La școală ni se spune că pleonasmul este o greșeală care trebuie evitată. Din cauza asta vorbește lumea de pleonasm, altfel ar fi un subiect necunoscut publicului, de strictă specialitate. În alte țări nu se face atîta tam-tam cu pleonasmele, iar lumea nu are grija lor. Probabil și dumneavoastră ați pus întrebarea tot sub influența școlii, fie ca să criticați vorbirea altora, fie ca să știți dacă trebuie să evitați formula taci din gură. Așa-i?
Dar lucrurile stau altfel: pleonasmul nu este automat o greșeală. Este simpla exprimare a aceleiași informații prin mai multe cuvinte decît e necesar. Asta înseamnă că pleonasmul este doar o risipă de cuvinte. Ei, și? Uneori avem motiv să folosim mai multe cuvinte decît trebuie, în special pentru mai multă expresivitate. De exemplu spunem am văzut cu ochii mei sau am scris-o cu mîna mea (asta ca să rămînem în categoria părților corpului uman). Astfel de formule se folosesc pentru a insista asupra ideii, pentru emfază. Evident că numai cu ochii pot vedea și numai cu mîinile pot scrie (în fine, se pot imagina și excepții), dar folosim formulele acestea pleonastice pentru că astfel transmitem mai bine ideea. Iar scopul limbii este transmiterea ideilor, nu respectarea unor reguli.
Deci pleonasmul este o formă de redundanță. Limba conține numeroase forme de redundanță, care luate la bani mărunți ar reprezenta și ele o lipsă de economie, o risipă ilogică. Iată, în propoziția El este fiul meu informația privind genul masculin este transmisă de trei cuvinte: el, fiul, meu. Iar ideea de singular e transmisă de patru, adică de fiecare cuvînt în parte. Trebuie să recunoașteți că asta e o risipă. De ce să spui același lucru de atîtea ori? Dar redundanța aceasta este utilă, ea ajută la recuperarea mesajului atunci cînd transmiterea lui se face cu erori, sau măcar ajută la depistarea unei erori, pentru ca mai apoi să-l întrebăm pe emițător ce a vrut să spună. De exemplu dacă ni se pare că auzim El este mama atunci ne dăm seama că ceva nu e în regulă.
Iată și alte exemple de risipă, de repetare aparent inutilă a informațiilor:
- Am doi frați. --- De fapt am putea spune Am doi frate, pentru că ideea de plural o transmite deja numeralul.
- Caut o batistă curată. --- Am putea spune Caut o batistă curat, pentru că ideea de feminin o transmit și articolul și substantivul. În definitiv existența genurilor în limbă poate fi considerată inutilă. Cum adică batistă e de genul feminin? Dar dacă era de genul masculin însemna altceva? La ce folosește genul?
- O cunosc pe Alina. --- Am putea spune Cunosc pe Alina, pentru că acel o nu face decît să repete o informație.
- Nu mai vreau nimic. --- Am putea spune Mai vreau nimic, pentru că ideea de negație e deja prezentă în nimic.
Așadar, da, taci din gură e într-adevăr un pleonasm. Dar asta nu înseamnă că trebuie să evităm o astfel de exprimare. Pleonasmul devine deranjant sau caraghios abia atunci cînd e folosit pentru a impresiona sau cînd denotă necunoașterea sensului cuvintelor. Nu e cazul aici. De altfel expresia taci din gură e folosită de toată lumea, de la copiii care abia învață să vorbească pînă la scriitorii cei mai mari. Cine și cu ce argument ar putea susține că e greșită?