Toti ne-am jucat in copilarie (si nu numai) aruncand pietre razant cu apa si privindu-le cum topaie pe luciul lacului de cateva ori, inainte de a-si incetini miscarea si a se scufunda. Asemanator este si fenomenul alergarii pe apa a unui animal. O conditie evidenta din exemplul cu piatra este intrarea cu o minima viteza, calculabila din conditia ca reactiunea apei sa compenseze cel putin greutatea obiectului. De asemenea, unghiul de incidenta trebuie sa fie cat mai aproape de zero, astfel incat sa se exploateze la maximum rezistenta apei data de tensiunea superficiala. O alta conditie, pe care o o indeplineam cand ne jucam cu piatra era sa alegem una de forma cat mai plata Corespunzator, forma talpii vietatii trebuie sa fie cat mai plata, asemanatoare cu laba de rata, de exemplu. . Acest lucru avantajaza mersul pe apa, deoarece greutatea corpului se distribuie pe o suprafata cat mai mare, profitand mai mult de rezistenta tensiunii superficiale a apei raportat la aria de contact. Indeplinirea acestei conditii este utila dar nu strict necesara. Cand aruncam piatra, observam ca aceasta face cu atat mai multe salturi, cu cat o aruncam cu o forta mai mare. La contact, piatra actioneaza asupra apei cu un impulsa p=mv, unde p=impulsul, m=masa si v=viteza in momentul contactului. Deci, cu cat viteza este mai mare, cu atat reactiunea apei asupra pietrei este mai mare si deci sansa de a iesi din apa este mai mare. In acelasi timp, stim ca forta cu care piatra loveste apa, egala cu cea cu care apa respinge piatra, F=p/t (in acest caz t= timpul de contact intre piatra si apa). Neputand sa aruncam cu o forta oricat de mare, observam ca scurtarea timpului de contact cu apa devine un avantaj. Corespunzator, animalul ar trebui sa alerge in asa fel incat sa minimizeze timpul de contact cu apa. Din relatia F=p/t mai decurge si ca relatia dintre viteza de impact intre piciorul animalului si apa si acceleratia talpii pe durata contactului este independenta de masa animalului si deci de densitatea lui. In principiu, acesta reuseste sa alerge pe apa atata timp cat poate produce lucrul mecanic necesar accelerarii la viteza de dinainte de a fi fost franat de apa, dupa fiecare pas efectuat.