Problema e ambiguă. Ni se spune că „avionul zboară cu 700 km/h”, dar nu se precizează față de ce reper. La fel, viteza vîntului nu are reperul precizat. Apoi întrebarea „Ce se va întîmpla cu avionul?” e obscură, pentru că nu e clar ce anume constituie o „întîmplare”.
Dacă viteza avionului e dată față de aer, iar a vîntului e dată față de sol, atunci în mod evident avionul va zbura pe loc (față de sol), dacă vîntul vine drept din față. Analogia cu barca pe rîu și cea cu omul care pășește în sens invers pe scara rulantă sînt amîndouă corecte.
Dacă viteza avionului e dată față de sol, atunci viteza vîntului nu contează. Avionul zboară pur și simplu cu 700 km/h față de sol și cu o anumită viteză față de aer.
Și astfel ajung la vechea mea vorbă, că și dacă am scrie fără greșeli de ortografie (de exemplu dacă am scrie „coborî”, nu „coborâ”, care nu e corect în nici o normă ortografică), tot n-ar fi îndeajuns. Comunicarea funcționează bine numai dacă interlocutorului i se transmit toate informațiile necesare.