In prezent TV-urile se fabrica doar in tehnologiile LCD si Plasma, o tehnologie urmatoare fiind probabil OLED. CRT-urile (cu tub catodic) se mai fabrica cred doar pentru scopuri speciale, deci nu pentru televiziunea clasica, de consum.
LCD e cea mai dezvoltata si cea mai ieftina, fiind bazata pe tehnologia cristalelor lichide, imaginea formandu-se prin rasucirea (polarizarea) acestor cristale sub actiunea unor electorzi transparenti, efect ce permite controlul trecerii luminii printr-un punct. Tehnologia insa e destul de complicata din cauza faptului ca o afisare color presupune existenta a mai multor straturi de cristale si de electrozi, pe langa cele care asigura integritatea si rezistenta mecanica a ecranului. In cadrul tehnologiei LCD au aparut si cunoscutele deja LED-uri, care difera de LCD-ul clasic prin metoda de iluminare, unele avand in locul lampilor (cu vapori de mercur) ce incadreaza ecranul la LCD-ul clasic, fie niste lampi bazate pe LED-uri de putere mare, fie un panou cu LED-uri de putere, ultimul asigurand o calitate deosebita a afisarii, dar si o grosime mult mai mica la LED decat in cazul clasic.
Plasma a aparut mai devreme decat LCD ca si tehnologie pt. TV si se bazeaza pe principiul ionizarii gazelor, fiecare celula lucrand practic ca un mic tub fluorescent. Cel mai mare dezavantaj al plasemlor a fost consumul energetic, care desi in ultimii ani a scazut mult, tot nu a egalat LCD-ul. Insa avantajele sunt si ele de luat in seama, luminozitatea fiind extrem de mare, culorile vii, puternice, timpul de raspuns in timp real, atribute pe care LCD-ul inca nu le-a egalat chiar si cu imbunatatirile remarcabile ale iluminarii LED. Aceasta tehnologie se preteaza doar pentru monitoare si televizoare cu diagonala foarte mare, peste 1 m. Plasma nu cred ca si-a spus ultimul cuvant, tehnologia in sine fiind deosebita, asigura niste performante remarcabile a afisarii.
Viitorul totusi cred ca este al OLED-urilor (organic LED) care practic inseamna ca la fiecare pixel avem 3 LED-uri (RGB) aproximativ clasice, diferenta fiind ca materialul din care este realizata dioda este organic. Exista variante mai multe, diferintele facandu-le acest maerial organic, tehnologia fiind inca in dezvoltare. Unele telefoane mobile au acest gen de dispaly-uri insa tehnologia de productie e inca scumpa iar pentru TV-uri costurile cresc foarte mult. Dar exista deja asemenea aparate si pe masura ce tehnologia dezvolta industria aceasta, scad si costurile de productie, produsele devenind tot mai accesibile. Ce e de remarcat la aceste display-uri este ca au calitatea si claritatea plasmei, imbinata cu simplitatea, consumul si gabaritul foarte reduse ale LCD-ului, in plus avand si avantaje pe care celelalte nu le au deloc: pot fi transparente sau flexibile, deschide calea spre niste rezolutii incredibile. Pe moment exista insa si multe dezavantaje: probleme de construire a diodelor in straturi, consum notabil pe afisarea de negru, rezistenta slaba la agenti exteriori (inclusiv la apa), probleme la afisarea culorii albastre etc.
Motorul tehnologiilor TV sta in industria monitoarelor, care fac si ele o afisare de imagine insa la rezolutii mult mai mari decat in cazul TV, chiar daca vorbim de HD (1920x1080), la ora actuala existand monitoare profesionale ce afiseaza rezolutii mult mai mari. Televizorul fata de monitor mai are si un tuner care capteaza si ofera spre afisare semnal TV (digital mai ales), tuner care este de regula dezvoltat intr-o alta sectiune a industriei TV, el putand sa fie si separat de partea de afisare.
