Vederea stereoscopică este datorată, în mare parte (corpul calos are și el un rol, tractul geniculocalcarin etc.), neuronilor binoculari situați la nivelul cortexului cerebral care primesc informații de la ambele retine în același timp, prin intermediul nervilor optici care se încrucișează la nivelul CHIASMEI optice ai.i. chiasma optică joacă rol și în vederea stereoscopică așa cum ați precizat. În vederea stereoscopică un rol joacă și radiațiile optice sau tractul geniculocalcarin (dacă împărțim câmpul vizual în patru cadrane, cadranul superior stâng al câmpului vizual va fi văzut de cadranul inferior drept al retinei și așa mai departe, tot timpul încrucișat). Primind informații de de la ambii ochi din unghiuri diferite, creierul reușește să analizeze în 3D informațiile primite.
Eu am vrut să subliniez faptul că rolul său principal este în a furniza o imagine din două unghiuri diferite, de la două retine (deci două câmpuri vizuale), pentru o mai bună analiză a informațiilor.
În răspunsul meu, fac referire la vederea binoculară și la câmpul vizual binocular, NU la cel monocular și NU la ceea ce vede un ochi. Un ochi nu vede doar ceea ce este "direct în fata sa", ci și ceea ce este în dreapta sau stânga, atât cat îi permite nasul care-i limitează vederea medială (câmpul nazal; campul vizual temporal este vazut de retina nazala adica jumatatea dreapta a ochiului stang si invers). De exemplu, să luăm retina ochiului drept: jumătățea dreaptă a retinei o să preia imaginea din jumătățea stângă a câmpului vizual al ochiului drept, iar aceeași imagine (puțin mărită întrucât dispare limitarea impusă de nas), o să fie văzută de jumătățea dreaptă a retinei ochiului stâng care preia informată din jumătățea stângă a câmpului vizual al ochiului stâng. Fiecare jumătate dintr-o retina vede imaginea din partea opusă, adică încrucișat.
Nu, nu lipsește un NU. Pacientul își va pierde vederea în jumătatea câmpului vizual al fiecărui ochi, dar de partea opusă. Vă atașez mai jos o imagine.