Pentru a putea publica, trebuie să vă înregistraţi.
Vf. folderul Spam după înregistrare.
Pune o întrebare

Newsletter


3.6k intrebari

6.8k raspunsuri

15.4k comentarii

2.5k utilizatori

5 plusuri 2 minusuri
816 vizualizari
Nu cumva câmpul Higgs este mai vechiul eter resuscitat într-o altă formă?

 

EDIT: doresc în principal argumente ştiinţifice dar accept şi opiniile argumentale.
Junior (966 puncte) in categoria Fizica
editat de

1 Raspuns

4 plusuri 0 minusuri

De au respins fizicienii existenţa eterului e clar: s-a crezut că eterul e un fel de mediu ciudat care permite propagarea undelor luminoase (eterul ar fi trebuit să fie pentru lumină ce este aerul pentru sunet, adică mediu de transmisie), dar experimentul Michelson-Morley a invalidat teoria, arătând că lumina are aceeaşi viteză în orice direcţie şi că eterul nu era un mediu la care se raporta viteza luminii. Dar asta se întâmpla la sfârşitul secolului al XIX-lea. Unde era fizica la acea vreme?

E câmpul Higgs un nou eter? Sigur că se poate face analogie, dar cred că e vorba de lucruri complet diferite. Asemănările cred că sunt două: ambele sunt înţelese ca fiind câmpuri şi ambele au proprietatea de a fi pretutindeni. Altfel, eu nu văd nicio legătură.

 

Senior (11.9k puncte)
0 0
Şi totuşi viteza luminii nu este aceiaşi în orice direcţie decît întrun câmp gravitaţional omogen, ori cîmpul gravitaţional este echivalent unui cîmp eteric care are densitate crescută în preajma corpurilor masive, şi acestă densitate crescută încetineşte undele electromagnetice. Cîmpul gravitaţional poate fi văzut ca fiind proporţional ori identic cu câmpul higgs?
0 0
pai e cu totul altceva, lumina NU se propaga cu ajutorul campului gravitational, ci doar e incetinita de catre acesta.
0 0
ce te face să fii sigur?
dacă înlocuim etarul cu gravitaţia, atunci cîmpul gravitaţional e suport pentru transmisia undelor EM iar intensitatea (densitatea) lui acţionează ca o frînă, făcând ca lumina să străbată o anumită cantitate de gravitaţie în unitatea de timp.
0 0
e valabil ce zici tu, dar nu putem vorbi de campul gravitational ca mediu de propagare a luminii.
0 0
Dacă arată ca o raţă, merge ca o raţă, măcăie ca o raţă, atunci trebuie să fie raţă, nu crezi?
0 0
Nu.
"lumina NU se propaga cu ajutorul campului gravitational, ci doar e incetinita de catre acesta" pentru că lumina se propagă şi în lipsa gravitaţiei. Deci câmpul gravitaţional nu se substituie eterului. Lui Marian Mărchidanu i se pare că arată ca o raţă, merge ca o raţă şi măcăne ca o raţă. Asta nu înseamnă că e o raţă. Doar pentru el pare a fi o raţă.
0 0
Domnule profesor de religie, nu mai vorbiţi la persoana a treia că sînt aici.
1. Nu există loc fără gravitaţie. Cîmpul gravitaţional există pretutindeni, chiar şi în spaţiul intergalactic, dovadă fiind măsurătorile abaterilor traiectoriilor razelor de lumină pe baza cărora a fost definită materia întunecată.
2. Gravitaţia într-un anumită poziţie nu poate fi măsurată, ci numai gradientul gravitaţional, ceea ce ne face să presupunem că există o gravitaţie cosmică de fond constantă, omogenă ce poate lua orice valoare arbitrară de la zero la infinit. În prezent valoarea ei este considerată a fi zero.
3. Dacă această gravitaţie de fond ar exista, atunci interacţiunea ei cu cîmpurile electromagnetice ar duce la limitatrea vitezei luminii de la infinit la constanta c, de unde putem calcula intensitatea cîmpului gravitaţional de fond.
sau cu alte cuvinte
Cunoscînd că numai câmpul gravitaţional poate afecta viteza luminii, atunci o viteză a luminii maximă, dar mai mică decît infinit ne poate face să tragem concluzia că există pretutindeni o gravitaţie minimă dar mai mare decît zero.
4. Considerînd existenţa cîmpului Higgs care dă masă particulelor, atunci gravitaţia este interacţiunea la distanţă a particulei cu cîmpul higgs aşa cum masa este interacţiunea proximă a particulei cu cîmpul higgs. Astfel am putea spune că cîmpul gravitaţional este identic cu cîmpul higgs, distincia conceptuală fiind că gravitaţia nu este emisă de masa particulei ci gravitaţia împreună cu masa particulei sunt efecte ale interacţiunii particulei cu cîmpul Higgs.
0 0
Experimentul Michelson-Morley a fost un eşec norocos, pentru că ambele direcţii în care au fost măsurate vitezele luminii au fost perpendiculare pe pământ deci au străbătut aceiaşi gradienţi gravitaţionali.
Dacă ar fi făcut experimentul avînd un satelit (de masă neglijabilă relativ cu luna) aflată perpendicular pe direcţia pământ lună, atunci ar fi obţinut viteze diferite ale luminii, şi anume raza trimisă spre satelit ar fi fost mai rapidă.
Astfel, "eterul" clasic nu este independent ci este ataşat corpurilor masive sub formă de cîmp gravitaţional.
Asta a dovedit experimentul Michelson-Morley: planetele(stele, galaxii) nu se deplasează prin eter, ele se deplasează solidar cu eterul.
Desigur, dacă considerăm o plantetă hoinară ce trece pe lîngă o stea, atunci ea se deplasează prin "eterul" ataşat acelei stele şi în acelaşi timp  se deplasează solidar cu "eterul" ataşat sieşi.
...