pentru a se misca(contracta), muschii(fibrele musculare) au nevoie de energie, ce se gaseste sub forma unui compus numit ATP (adenozin trifosfat). acesta este utilizat de sarcomer (unitatile contractile ale muschilor), la nivelul miofibrilelor(complexul actina-miozina).
ATP-ul este format in urma proceselor de ardere a glucidelor simple (glucoza), adusa pe cale sangvina din depozite de glicogen, sau formata din alte componente (lipide->acizi grasi sau proteine->aminoacizi).
Oboseala musculara se datoreaza lipsei de adaptare a sistemului osteomuscular si a celui cardiovascular la efort. Efortul fizic este de asemenea in primele 60-90 de secunde anaerob (nu necesita oxigen pentru obtinerea de energie, si produce acid lactic, despre care s-a crezut mult timp ca este factorul principal al crampelor musculare), iar apoi aerob (necesita oxigen si este mai eficient).
Astfel, in efortul anaerob intervin mai ales rezervele de ATP din muschi, deci dimensiunea lui, iar in cel aerob adaptarea organismului ca intreg (inima, care trebuie sa pompeze sange mai repede la muschi si la plamani, ce trebuie sa faca schimbul respirator: O2 nou din atmosfera pe Co2 eliminat de muschi si organe; ficatul, care trebuie sa cedeze substante din depozite; splina, care pune in circulatie o cantitate suplimentara de sange)
Asadar, daca avem mai multa grasime, avem mai multa energie totala disponibila, dar nu si imediat disponibila. Iar oboseala la alergat (sau la inot, tenis, volei, orice sport preponderent aerob) tine de adaptarea sistemului cardiovascular. Deci un candidat la "strongest man", de 150 kg si 1.80, plin de muschi, cu 20% grasime corporala, va putea impinge un pneu de 100 kg pe 100 m intr-un minut si ceva, dar va obosi repede daca va trebui sa alerge 10 km (spre deosebire de un alergator de 70 kg si 1.80, cu vreo 10% grasime corporala)
