Încerc eu un răspuns fără formule, pentru copii care încă n-au făcut fizică la școală.
1. Gravitația. Îi explic copilului (sau verific dacă știe) de ce cad obiectele în jos. La pasul ăsta copilul trebuie să ajungă la concluzia că Pămîntul exercită o forță de atracție asupra tuturor corpurilor din vecinătatea lui și că forța respectivă e proporțională cu masa corpurilor. De aceea, de exemplu, o sacoșă cu 5 kg de mere e mai grea decît o sacoșă cu 1 kg.
2. Inerția. Împreună cu copilul fac un experiment. Iau un cărucior (sau ceva similar, cu roți: un skateboard etc.) pus pe un plan orizontal neted și așez în cărucior un obiect, de exemplu o cărămidă. Îl pun pe copil să împingă căruciorul cu un deget. Apoi așez în cărucior 10 cărămizi, încît masa să fie evident mai mare. Copilul va observa că e mult mai greu să împingă căruciorul cu un deget. Concluzia: aplicînd aceeași forță asupra unui corp mai masiv, mișcarea e mai înceată. Altfel spus, pentru a obține aceeași mișcare trebuie ca forța să fie proporțională cu masa.
3. Accelerația gravitațională. Acum combinăm cele două efecte. Dacă un corp e de 10 ori mai masiv, forța cu care e atras de Pămînt e de 10 ori mai mare, deci ar trebui să cadă de 10 ori mai repede. Dar în același timp și inerția e de 10 ori mai mare, deci ar trebui să cadă de 10 ori mai încet. În total cele două efecte se compensează, încît un corp ușor și unul greu vor cădea la fel de repede. Copilul nu va avea încredere în raționament, pentru că într-adevăr e contraintuitiv (percepția inerției e mai slabă decît percepția greutății), deci vom face și aici experimente. Lăsăm să cadă pietricele, bolovani etc. și copilul se va convinge că raționamentul a fost corect. Pentru mine, în copilărie, a fost suficient să las să cadă simultan două bile de rulment de dimensiuni clar diferite și să aud o singură pocnitură ca să mă conving că lucrurile chiar așa stau.
4. Limitele teoriei. Ca pas suplimentar vedem și pînă unde e valabilă teoria. Lăsăm să cadă și o bucată de vată, un șervețel de hîrtie, o parașută miniatură, un balon de săpun, un balon cu heliu (!), un planor de hîrtie, o gărgăriță (!) etc. Vedem apoi cum cad obiectele prin apă, ca să amplificăm atît forța de frecare cît și forța arhimedică: o pietricică, un bolovan, o bucată de lemn etc. Nu e nevoie să facem experimente cu toate astea, pentru că deja copilul știe bine din experiența lui de viață cum cad astfel de obiecte (cele care chiar cad...).