Spatiile descrise ca fiind "virtuale" in anatomie sunt asemenea doua geamuri de sticla puse unul peste celalalt. In realitate, cele doua suprafete au contact in toate punctele (ceea ce le si face foarte rezistente la separare), dar in urma unor evenimente se pot crea lacune (la ciobire).
Aplicat la corpul omenesc: intre dura mater si arahnoida avem spatiul subdural, un spatiu virtual, potential, ce devine real in cazul unui traumatism cranio-cerebral, ce implica hemoragie, sangele acumulandu-se la acest nivel (si umpland spatiul).
Alte spatii virtuale sunt cavitatile seroase ale organismului (intre foitele parietala si viscerala ale: pericardului, pleurei, peritoneului etc.), deoarece lichidul de la acest nivel este format si drenat in mod continuu, iar datorita drenajului, apare o presiune negativa (sub-atmosferica) ce tine foitele lipite una de cealalta.
