Perfecţiunea are o definiţie destul de largă, este atributul maxim acordat unei caracteristici, însă aprecierea acestui atribut depinde de foarte multe, inclusiv de gradul de cunoaştere (a obiectului, fenomenului analizat şi caracterizat) la momentul aprecierii. Ori dacă luăm în considerare această variabilă numită cunoaştere, perfecţiunea devine şi ea variabilă, adică ceea ce poate fi considerat perfect azi, mâine va putea părea imperfect.
De asemenea, perfecţiunea poate fi şi un dezirat, o ţintă considerată posibilă, încă neatinsă. Tindem spre perfecţiune în acest caz, iar atingerea ei propulsează ştacheta şi mai sus, spre un nou "record".
Însăşi aprecierea realităţii poate crea probleme, aşa că prefer să consider perfecţiunea doar o noţiune abstractă, având însă caracteristici evolutive.