă. Unele tipuri obișnuite de iaurt, de exemplu, au un termen de garanție de circa 1–2 luni. Atunci o zi în plus sau în minus nu mai contează. Apoi există produse care nu se strică în vecii vecilor (apă minerală, miere) și totuși au pe ele un termen de garanție, în general de ordinul anilor; la astea un an în plus sau în minus n-are importanță.
Ce mă deranjează pe mine --- aici în Japonia; nu știu cum mai e prin România --- este că la multe produse e scrisă doar data expirării, nu și data producerii. În situația asta eu nu-mi pot da seama cam cît de lungă e viața produsului, mai ales dacă e ceva ce nu știu cum a fost preparat sau ambalat. Presupun că unul din motive este că producătorii și comercianții nu prea vor să știi dacă depășirea cu o zi, cu o săptămînă sau cu o lună e rezonabilă sau nu. Ei preferă să arunci produsul, chiar dacă mai e bun, și să cumperi altul.
Data de expirare se stabilește pe bază de teste și privește nu doar degradarea clară a produsului (mucegăire, dezvoltarea de microorganisme, oxidare etc.), ci și pierderea calităților de gust sau chiar numai de aspect. Se alege un termen de garanție care, chiar în condițiile cele mai nefavorabile --- de exemplu temperatura maximă din intervalul precizat pe ambalaj --- să asigure că probabilitatea ca produsul să-și piardă calitățile este infimă.
