idiotul care a formulat primul paradoxul e nimeni altul decît Bertrand Russell:
http://en.wikipedia.org/wiki/Russell%27s_paradox
din forma originală sau născut multime de frankensteini, de pui mai mici sau mai mari, paradoxul mincinosului, al bărbierului, șamd care toți piuie aceeași arie nu există o mulțime a tuturor mulțimilor deci nu există dumnezeu
și nu e nimic stupid, e o chestie foarte serioasă! din cauza ei sa topit ca un fulg de nea teoria naivă a mulțimilor și sau făcut salturi uriașe în domenii fundamentale ale matematicii ...
și are al naibii de multă legătură cu dumnezeu! că mulți preoți și oameni religiosi, nu contează religia, o abordează în mod neserios e doar un detaliu picant care o face și mai interesantă pentru adversarii acestora
iar varianta atee a paradoxului lui russell, pe care o găsești pe toate forumurile ateilor la loc de cinste, e exact asta, cu bolovanul vizavi de dumnezeu ...
în mod fundamental paradoxul pleacă de la ideea echivalenței, ca egal posibile, și a unei afirmații de tip A adevărat, B fals și afirmației inverse B fals, A adevărat ... și atunci provocarea și paradoxul e acela de a demonstra care din afirmații e adevărată (NonA, B) sau (NonB, A) că n-au cum fi ambele adevărate în același timp!
un fel de ugradare a lui "terțium exclus":
ambele => paradoxul mincinosului
una din ele => imposibil de demonstrat apelînd doar la logică și rațiune, vezi axioma alegerii
nici una din ele => adevărat pentru că paradoxul e prin definiție suspect și briciul lui occam necruțător ceea ce duce imediat la concluzia că nu există o mulțime a tuturor mulțimilor deci nici dumnezeu ...
cine ar reuși să taie acest nod gordian în sens creștin dar totuși argumentat riguros dpdv matematic ar putea primi un premiu nobel în matematică ...
e o nucă tare încă nespartă ...
teoria modernă a mulțimilor e încă o teorie incompletă care doar a încercat și reusit parțial să ocolească paradoxul lui russel ...
axioma alegerii:
http://en.wikipedia.org/wiki/Axiom_of_choice
aici în mod normal ar trebui să puncteze religioșii dar constat că mulți n-o fac, le e suficientă propria credință uitînd de oițele rătăcite prin labirinturile nesfîrșite ale logicii și rațiunii umane care încă îL caută și nu îL găsesc, că iubirea adevărului și căutarea adevărului nu e monopolul credincioșilor ci e considerat ca un lucru bun și de mulți necredincioși! mulți atei n-au încetat să creadă că adevărul e bun și minciuna rea! cît timp iubesc și caută adevărul nu sunt definitiv pierduți!